Moto: „Mai bine un vecin aproape decat un frate departe.” (Proverbe 27:10 u.p.)
Vom continua prezentarea altor tipuri de urgente medico-chirurgicale relativ frecvent intalnite, in care primul ajutor are o mare importanta pentru evolutia ulterioara a bolnavului.
Electrocutarea o cauza frecventa de decese sau accidente cu sechele, uneori grave, mai ales la copii si tineri; deseori accidente de munca la persoanele care lucreaza in profesii cu risc crescut pentru astfel de accidente, dar si ca accidente casnice. Cu totii cunoastem sau am auzit de astfel de situatii si am fost impresionati de neasteptata moarte a unui cunoscut, vecin sau chiar frate de credinta.
Efectul curentului electric asupra organismului se poate manifesta prin deces imediat, datorita fibrilatiei ventriculare si stop cardiac, stop respirator de cauza centrala sau asfixie consecutiva contractiei prelungite a muschilor respiratori. Spasmele musculare prelungite datorita carora victima ramane fixata in contact cu sursa de curent determina cresterea timpului de expunere la curent, cresc fluxul de curent si severitatea leziunilor.
Gravitatea leziunilor difera in functie de fluxul de curent (continuu sau alternativ), cantitatea de curent (amperajul), potentialul curentului (voltajul), rezistenta electrica a corpului uman, traseul curentului in corp si durata contactului.
La inalta tensiune, atat curentul alternativ, cat si curentul continuu, sunt la fel de letale. La joasa tensiune, curentul alternativ cu frecventa joasa care se foloseste in iluminat si instalatii este de trei ori mai periculos decat curentul continuu.
In afara de efectul imediat letal care poate fi produs prin electrocutare, se pot produce arsuri prin conversia energiei electrice in caldura. Apar, astfel, arsuri tegumentare, dar si arsuri ale tesuturilor si organelor profunde, in functie de factorii mentionati la inceputul expunerii.
Tesutul nervos poate fi extrem de usor lezat de curentul electric datorita rezistentei sale electrice mici. Deficitele neurologice pot deveni evidente chiar si dupa 3 ani de la accident. Poate aparea afectarea in diferite grade ale constientei, paralizia, tulburari de vorbire pana la afazie totala. Multe efecte initiale se rezolva spontan, altele nu apar decat la 6-9 luni dupa accident.
Cataracta bilaterala, hemoragiile, trombozele vaselor mici sunt, de asemenea, frecvente. Primul ajutor consta in separarea victimei de sursa de curent electric, dar echipa de interventie nu trebuie sa se atinga sau sa se apropie de pacient cat timp curentul nu este intrerupt pentru a evita accidentarea in lant. Daca este necesar, se incepe resuscitarea cardio-respiratorie (respiratie gura catre gura si masaj cardiac extern) conform celor prezentate in primul articol referitor la urgente medico-chirurgicale. Resuscitarea cardio-respiratorie se va mentine (daca este necesar) in tot timpul transportului la spital. S-a constatat ca victimele electrocutarii prin curent de inalta tensiune pot si resuscitate cu succes fara schele neurologice permanente chiar la mult timp dupa intreruperea functiilor vitale. La spital se va continua sustinerea functiilor vitale, refacerea volumului sanguin si reechilibrarea hidroelectrica prin perfuzii, si se va efectua tratamentul chirurgical al arsurilor concomitent cu antibioterapia. Ati observat ca nu am mentionat la primul ajutor acordat electrocutatilor ingroparea victimei in pamant asa cum se practica in traditia populara. Aceasta eroare frecvent intalnita duce la intarzierea resuscitarii cardio-respiratorii necesare si produce, cel mai adesea, decesul victimelor supuse acestui „tratament natural”.
Tratamentul leziunilor provocate de trasnet este identic cu cel al leziunilor provocate de curentul de inalta tensiune.
Fracturile sunt leziuni ale oaselor provocate de traumatisme. Ele sunt urmarile accidentelor casnice si, mai frecvent, ale accidentelor de circulatie. Nu totdeauna traumatismul care produce fractura este deosebit de violent. De exemplu,, la batrani, o simpla cadere in camera sau o rasucire usoara a piciorului, poate produce o fractura (adesea de col femural) care, initial, poate fi ignorata de ceilalti membri ai familiei, dar care poate duce la aparitia unor complicatii fatale daca nu este tratata corespunzator.
Fracturile pot fi fara deplasare a fragmentelor osoase sau cu deplasare. Cele cu deplasare pot fi inchise sau deschise. Cele deschise prezinta un grad ridicat de risc de suprainfectie si gravitatea lor este cu atat mai mare.
