Dr. Constantin Dinu, Doctor în stiinte medicale.
„Există multă speranță pentru acești dependenți și pentru familiile lor. Aceste persoane au manifestat o abilitate de a transforma o viață de auto-distrugere într-o viață marcată de îngrijirea de sine, trecând de la o viață de haos și disperare la o viață de încredere în sine și pace. "
– Patrick J. Carnes, Ph.D.
Autor al cărții "Out of the Shadows," 1992
În viziunea creștină sexul este un suport biologic al unei relații durabile dintre 2 ființe extrem de diferite: bărbatul și femeia, un mod de exprimare a dragostei dintre cei 2 și, nu în ultimul rând, un mijloc de perpetuare a speciei umane. Când Dumnezeu l-a creat pe om, „El l-a făcut după chipul Său: parte bărbătească și parte femeiască” (Gen. 2) Din acest text biblic vechi rezultă cel puțin ideea că sexul și familia sunt un dar de la Dumnezeu, un mijloc de a experimenta ceva din intimitatea relației care există și în interiorul Trinității.
Ca multe alte lucruri care au rolul de a contribui la echilibrul individului și al societății umane, și sexul cunoaște o patologie a dezvoltării și a exprimării, atât la nivel individual, cât și la nivel social. Articolul de față dorește să evidențieze doar 2 „boli” ale sexului, la fel de grave și având foarte probabil aceeași etiologie: DEPENDENÅ¢A SEXUALĂ‚ și ANOREXIA SEXUALĂ‚. Dacă am analiza problematica acestor 2 anomalii din punctul de vedere ontogenetic al relației dintre un bărbat și o femeie în general, am descoperi împreună cu psihologul Patrick Carnes , că „dependența sexuală nu este o problemă a sexului, cât este o problemă care ține de evitarea durerii, fuga de realitate sau reducerea anxietății. Ea este o soluție!”.
Ferree, una dintre femeile care au suferit de acest tip de dependență mărturisește: „ Am încercat să-mi împlinesc sexual nevoile nonsexuale. Golul din suflet părea să fie umplut de sex, cel puțin la început când creșterea adrenalinei era incredibilă. Această reacție nu am putut să o reproduc altfel. Imediat însă după ce experiența se termina, când conduceam mașina spre casă, mă simțeam deprimată și învăluită în rușine”. Mark Laaser, un alt pacient, de data aceasta un bărbat, pastor hirotonit, cu studii de master în teologie și un doctorat în psihologie, mărturisește despre escapadele avute cu câteva dintre pacientele sale din ședințele de counseling.
După ce a fost descoperit, partenerii centrului de psihoterapie în care lucra au fost de acord sa-l ajute după ce se va confesa soției sale. El mărturisește că a simțit o senzație de ușurare pentru faptul că secretul său pe care-l ținuse ascuns timp de 30 ani, din care 15 ani de căsnicie, nu mai trebuie protejat. După o lună petrecută într-un centru de tratament pentru adicție sexuală și având sprijinul soției sale care în ciuda suferinței i-a rămas alături, pastorul Laaser care deși predica despre har, nu mai credea că există har și pentru el, a pus bazele unui program de counseling pentru bărbații care suferă de aceeași dependență ca și el.
Dependența sexuală nu afectează numai bărbați, ci și femei (între 10-40%) și nu este o problemă a sexului, ci „o soluție” în limbajul dr. Carnes. Da, o soluție falsă adăugăm noi, ca majoritatea soluțiilor pe care omul le produce atunci când dorește să „ruleze” un alt program decât cel „by default”, pentru care a fost construit.
Pornind de la această constatare fundamentală că adevărata problematică a dependenței sexuale, cât și a anorexiei sexuale nu este sexul per se, cât este relația dintre bărbat și femeie în condițiile unei patologii morale marcate de mii de ani de egocentrism, al unor cutume sociale în permanentă mișcare și al unor reacții de răspuns la agenți stresori din ce în ce mai complecși, să încercăm să definim cele 2 extreme: dependența și anorexia sexuală.
