Moto: „Mai bine un vecin aproape decat un frate departe.” (Proverbe 27:10 p.p.)
Continuam, in acest articol, prezentarea unora dintre cele mai frecvente tipuri de urgente medico-chirurgicale si primul ajutor care poate fi dat chiar de persoanele care nu au o instruire medicala speciala. Am vorbit, in articolul din numarul precedent al revistei, despre stopul cardio-respirator, despre tehnica ventilatiei artificiale, tehnica masajului cardiac extern si tehnica evacuarii unui corp strain din caile respiratorii.
Vom prezenta, in cele ce urmeaza, subiecte referitoare la hemoragiile externe si interne, al inec, electrocutare, muscatura serpilor veninosi, muscaturi de animale, intoxicatii, fracturi si alergii.
Hemoragiile
Hemoragiile sunt pierderi de sange sin sistemul cardio-vascular. Hemoragiile ce depasesc 0,5 l sunt grave, iar cele peste 1 litru pun in pericol chiar viata bolnavului.
Ele pot fi hemoragii externe sau interne exteriorizate (in cazul cand sangele se elimina, in cele din urma afara, prin varsatura, prin scaun sau prin caile respiratorii) sau pot fi hemoragii interne, care nu se exteriorizeaza, cum ar fi in cazul unei rupturi de splina sau ficat, cand sangele se scurge in peritoneu, fara a se manifesta printr-o eliminare exterioara. Hemoragiile externe sunt produse cel mai frecvent prin leziuni traumatice ale vaselor mari (artere sau vene), in cadrul unor accidente. De departe, cele mai grave accidente sunt cele arteriale, deoarece pierderea de sange este intr-un timp scurt. Lipsa unei interventii adecvate, poate duce la moartea bolnavului in cateva minute. O hemoragie arteriala se recunoaste prin culoarea sangelui rosie aprinsa care tasneste in jeturi la distanta mare. Oprirea aceste hemoragii se face, in mod corect, prin comprimarea vasului care sangereaza chiar deasupra leziunii sau, si mai bine, comprimarea vasului la 1-2 cm langa leziune, in sensul spre inima, astfel incat sangele care vine de la inima sa fie oprit de a mai ajunge la rana. Este preferabil ca aceasta compresie sa se realizeze cu degetele, de catre salvator, si nu cu un garou. Desigur, accidentatul va fi transportat de urgenta la spital pentru tratament adecvat. În cazul hemoragiilor venoase, care, cel mai frecvent , se produc pe vene cu dilatatii varicoase, sangerarea este poate mai putin abundenta, sangele este de culoare rosu inchis si scurgerea sangelui nu este in jeturi, ci in mod continuu. Oprirea sangerarii se realizeaza prin ridicarea segmentului afectat cat mai sus (de exemplu membrul inferior ridicat pe 2-3 perne) si aplicarea unui pansament compresiv cu o fasa, preferabil elastica, chiar pe suprafata leziunii.
Hemoragiile externe se produc frecvent in stomac si duoden si apar, adesea, ca scaune negre ca pacura (melena) sau ca varsaturi sanghinolente (hematemeza). Cauzele cele mai frecvente sunt ulcerul gastro-duodenal sau ciroza hepatica. Ca prim ajutor se recomanda intreruperea alimentatiei, punga cu gheata pe abdomen si transportarea de urgenta a pacientului, in pozitie culcata, la spital.
Hemoptizia (pierderea sangelui prin caile respiratorii) poate fi produsa printr-o caverna TBC in plaman sau prin ruperea unui vas mare in caile respiratorii. Interventia de ajutor din partea unei persoane necalificate este limitata, in acest caz, la transportarea de urgenta la spital. Hemoragiile interne care nu sunt exteriorizate sunt foarte grave si, totusi, greu de recunoscut. Bolnavul este palid, transpirat, pulsul este rapid si tensiunea arteriala scade progresiv. Frecvent, apar si tulburari ale starii de constienta. Adesea, ele se produc in cazul unor traumatisme )uneori minore), care produc rupturi de splina sau ficat, sau ruptura unor vase in mezenter (radacina intestinului). Aceste hemoragii nu se pot trata decat prin interventie chirurgicala cat mai rapida.
Un loc aparte in cadrul hemoragiilor, il ocupa hemoragiile genitale la femei, produse, mai ales, la avorturi (spontane sau provocate), dar, uneori, si din alte cauze. ªi aici, ajutorul eficient este transportarea de urgenta la spital, pentru tratamentul acordat de medicul de specialitate.
