În ultimul timp se observă o reținere din partea unor persoane de sex feminin de a participa la serviciile divine din cauza “necurăției” despre care vorbește Vechiul Testament atunci când se referă la perioada menstruației sau a lehuziei (după naștere). În acest articol ne propunem să oferim un răspuns pentru cei care sunt dispuși să-și schimbe opiniile după o informare corectă, chiar dacă nu exhaustivă. Prima parte a articolului va cuprinde niște considerații principiale (religioase), în timp ce partea a doua a articolului va aborda procesul menstruației din punt de vedere fiziologic, medical.
Considerații principiale
Mai multe legi mozaice au ca obiect problematica necurăției rituale. Necurăția descrisă în Lev. 12 (ca și scurgerile genitale din Lev. 15) este rituală și nu morală. Textul ebraic nu folosește termenii consacrați pentru păcate, greșeli morale sau iertare de păcat atunci când se referă la necurăția fizică rituală .
Roy Gane arată că sacrificiile aduse de femei după încheierea perioadei de necurăție postnatală (Lev 12), ca și sacrificiile rituale după scurgerile genitale (Lev. 15) nu sunt sacrificii de tip jertfă pentru păcat cu scopul de a îndepărta o vină morală, ci o jertfă de purificare cu scopul de a îndepărta o impuritate fizică rituală.
Jonathan Klawans enumeră 5 deosebiri între necurăția morală și cea rituală:
1. Necurăția morală este o urmare a unui păcat grav cum ar fi păcatele sexuale (Lev. 18. 24-30), idolatria (Lev. 19.31; 20.1-3) și vărsarea de sânge (Num. 35.33-34), în timp ce necurăția rituală nu este efectul unui păcat;
2. Nu există fenomenul de „contact-contagiune” (atingere-pângărire) în cazul necurăției morale, așa cum este cazul cu necurăția rituală;
3. În timp ce necurăția morală este de durată și duce la degradarea păcătoșilor și a țării, necurăția rituală este temporară;
4. Necurăția morală nu poate fi ameliorată (atenuată sau ștearsă) prin ritualuri de purificare, ca în cazul necurăției rituale, ci „puritatea morală se realizează prin pedepsire sau ispășire…”;
5. În timp ce termenul „necurat” este folosit atât pentru necurăția morală, cât și cea rituală, termeni ca „urâciune” sau „pângărire” sunt folosiți doar pentru necurățiile morale, nu și cele rituale.
Lev. 12.2 arată că necurăția de după naștere este similară necurăției din timpul menstruației și este rituală. Lev. 15 reia problema necurăției menstruale, încadrând-o între alte forme de necurăție clar rituale, toate având de a face cu secreții sau scurgeri fiziologice sau patologice. În acest capitol sunt enumerate cinci categorii de necurății ceremoniale pe care Richard Whitekettle le descrie într-o structură evident chiastică a capitolului (A – corespondent cu A’, B – corespondent cu B’, iar C constituie mijlocul de sine stătător) :
A. Versetele 2 – 15 : scurgeri anormale, de lungă durată, ale bărbatului – el se spală și aduce o jertfă.
B. Versetele 16 – 17 : scurgeri obișnuite, trecătoare, disfuncționale, ale bărbatului – el se spală.
C. Versetul 18 : scurgerea normală din timpul actului intim – ambii se spală.
B’. Versetele 19 – 24 : scurgeri obișnuite, trecătoare, disfuncționale, ale femeii – ea se spală.
A’. Versetele 25 – 30 : scurgeri anormale, de lungă durată, ale femeii – ea se spală și aduce o jertfă.
Extremele (A și A’) sunt stări patologice anormale care necesită o jertfă atunci când scurgerea se oprește. Cazurile de necurăție nr. 2 și 4 (B și B’) au de-a face cu scurgeri obișnuite (menstruația și poluția). Secțiunea centrală (C) privește „scurgerea” din cadrul actului intim normal, lucru ce nu impune aducerea vreunei jertfe. Semnificația acestui chiasm este încă dezbătută de teologi.
Evident însă este faptul că relația intimă dintre un bărbat și o femeie așa cum a lăsat Dumnezeu încâ din Grădina Edenului, făcând „după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască” (Gen. 1.27), ca și porunca „Creșteți, înmulțiți-vă!” (Gen.1.28) nu pot fi marcate de o impuritate morală, așa cum nu pot fi etichetate nici celelalte 4 tipuri de scurgere din Levitic cap. 15.
De ce totuși aceste scurgeri (inclusiv unirea fizică dintre soț și soție) erau socotite niște necurății? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie sa luăm în considerație următoarele aspecte:
1. Instinctul reproducerii este unul dintre cele mai puternice instincte (cu alte cuvinte aici avem de-a face cu un „motor” foarte puternic atât pentru perpetuarea speciei, cât și pentru manifestarea dragostei responsabile, fără bariere, gratificatoare și sacrificatoare);
2. Din actul unirii fizice, intime, se naște viața și deci semnificația unirii dintre un bărbat și o femeie este din cele mai profunde;
3. Religiile păgâne au asociat adesea actul închinării cu actul intim atât pentru a face închinarea mai atractivă pentru participanții la serviciile cultice, participanți care „beneficiau” de serviciile prostituatelor templare angajate în acest scop (se pare că existau și bărbați care se „sacrificau” în același fel), cât și din motivul pur filozofic al împletirii actului procreerii cu divinitatea păgână care se presupunea că dă viața;
4. Locașul de cult al lui Yahweh, ca și serviciul închinării erau sfinte, puse de-o parte și o mulțime de reguli erau menite să păstreze acest caracter în mintea închinătorilor.