DEPENDENÅ¢A SEXUALĂ‚
Definiția dependenței sexuale poate fi formulată în mai multe variante. Oricare dintre acestea însă trebuie să lege un comportament sexual normal sau variant / anormal de fenomenul dependenței. Altfel spus, orice comportament sexual normal sau chiar variant / anormal care nu manifestă și caracteristicile dependenței nu poate fi catalogat ca dependență sexuală. Astfel spre exemplu o femeie care are un libidou diminuat fie prin condiționare psihic formativă (educație din familie sau biserică, sau experiențe traumatice în antecedente), fie prin condiționare biologică funcțional – hormonală sau organică, poate să-și acuze soțul de dependență sexuală dacă acesta folosește un limbaj sau face anumite gesturi cu conotație sexuală. Necesitatea relațiilor intime poate fi resimțită în mod diferit și în sens invers : femeia mai frecvent și bărbatul mai rar, din diverse motive care țin poate de oboseala fizică sau de stresuri cotidiene sau excepționale. Aceasta însă nu este suficient pentru a pune aceeași etichetă de dependență sexuală.
Dependența sexuală este un comportament sexual compulsiv care interferă cu un stil de viață normal producând un stres important familiei și prietenilor celui afectat, cu efecte negative inclusiv asupra activității profesionale. Dependența are cele 2 componente ale oricărui sindrom obsesiv-compulsiv: 1. obsesia care subliniază preocuparea mintală dominantă de care cel obsedat nu se poate desprinde, în cazul de față cu privire la sex și 2. compulsia care desemnează comportamentul specific pe care persoana respectivă nu-l poate reprima, în cazul de față cu conținut sexual.
Ca toți dependenții, persoanele cu adicție sexuală își organizează viața în jurul stilului lor de viață adictiv. Sexul devine o prioritate mai mare decât familia, prietenii sau munca. Ei sunt dispuși astfel să sacrifice persoane, idealuri, carieră și timp, lucruri pe care de altfel le pot prețui destul de mult, pentru a-și conserva, exprima și continua comportamentul lor nesănătos.
Comportamentele sexuale, anormale sau nu, ajung să controleze viața persoanei: masturbație compulsivă, contacte sexuale fie intramaritale, fie în varianta aventurilor extramaritale, pornografie, prostituție ca și profesie sau ca și servici la care se apelează, exhibiționism (nevoia de a-și expune organele sexuale în public), voyeurism (nevoia de a privi la alții care fac sex), cybersex (convorbiri erotice telefonice sau cu ajutorul camerelor video pe internet), hărțuire sexuală, incest, viol și molestarea copiilor. Caracteristic este că aceste comportamente sunt imposibil de controlat fără o intervenție de specialitate cuplată adesea cu asistența spirituală a unui pastor. Dependența sexuală este o sursă de sentimente de vinovăție și rușine. Ea are o evoluție ciclică: obsesia care conduce la episoade compulsive manifeste („acting out”) pentru care inițial sunt blamați alții sau mediul, dar care în final sunt urmate de „sentimente de teamă sau rușine, care tind să oprească acest comportament”, așa cum formulează Brown în elementele definitorii ale adicției.
Aceste mecanisme, după o perioadă de aparent control, sunt însă depășite de procesul de acum chimic al adicției, urmând din nou obsesia, compulsia, găsirea de vinovați și în final rușinea chiar dacă pentru o bună perioadă de timp fenomenul trece neobservat de alții.
DE CE DEVIN UNELE PERSOANE DEPENDENTE?
Factorii care favorizează sau induc această dependență pot fi diferiți de la caz la caz: biologici, psihologici sau spirituali.
Dependentul biologic este cel care și-a condiționat organismul să producă endorfine și encefaline prin inducerea unei stări de fantezii sexuale, urmată de ejaculare / orgasm ce amplifică secreția acestor neurohormoni.
Dependentul psihologic este cel care simte nevoia de a-și trata suferința produsă de un abuz în formă fizică, emoțională sau sexuală, descoperind sexul ca și medicație înaintea alcoolului sau drogurilor.
Dependentul spiritual este persoana care încearcă să umple golul sufletesc lăsat de absența lui Dumnezeu, cu activitatea sexuală. Aceasta devine acum spiritualitatea lui aducându-i mângâierea, satisfacția și împlinirea într-un mod rapid și perfect controlabil de către el.
Problema se complică atunci când mai mulți factori din cei menționați acționează secvențial sau concertat, făcând cu atât mai necesară intervenția echipei de specialiști, potrivit cu factorii implicați: medicul, psihologul și consilierul spiritual.