Fracturile trebuie tratate de medicii de specialitate (chirurgie-ortopedie), deci bolnavii trebuie transportati la spital. Primul ajutor consta in pansarea cu pansament steril a fracturilor deschise si imobilizarea membrului afectat, astfel incat ambele articulatii adiacente fracturii (deasupra si dedesubtul fracturii) sa fie imobilizate. Imobilizarea se face cu atele speciale din plasa de sarma care se pot indoi dupa dimensiunile membrului afectat.
Daca fractura s-a produs la nivelul femurului, al bazinului sau coloanei vertebrale, victima se va transporta pe targa.
O atentie deosebita trebuie acordata cazurilor cu fracturi ale coloanei vertebrale intrucat o mobilizare intempestiva a coloanei poate duce la sectionarea maduvei spinarii care va fi urmata de paralizii permanente. De aceea, cand se presupune o astfel de fractura, victima va fi pusa pe targa de mai multe persoane concomitent (4-6 persoane) care vor sprijini capul, trunchiul in mai multe puncte, bazinul si membrele inferioare, astfel incat orice mobilizare sa se faca mentinand coloana vertebrala in linie dreapta.
Alergiile sunt reactii patologice exagerate ale sistemului imun fata de substante considerate ca fiind straine organismului. Exprimarea lor este diferita, la fel ca si gravitatea lor. Ele variaza de la aparitia unor pete rosii pe piele, foarte pruriginoase (care produc mancarimea pielii), cum ar fi urticarea, la aparitia unor umflaturi, frecventa la nivelul fetei si pana la crize de lipsa de aer severe (crize astmatice) sau chiar soc anafilactic cu scaderea grava si de durata a tensiunii arteriale sau chiar moarte subita.
Frecvent, sunt produse de medicamente (aspirina si penicilinele fiind, cel mai adesea, incriminate), alimente (adesea conservele, uneori fructe cu seminte mici cum ar fi fragii sau capsunile), substante chimice absorbite prin piele sau inhalate, cosmetice, detergenti, polenuri de flori sau intepaturi ale insectelor.
Daca alergiile usoare (cum ar fi urticarea) se pot trata la domiciliu, prin inlaturarea agentului acuzator si printr-un regim alimentar exclusiv vegetal, eventual asociat cu doze mici de antihistaminic pentru calmarea pruritului (senzatie de mancarime), in cazurile grave de crize astmatice sau soc anafilactic este necesara spitalizarea bolnavului pentru tratament adecvat.
De mentionat ca exista si alergii cronice, care afecteaza pe termen lung bolnavii (cum ar fi eczemele), unde trebuie cautata cu staruinta cauza (de obicei alimentara sau profesionala) care trebuie eliminata pentru ca vindecarea sa fie de durata.
Regimurile strict vegetariene si care nu contin alimente preparate prin mijloace industriale sau cu conservanti, pot fi eficiente in astfel de cazuri.
Arsurile sunt produse prin efectul energiei termice asupra organismului. Ele pot fi dupa gradul de profunzime: arsuri de gradul I (se produce doar o roseata a pielii), de gradul II (se produc flictene) si de gradul III-IV, cand ard tesuturile in profunzime. Gravitatea lor se calculeaza inmultind procentul de suprafata arsa cu gradul arsurii. De asemenea, arsura este deosebit de grava cand afecteaza si caile respiratorii, prin inhalare de vapori sau gaze fierbinti. Arsurile ce depasesc 50% din suprafata corporala au, in general, evolutie fatala daca nu primesc urgent tratament adecvat.
Primul ajutor consta in scoaterea victimei din flacari, stingerea prin stropire cu apa a imbracamintei si acoperirea victimei cu cearsafuri curate peste care se aseaza o patura.
Resturile de imbracaminte fixate de tegumentele arse nu se indeparteaza, deoarece orice manevra agraveaza durerile. Se dau accidentatului sa bea lichide dulci (ceai, limonada) in cantitati indestulatoare. Nu se recomanda plasarea in apropierea lui de termofoare sau sticle cu apa calda! Se administreaza analgezice (calmante ale durerii), se instaleaza o perfuzie si se transporta la spital. Cazurile usoare cu arsuri de gradul I si II, cu suprafete mici, se vindeca spontan. Tratamentul consta in aplicarea unui pansament local steril in cazul arsurii de gradul II, la care flictena s-a spart.
Daca flictena nu este sparta, se recomanda stergerea ei cu alcool si inteparea cu un ac de seringa steril, pentru a permite scurgerea lichidului si aplicarea unui pansament steril local. In acest fel insusi tegumentul joaca un rol de pansament al zonei afectate.
Doresc ca Dumnezeu sa ajute ca aceste cunostinte sa fie de folos celor ce vor beneficia de ajutorul cititorilor.
Dr. Raileanu Valerian