Regulile curăției rituale ale evreilor erau deci un răspuns la închinarea păgână marcată de necurățiile morale cultice (ex. pruncuciderea și prostituția templară).
Dacă regula neparticipării la serviciile divine din cauza necurăției menstruale sau postnatale ar fi valabilă și astăzi, atunci și unii bărbați sau chiar unele cupluri (vizați în același cap. 15 din Levitic) ar trebui să se abțină de la actul închinării. Ba chiar mai mult, dacă respectarea acestor reguli ceremoniale vechi ar curăți cu adevărat biserica, neghina ar deveni grâu peste noapte, doar prin abținerea de la închinarea publică, în timp ce spicele de grâu ar fi grozav de ispitite să facă prezența la fiecare sărbătoare săptămânală a eliberării din păcat.
Considerații fiziologice
Menstruația este un clivaj hemoragic (desprindere) al mucoasei uterine (numită și enometru) care are loc ciclic, de la pubertate până la menopauză, cu excepția perioadei de sarcină și de alăptare, datorită modificărilor vasculare.
Ciclurile menstruale durează 28 zile cu limite considerate fiziologice între 24 – 32 zile. Durata sângerării menstruale este de 3-7 zile. Sângele menstrual este incoagulabil datorită absenței trombinei și fibrinogenului. Scurgerile menstruale conțin sânge, produși de descuamare endometrială, mucus de la nivelul colului, epiteliu vaginal degenerativ, bacterii și o substanță toxică asemănătoare necrozinei din țesuturile traumatizate care determină apariția unui spasm intens vascular. Cantitatea de sânge pierdut la menstruație variază între 25-60 ml și 0,4-1 mg fier/zi.
Celula reproducătoare feminină se numește ovocit. Acesta, împreună cu stratul de celule care-l înconjoară, formează foliculul primordial, localizat în ovar. După pubertate începe ciclul ovulației în care mai mulți foliculi primordiali încep să se maturizeze devenind foliculi primari, dar din aceștia, de obicei, doar un singur folicul ajunge la maturitate deplină și eliberează ovocitul printr-un proces lunar numit ovulație. Ovocitul este condus apoi în trompa uterină unde poate fi fecundat. Pe parcursul perioadei fertile din viața unei femei, doar câteva sute de foliculi ajung să elibereze ovulul prin ovulație, restul degenerând.
După ovulație foliculul ovarian se transformă în corpul galben de sarcină. Acesta secretă hormonii care vor pregăti mucoasa uterină pentru nidația oului (implantarea embrionului).
Dacă fecundarea nu are loc, perioada aceasta de receptivitate uterină se termină în aproximativ două săptămâni după ovulație, iar corpul galben degenerează. Scăderea estrogenului și a progesteronului care urmează degenerării corpului galben, face ca mucoasa uterină să se desprindă (menstruația). Întrucât menstruația este cel mai vizibil fenomen al ciclului ovarian, ciclul reproducător feminin se numește ciclu menstrual. Prima zi de menstruație devine prima zi a ciclului menstrual (în limbajul popular femeile se exprimă adesea greșit folosind cuvântul „ciclu” în loc de „menstruație”).
Ovulația are loc în ziua a 14-a la un ciclu de 28 de zile. Acest fenomen împarte ciclul menstrual în două : faza foliculară, estrogenică sau proliferativă (foliculul ovarian se maturizează, predomină secreția de hormoni estrogeni și proliferează endometrul uterin) și faza luteală, progesteronică sau secretorie (se formează corpul galben numit și corpus luteum și se remarcă prin secreție de estrogen și progesteron, predominând secreția de progesteron).
Mucusul cervical este mai subțire și mai fluid în prima jumătate a ciclului sub influența estrogenilor, iar la ovulație devine și mai fluid ușurând pătrunderea spermatozoizilor. După ovulație el se îngroașă devenind impenetrabil. Colul se deschide la ovulație.
Pentru ca funcția reproducătoare feminină să se desfășoare normal este nevoie de o coordonare între creier și ovare sub influența altor organe ca ficatul, suprarenalele și glanda tiroidă. Cele doua zone din creier responsabile pentru această coordonare sunt hipotalamusul și hipofiza. Hipotalamusul secretă o substanță numită GnRH (hormonul de stimulare gonadotropă) care determină hipofiza să producă doi hormoni gonadotropi : FSH (hormonul de stimulare foliculară) și LH (hormonul de stimulare luteală). Acești doi hormoni stimulează la rândul lor ovarul care va produce estrogenul, progesteronul și inhibina. Inhibina suprimă apoi secreția de FSH de către hipofiză. Progesteronul inhibă secreția de GnRH de către hipotalamus pe tot parcursul fazei luteale.
În concluzie, procesele care se desfășoară în compartimentele neuro-endocrin, ovarian și uterin sunt strâns legate și au un caracter ciclic pe toată perioada fertilă a vieții unei femei. Coordonarea între diferitele organe, substanțe, celule sau componente ale acestora la nivele de macroorganism sau nucleu (ADN) este uimitoare și ne face să ne plecăm capetele în fața acestui Mare Profesor Emerit de Neurologie, Endocrinologie, Ginecologie și Obstetrică, Andrologie, Genetică și Sexologie, care ne-a creat ca pe o capodoperă care Îi face cinste: COROANA CREAÅ¢IUNII.
Ah, era să uit: … și singurul Profesor de Recuperare ! De aceea cred eu că ar fi păcat să lipsești de la vizita săptămânală, mai ales pe motiv de necurăție rituală. Nu cei bolnavi au trebuință de doctor și cei „necurați” de purificare?
Dr. Constantin Dinu