Cea mai frecventă formă de adicție sexuală este pornografia cuplată cu masturbația. „Pornografia oferă o lume ireală, fantastică, pe care omul o vizitează de-a lungul adolescenței sale creând o relație condiționată cu o imagine virtuală care mimează o satisfacție emoțională, cu mult înainte de relația cu o persoană reală”. De multe ori chiar, relația interpersonală nu poate ajunge la cotele înalte de satisfacție emoțională cu care persoana „autoservită” de până atunci era obișnuită. Aceasta produce frustrare și „incompatibilitate sexuală” devenind motiv de divorț pentru persoana imatură din punct de vedere afectiv sau o sursă de permanente discuții „polarizante”, în caz de bifare a opțiunii „la bine și la rău…”. Dependentul frustrat trece într-o altă fază a dependenței acum: anorexia sexuală.
ANOREXIA SEXUALĂ‚
În acest stadiu tardiv al adicției, dependentul sexual preferă lumea fantastică pe care și-a creat-o singur și pe care o poate controla după bunul plac prin sexul imaginar sau autosatisfacere, în locul sexului relațional cu partenerul de viață. Dependentul devine obsedat cu evitarea sexului relațional care este supus canoanelor conjuncturale și personale. Relațiile intime se realizează de regulă doar la solicitarea partenerului și nu produc nici o satisfacție celui care acum face o obsesie din a nu-și privi tovarășul de viață și o compulsie din a nu se culca împreună în același pat. Anorexicul sexual este dominat din punctul de vedere fizic, mental și emoțional de nevoia incontrolabilă de a evita sexul. Ca și cei care practică greva foamei, dietele ultrarestrictive sau chiar strânsul banilor pentru nici un alt scop decât cel în sine, și deprivarea de sex a anorexicului sexual îi oferă senzația de putere, control și imunitate împotriva oricărei nenorociri posibile. Asemănător cu cei care-și induc euforia prin droguri, jocuri de noroc sau mâncare (prea multă sau prea puțină), preocuparea cu evitarea sexului a anorexicului sexual pare să estompeze problemele vieții reale. Obsesia aceasta poate deveni un mecanism de compensare pentru a face față stresurilor cotidiene, cu prețul anihilării unei părți a sinelui biologic, psihic și social.
Asemănarea cu anorexia nervoasă a fost observată de mult de către specialiștii din domeniul medicinii sexuale. În ambele situații anorexicii practică abstinența „în mijlocul belșugului”. Ambele boli prezintă ca simptom aceeași pierdere a sinelui, aceeași distorsiune a gândirii și aceeași luptă agonizantă de a obține și menține controlul asupra vieții personale și a altora. Ambele au la bază același dispreț de sine și alienare profundă. Diferența dintre ei constă în mijlocul prin care încearcă să obțină același control.
Problema anorexiei sexuale pare simplă la prima vedere, dar lucrări precum cartea lui Patrick Carnes „Anorexia Sexuală: Învingerea Aversiunii Sexuale față de sine” arată că această suferință este extrem de complexă, fiind generată de o cultură marcată de trădarea încrederii (poate în urma unui abuz sexual din copilărie), violență și respingere. Uneori ea este însoțită de alte dependențe în spatele cărora se ascunde alcoolismul, drogurile, dependența sexuală și bulimia nervoasă. Vindecarea este extrem de dificil de realizat întrucât nu presupune aplicarea unei simple tehnici sau informarea corectă a persoanei, ci învățarea de a avea din nou încredere în sine și în alții. Există tot mai multe dovezi că un abuz în copilărie, mai ales de natură sexuală, este un factor primordial în debutul dependenței sexuale; în creierul copilului survenind niște modificări biologice care augmentează mecanismele de stimulare a creierului, limitând în același timp capacitățile frenatoare ale unor comportamente legate de sex.
TRATAMENT
În terapia farmacologică a sindroamelor obsesiv-compulsive se folosesc medicamente antidepresive în doze zilnice mai mari decât cele pentru tratarea depresiei:
1. clomipramina 250 – 300 mg;
2. SSRI (selective serotonine reuptake inhibitors – inhibitoare selective ale recaptării de serotonină): fluvoxamină (Fevarin), 200–300 mg; paroxetină (Seroxat), 40–60 mg; sertralină (Zoloft), 225 mg; citalopram (Celexa), 40–60 mg; fluoxetină (Prozac), 60–80 mg și altele.
