Universul plantelor – Fitoterapie

 
Principiile active au rol tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen.
Uleiul din anason extras din fructe este utilizat drept carminativ, eupeptic, antiseptic si aromatizant. Recomandat în tratarea anorexiei, bronsitei, insuficientei pancreatice si intestinale, balonărilor abdominale, viermilor intestinali, asteniei, menstrelor insuficiente si dureroase, migrenei, tusei, vomei psihogene. Fiziologic, stimulează secretiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare). În concentratii infime, uleiul volatil stimulează epiteliile ciliate de la nivelul bronhiilor favorizând expectoratia; actionează asupra sistemului neuromuscular cu eficientă în gastralgii si contra colicilor. În doze mai mari are actiune antiseptică cu stoparea proceselor fermentative la nivelul intestinului gros. Farmaceutic se foloseste în compozitia siropurilor expectorante, cărora le îmbunătăteste calitatea si le corectează gustul. În doze mari uleiul determină fenomene toxice, manifestate prin excitatie, urmată de pareză musculară, ebrietate, tremur, euforie si hipnoză. Sunt suficiente 45 de picături pentru a produce un efect de 12 ore. Toate preparatele alcoolice din anason au actiune estrogenă, actionând asupra lobului anterior al hipofizei. Uleiul serveste la combaterea ectoparazitilor (pureci, păduchi) si ca antiscabios.
Contraindicatii: Supradozarea produce stări de excitatie puternică, insomnii, tulburări de vorbire, căderi psihice. Fructele vechi nu se folosesc deoarece devin toxice. Infuzia sau decoctul se prepară în fiecare zi, ne se păstrează de pe o zi pe alta. Nu se administrează intern bolnavilor de ulcer gastric, duodenal si colită.

 
Principiile active intervin intern eupeptic, tonic-amar si hepatoprotector. Actiunea  antihepatotoxică, protectoare si curativă asupra ficatului este confirmată. Substantele active actionează la nivelul membranei celulare hepatice, împiedicând distrugerea celulei. Favorizează reconstructia celulei hepatice aflată deja în distrugere. Silimarina nu este toxică si nu dă reactii secundare. Recomandate în afectiuni hepatice (hepatite, ciroză, insuficientă hepatică), intoxicatii cu amanitină si faloidină din ciupercile otrăvitoare, în indigestii.

 
Proprietăti: sialagoge, stomahice, coleretice, antihelmintice si antiseptice, cicatrizante, antidiaretice, diuretice si antivirale. Întrebuintări în tratamentul tusei convulsive, spastice si asmatice, anorexiei anemicilor, dispepsiilor, gripei, rinitelor cronice, enterocolitelor, combaterea viermilor intestinali, disfunctiilor hepatice, tratarea rănilor si ulceratiilor tegumentare.

 
Proprietăti farmacodinamice: fludifiant al secretiilor bronhice, emolient, expectorant, antiseptic, sedativ, sudorific, calmant, cicatrizant, hemostatic. Produsul este folosit pentru tratarea tusei, rinitelor, rinosinuzitei, pneumoniei, tulburărilor gastrointestinale, afectiunilor renale si vezicale.
Containdicatii: În cantităti mai mari, provoacă vărsături.

 
Proprietătile principiilor active: antimicrobian, antiseptic, dezinfectant urinar, hipoacidifiant (scade aciditatea gastrică), remineralizant, expectorant, bronhodilatator, diuretic. Recomandat în anemia secundară posthemoragică; în tuberculoza pulmonară, ca remineralizant; hemostatic în hemoroizi, metroragii, epistaxis; diuretic în gută si reumatism; expectorant în bronsite; diuretic în bolile de rinichi si vezică; boli de ficat, inimă si piele; hipoacidifiant si hemostatic ulcer gastric.

 
În farmacopei figurează monografia utilizării întregii plante. Uleiul volatil si proazulenele îi conferă proprietăti stomahice, astringente, antiinflamatoare, calmante, usor antiseptice si tonic-amare. Intern actionează ca bronhodilatator, expectorant, antiseptic bronsic, dezinfectant si calmant în inflamatiile gastrointestinale, carminativ – cu linistirea durerilor abdominale si expulzarea gazelor din intestin, diminuează secretiile gastrice, topic-, modificând local reactia pielii sau mucoaselor, astringent, antispasmodic al căilor biliare, analgetic(suprimă durerea), hemostatic, decongestiv antihemoroidal, antiseptic si calmant al mucoasei ano-rectale. Extern: calmant, antiinflamator si dezinfectant(băi sau comprese); regenerează tesuturile.

 
Proprietăti: astringentă, diuretică, antiinflmatoare, antihemoragică, antidiareică, stomahică, cicatrizantă. Principiile active ale plantei au efecte terapeutice complexe favorabile în tratamentul metroragiilor, în fixarea sarcinilor, în pregătirea interventiilor chirurgicale O.R.L. Folosită pentru tratarea diareei, hemoroizilor, stomatitelor si stimulare digestivă.