Inecul
In legatura cu inecul, trebuie sa luam in considerare doua aspecte: scoaterea victimei din apa si mentinerea functiilor vitale (respiratie si circulatie). In primul rand, trebuie avuta in vedere scoaterea victimei din apa. Aceasta interventie nu trebuie realizata decat de inotatori experimentati pentru ca se intampla, adesea, ca o victima in panica extrema sa se prinda de salvator, impiedicandu-i miscarile si provocand inecarea ambelor persoane.
Salvarea unui inotator obosit este mai usoara, incat acesta este linistit si executa comenzile care i se dau. Cei care nu stiu sa inoate, sunt agitati, actioneaza fara sa gandeasca (uneori prind salvatorul de maini, impiedicandu-l sa se miste si provoaca inecul ambelor persoane). De aceea, salvatorul trebuie sa se apropie de victima pe la spate, sa o traga de par si, in caz de agitatie extrema, sa o loveasca in epigastm (regiunea stomacului), pentru a-i provoca o stare de inconstienta si, apoi, sa o scoata la mal.
O persoana care nu stie sa inoate bine nu trebuie sa intre in apa, ajutorul ei fiind limitat doar la intinderea unui bat de la mal sau la aruncarea unei funii de care s-ar putea prinde victima. Dupa ce victima a fost scoasa din apa, se vor elibera caile aeriene de eventualele substante solide din cavitatea bucala cu ajutorul unui deget invelit in tifon sau batista si se va efectua respiratia artificiala si masaj cardiac extern in cazul stopului cardio-respirator. Desigur, victima se va transporta, de urgenta, la spital, pentru continuarea tratamentului, avand in vedere probabilele complicatii ce pot aparea mai tarziu (tulburari de ritm cardiac, infectii pulmonare severe).
La scoaterea victimei din apa, trebuie avuta in vedere si o posibila fractura de coloana cervicala la persoanele care sar in apa si se lovesc de pietre sau lemne ce se pot gasi in apa sau cand apa nu este suficient de adanca! În aceste cazuri, cand se suspecteaza un traumatism, capul si gatul se vor imobiliza!
Muscaturi de serpi veninosi
Victima va fi calmata si se vor lua masuri menite sa reduca absorbtia veninului. Pacientul va pastra repausul si chiar va fi imobilizat pentru reducerea vitezei de difuzare a veninului. Daca este posibil, se va monta un garou la cativa centimetri deasupra locului muscaturii care va fi strans deasupra locului muscaturii, dar nu prea tare, astfel incat sa permita accesul unui deget fara dificultate pentru a incetini fluxul limfatic (nu este necesara oprirea intoarcerii venoase). Garoul va fi slabit si mutat proximal cand edemul si inflamatia il fac prea strans. Nu este indicata incizia sau suctiunerea sangelui la nivelul muscaturii.
Gheata aplicata pe plaga diminueaza durerea si incetineste drenajul limfatic, dar nu neutralizeaza veninul, putand chiar agrava leziunea tesuturilor prin ischemia pe care o produce. Din acest motiv, se contraindica orice forma de racire locala.
Victima va fi transportata cat mai repede posibil la spital pentru tratamentul adecvat al socului, pentru mentinerea respiratiei si administrarea antidoturilor.
Muscaturile facute de animale
Muscaturile facute de animale pot produce, in afara ranilor (care trebuie tratate prin toaleta locala si, eventual, sutura), si boli grave, cum ar fi tetanusul sau turbarea. De aceea, in afara tratamentului local, victima trebuie sa se prezinte la medic pentru vaccinare antitetanica si, eventual, pentru tratament si, in cazul unei leziuni produse de un animal posibil turbat, chiar pentru vaccinare antirabica. Daca animalul este cunoscut si poate fi tinut sub supraveghere 2-3 saptamani (de exemplu acesta este un caine care si-a muscat stapanul, sau cainele vecinului), atunci vaccinarea antirabica nu se incepe imediat, decat daca apar tulburari in comportamentul animalului (nu mananca, nu mai bea apa, prezinta perioade de agresivitate nejustificata, nu mai poate inghiti saliva care ii curge din gura etc.). Daca aceste modificari in comportamentul animalului nu apar in cateva saptamani, este exclusa posibilitate aparitiei unui tetanus prin plaga profunda produsa de muscatura.
Ne oprim aici cu prezentarea urgentelor in acest articol, urmand ca in numarul urmator al revistei sa prezentam electrocutarea, fracturile si reactiile alergice.
Doresc ca Dumnezeu sa va ajute sa aveti succes in folosirea acestor cunostinte in caz de nevoie.
Dr. Raileanu Valerian