3. Naltrexona (ReVia, Depade), 50 mg, un antagonist opiaceu – o substanță care prin interacțiunea cu receptorii neuronali diminuează sau anulează efectele opiaceelor (heroină, metadonă etc.). Naltrexona este folosită pentru a ajuta persoanele dependente de alcool sau heroină să rămână „curate”. Interesante sunt și efectele off-label (neconsemnate de prospect sau pentru care nu s-a autorizat încă folosirea medicamentului): regresia sau remisia tumorilor maligne, creșterea imunității în HIV/SIDA, prevenirea atacurilor de scleroză multiplă, boală Crohn și alte boli autoimune (lupus), la doze mici : 3 mg în scleroza multiplă, în rest 4,5 mg seara la culcare . Unul dintre mecanisme este creșterea numărului receptorilor pentru opiacee de pe suprafața membranelor celulelor tumorale care devin mai sensibile la acțiunea endorfinelor ce induc apoptoza (moartea celulară).
În dependența sexuală au fost obținute rezultate cu următoarele doze zilnice de substanțe psihotrope: clomipramină 125 mg, fluoxetină 20-80 mg, sertralină 100 mg, nefazodonă 200 mg.
Deși clomipramina este mai eficientă, se preferă SSRI-urile și naltrexona din cauza toxicității mai mici și a reacțiilor inter-medicamentoase mai reduse. Răspunsul este evaluat după 12 săptămâni de tratament și este modest în comparație cu efectul asupra depresiei: diminuarea simptomelor cu 25-30 %. Dacă există un răspuns satisfăcător, terapia se menține minim 12-18 luni înainte de încercarea de a reduce dozele în vederea întreruperii tratamentului.
În cazul lipsei de răspuns, opțiunea este de a crește doza, de a schimba calea de administrare sau de a adăuga un alt medicament cum ar fi: risperidona, olanzapina sau quetiapina. Această strategie ar trebui să producă un răspuns în cel puțin 30 % din cazuri după 4-6 săptămâni de tratament.
Combinația farmacoterapie plus terapie comportamentală este idealul în abordarea adicției de tip obsesiv-compulsiv. Adăugarea terapiei comportamentale este utilă nu doar pentru cazurile de nonresponderi, ci și pentru cei care răspund la medicația psihotropă. , Evaluarea rezultatelor se face după chestionare de tipul Y-BOCS (Yale-Brown Obsessive Compulsive Scale) în care sunt apreciate timpul zilnic consumat cu obsesia și compulsia, gradul de interferență și distres produs de obsesie și compulsie, precum și gradul de rezistență și de control asupra celor două laturi ale bolii.
Ca o dovadă a substratului neurochimic al fenomenului dependenței, este răspunsul bolii la substanțe care inhibă (selectiv sau nu) recaptarea serotoninei. S-a constatat că acest răspuns este direct proporțional cu concentrația de serotonină (5-hidroxitriptamină) existentă înainte de începerea tratamentului. În plus s-a observat că nivelul redus de prolactină și de cortizol, nivelul crescut de hormon de creștere (în ziua 14 a tratamentului cu clomipramină i.v. ), ca și EEG cu creșterea activității undelor alfa și beta, sunt factori predictivi pozitivi de răspuns (studiile lui Hansen și colaboratorii arată normalizarea activității crescute a undelor alfa după tratamentul cu paroxetină) .
CONCLUZIE
Dependența și anorexia sexuală sunt niște strategii majore de autocontrol și management al stresului. Prin imaginație, dependentul își poate menține un nivel crescut de stimulare care, împreună cu obsesia și compulsia și ulterior rușinea și refularea (abstinența), acționează ca un fel de mixtură analgezică producătoare de substanțe endogene opioide, cu o potență de câteva ori mai mare decât morfina și heroina, cu efect antidepresiv marcat.
Ca întotdeauna, soluția cea mai bună este prevenția prin asigurarea unui climat de confort fizic, emoțional și social încă din cea mai fragedă copilărie și dezvoltarea pe parcurs a unor preocupări înalte care să deplaseze centrul atenției de la sinele egocentrist grevat de multiple riscuri de decompensare, către binele celuilalt : la început un alt membru al familiei, iar ulterior „jumătatea mai bună a sinelui”, „ până când moartea ne va despărți”.
Abordarea curativă a cazurilor de adicție rămâne o provocare atât pentru întreaga echipă de specialiști care încearcă demontarea circuitelor psihice ale dependenței și ale automatismelor exprimării propriu-zise, cât și pentru membrii familiei sau prietenii care uneori se văd ajunși în postura nedorită de codependenți ce pot avea nevoie de o asistență externă asemănătoare.