 
Actiune emenagogă, coleretică, colagogă antispastică, cicatrizantă, antiinflamatoare, bactericidă, antitricomanazică. Are bune rezultate în tratamentul plăgilor, rănilor, întepăturilor de insecte, degerăturilor, arsurilor. Au mai fost semnalate proprietăti antivirale, antitumorale si estrogene. Actiunea emenagogă se manifestă mai ales la femeile anemice. Folosite intern în dischinezii biliare, ulcer gastric si duodenal, enterocolite, hemoroizi, dismenoree(menstruatii cu dureri),provoacă aparitia fluxului menstrual întârziat; iar extern în răni, plăgi greu vindecabile, hemoroizi, degerături, arsuri, eczeme, ulceratii tegumentare, acnee, metroragii(hemoragie uterină în afara perioadelor menstruale), leucoree, Trichomonas vaginalis, apare la cosmetică.

 
Conurile femele au utilizare terapeutică în medicina umană si veterinară. Posedă principii active cu actiune sedativă, anafrodisiace, antibacteriene, antispastice, tonic-amar. Se recomandă intern în tratamentul insomniilor, gastropatiilor de natură nervoasă, nevrozele sexuale, afectiunilor renale, cu efecte sedative, gutei, ca afrodisiac pentru bărbati, iar extern pentru tratarea vaginitei si tricomonazei.

 
Principiile active îi conferă proprietăti coleretice, colagoge, diuretice, antiinflamatorii, antihelmintice. Helenina si uleiul volatil modifică secretiile bronhice, actionând ca expectorant si spasmolitic. Principiile amare ale lactonelor îi conferă proprietăti general-tonice. Ca diuretic favorizează eliminarea apei, azotatilor si clorurilor. Are actiune antibiotică, în special asupra bacilului Koch si proprietăti antiinflamatorii în congestii hepatice, colecistite, litiază biliară si renală, oligurie artrite, etc. Sescviterpenele biciclice îi conferă proprietăti antihelmintice. Folosită în terapeutica medicală umană în reumatism, gută, astm, tuse convulsivă, bronsită, dischinezie biliară, litiază biliară, litiază renală, helmintoză (oxiurază, ascaridioză), sedativ.

 
Galbulele (impropriu numite fructe) si uneori frunzele au utilizare terapeutică în medicina umană si veterinară. Principiile active actionează diuretic, sudorific, expectorant, antitusiv, antispstic, stomahic, eupeptic, antifermentescibil. Se utilizează îndeosebi ca diuretic, antiseptic al căilor urinare si balsamic. Se recomandă celor care suferă de artroză, afectiuni neuromusculoreumatice, în tendopatii, miogeloze. Sucul concentrat se prescrie copiilor ca tonic, în angine si răceli. Spirtul de ienupăr se foloseste ca frectie în reumatism. Intern, orice tratament cu această plantă, poate actiona ca abortiv, prin provocarea de contractii uterine. Poate produce efecte secundare toxice. Intră în compozitia ceaiului antireumatic. Se consideră că intervine asupra metabolismului, producând reglarea si normalizarea acestuia.
Contraindicatii: Administrarea îndelungată provoacă iritatii renale. În prima fază conduc la albuminerie. Cura nu se prescrie în nefrită acută si cronică, în nevroză, deoarece provoacă hematurie si chiar hemoragii intestinale. Atentie! nici un preparat de ienupăr nu se administrează mai mult de 6 săptămâni.

 
În medicina umană, produsul întreg si preparatele totale au actiune expectorantă, antispastică, diuretică si estrogenă, antiinflamatoare, laxativă sau purgativă, în functie de doză, fluidifiantă a secretiilor trahebronsice si faringiene, antiulceroasă si antidismenoreică. Prin continul său chimic, flavonidele au actiune diuretică si antispsmodică; substantele triterpenice fluidifică secretiile traheobronsice si faringiene; acidul gliceric si glabric influentează continutul ionic(Na*, K*, Cl-) si au actiune antiinflamatoare si antiulceroasă; hormonul steroid are actiune estrogenă; complexul de principii influentează motilitatea gastrointestinală, conferindui actiune laxativă. Planta este utilizată în artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronsită, constipatie, litiază biliară si renală, dispepsii de fermentatie. Cu rădăcina si rizomul ei se îndulcesc ceaiurile. Mai este folosită la ameliorarea gustului neplăcut al unor medicamente.
Contraindicatii: Contraindicat hipertensivilor

 
Proprietăti: emolient, calmant expectorant, sudorific, antiinflamator si cicatrizant. Folosite de medicina umană în tratarea laringitelor acute, bronsitelor, tusei, traheitelor, bolilor vezicii urinare, hemoroizilor. Medicina umană populară(etnoiatrică)foloseste frunzele în tratarea durerilor de stomac de stomac, iar rădăcinile în tratarea durerilor de piept. Tăranii introduc florile plantei în găurile de soareci deoarece au actiune ratifugă.