CARTUȘE
I. Spectrul bolilor obsesiv-compulsive:
• Escorierea nevrotică a pielii indemne sau cu leziuni
• „Mâncatul” unghiilor
• Cumpărarea compulsivă
• Tulburarea sexuală compulsivă (dependența sexuală)
II. Adicțiile duble includ dependența sexuală plus una din următoarele:
• Dependența chimică (42%)
• Tulburări de alimentație de tip anorexie sau bulimie nervoasă (38%)
• Munca obsedant – compulsivă (28%)
• Cheltuire compulsivă (26%)
• Participarea compulsivă la jocuri de noroc (5%)
III. Simptomele anorexiei sexuale:
• Frica de plăcerea sexuală
• O teamă morbidă și persistentă de contactul sexual
• Obsesie și hipervigilență vizavi de probleme sexuale
• Preocuparea cu alții care sunt acuzați că sunt prea mult orientați spre sex
• Percepții distorsionate cu privire la aspectul fizic personal
• Dispreț extrem față de funcțiile organismului
• Neîncredere obsesivă în capacitățile sexuale
• Atitudini rigide cu privire la sex
• Preocupare excesivă și frică de bolile cu transmitere sexuală
• Rușine și auto-depreciere cu privire la experiențele sexuale
• Comportament auto-distructiv pentru a limita, a stopa sau a evita sexul
IV. Comportamente sexuale compulsive:
• Masturbație compulsivă
• Pornografie
• Escapade amoroase
• Exhibiționism
• Practici sexuale periculoase
• Prostituție
• Sex cu anonimi
• Episoade sexuale compulsive
• Voyeurism
V. Pagubele raportate de dependenții sexuali includ:
• Pierderea partenerului (40%)
• Probleme maritale / relaționale severe (70%)
• Pierderea ocaziilor de promovare profesională (27%)
• Sarcini nedorite (40%)
• Avorturi (36%)
• Obsesie suicidară (72%)
• Tentative suicidare (17%)
• Expunere la SIDA și boli venerice (68%)
• Comportamente ce încalcă legea, de la ofense minore până la viol (58%)
VI. Strategii folosite pentru a controla comportamentul sexual adictiv:
• Mutatul în altă zonă în speranța că noul mediu va fi o piedică pentru vechile aventuri
• Căsătoria în speranța că aceasta îi va feri de comportamentul adictiv temut
• Un exhibiționist își poate cumpăra o mașină nouă în care este dificil să se expună în timp ce conduce
• Imersiunea în religie doar pentru a descoperi că în timp ce compulsia religioasă poate ușura întrucâtva povara rușinii, ea nu poate opri episoadele compulsive manifeste
• Perioade de anorexie sexuală în care persoana nu-și permite nici un fel de exprimare sexuală, dar aceste eforturi nu fac decât să alimenteze dependența prin mecanisme psihologice asemănătoare.
VII. Autotest: aș putea fi eu un dependent?
• Cumpărați cu regularitate reviste cu conținut sexual explicit?
• Sunteți preocupat de sex?
• Simțiți că aveți un comportament sexual anormal?
• Se plânge vreodată tovarășul de viață cu privire la comportamentul dvs. sexual ?
• Vă simțiți adesea prost cu privire la propriul comportament sexual?
• Ascundeți vreodată unele aspecte ale comportamentului dvs. sexual de partenerul dvs.?
• A existat vreo situație în care comportamentul dvs. sexual să interfere cu viața dvs. de familie ?
• Ați constatat vreodată că nu vă puteți opri exprimarea comportamentului sexual, chiar dacă ați știut că este anormal?
Răspunzând „Da” la oricare din aceste întrebări adaptate după lucrarea “Don’t Call It Love: Recovery From Sexual Addiction” de P.J. Carnes (1991), indică faptul că aveți o problemă cu adicția sexuală.
VIII. Sexul extramarital: moderație sau abstinență?
”Sexul, chiar și în folosirea moderată sau ocazională presupune riscuri. Sexul premarital sau extramarital produce daune morale și emoționale chiar dacă este vorba de un episod unic. De asemenea, riscul de infecție și de sarcină există chiar și la o singură experiență. Într-o anumită măsură la fel stau lucrurile cu alcoolul. Ca și avertismentul de pe pachetele de țigări, și acest avertisment ar trebui să fie mereu în fața ochilor noștri. Când este vorba despre sexul extramarital nu există moderație mai bună decât abstinența !…” A. Bocăneanu, director Speranța TV
Dr. Dinu Costin
Sursa: www.doctordinu.ro.