 
Principiile active din frunze actionează bacteriostatic, antiseptic gastrointestinal, calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ-coleretic, colagog, antidiareic, antireumatic, antispstic, sudorific, diuretic, sedativ, fortifiant al sistemului nervos, usor analgezic. Mentolul actionează antiemetic si antiseptic, iar compusii flavonici coleretic si colagog; taninurile actionează antidiareic; acizii polifenolici actionează colagog si spasmolitic. Prin aplicatii pe piele sau mucoase, mentolul este un excitant al terminatiunilor nervoase sensibile la frig. La nivelul mucoasei bucale are actiune paralizantă fată de elementele gustative. Inspirat pe nas mentolul si uleiul de mentă actionează antiinflmator la nivelul sinusurilor. Este un vasodilatator al mucoasei nazale. La inspiratie ochii se tin închisi, pentru a evita iritarea mucoasei oculare. Planta este recomandată de medicina umană în colecistopatii, litiază biliară, afectiuni cronice ale pancreasului, infactii gastrointestinale, balonări abdiminale, diaree, vomă, greturi, nervozitate, litiază renală, reumatism, urticarie, ca dezinfectant bucal.

 
Principiilor active ale frunzelor li se atribuie rol diuretic, antiseptic, antidiaretic, antiinflamator, astringent, sudorific. folosite în tratarea cistitelor, afectiunilor renale, gutei, reumatismului, diareei, leucoreei, hemoragiilor, iar la animale si în gastroenterite, stări a frigore, febrile. Actiunea farmacodinamică este dată de arbutozidă, metilarbutozidă, flavonide, taninuri, acidul chinic si vitamina C. Pe traiectul căilor urinare, trec arbutozita si metarbutozida în hidrochinonă si, respectiv în metil-hidrochinonă, care se elimină rapid prin urină, coborând-o în verde. Acestea, alături de flavonoide, sunt răspunzătoare de actiunea diuretică, dezinfectantă si slab antidiabetică. În urina acidă, arbutozida este inactivă. Produsii ei de degradare devin activi într.o urnă alcalină(Ph 8-8,5). Alcalinizarea ei se obtine prin administrarea concomitentă de bicarbonat de sodiu. Taninurile, alături de hidrochinonă, exercită o actiune sinergică astringentă si dezinfectantă. Flavonozidele au actiune diuretică. S-a constatat că atât în vivo cât si în vitro, extractele apoase de frunze sunt active fată de stafilococ. Această actiune nu este proportională cu concentratia în hidrochinonă din urină, ci depinde de sensibilitatea germenilor fată de această substantă. Supradozarea produce iritarea mucoasei gastrice si fenomene alergice.

 
Principiile active din frunze si muguri, au actiune diuretică, bacteriostatică, coleretică si colagogă, sudorifică, antiinflamatoare, usor hipotensivă, antigutoasă; cele din sevă au actiune tonică si dezinfectantă; cele din sucul de presare au actiune antiinflamatoare si antilitică, iar cel din scoartă calităti cicatrizante si dezinfectante. Folosirea frunzelor în tratament măreste volumul de urină eliminat, favorizează eliminarea acidului uric, si a colesterolului din organism, scade usor tensiunea arterială, creste permeabilitatea vasculară, elimină apa din tesuturi, dizolvă treptat calculii, stimulează secretia biliară, gastrică si intestinală, provoacă eliminarea bilei din colecist si căile biliare, actionează ca antibiotic asupra bacilului Coli, stafilococului auriu si alb Oxford si asupra bacilului antharacis. Mecanismul acestor actiuni fiziologice este determinat de saponine, flavonoide(hiperozita si digalactizida mircetolului) si alte componente terpenoidice. Extractul preparat din muguri stimulează secretia biliară, gastrică si intestinală, provoacă contractia vezicii biliare si a căilor biliare determinând golirea continutului lor. Sucul de presare este foarte bun, cu eficientă maximă, în tratamentul afectiunilor infectioase si inflamatorii ale căilor urinare, în calculoă renală si biliară. Actiunea este atribuită flavonoidelor. Sucul are o largă întrbuintare în lotiunile de păr, stimulând cresterea. Seva contine glucoză, derivati terpenici, vitamina C, săruri minerale cu afectiune benefică asupra organismului. Scoarta, prin taninul, gudronul si alte substante pe care le contine, actionează favorabil asupra altor afectiuni tratate mai ales de medicina traditională.

 
Proprietăti: antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antihistaminice, antispastice, stomahice, antialergice, emoliente, sudorifice, antidiareice, anestezice locale, cicatrizante. Actiunea antispastică, anestezică, antiinflamatoare, antialergică si de stimulare în regenerarea tesuturilor este asigurată de chamazulenă si bisabolol. Actiunea spsmodică este dată de flavonoide si cumarine, la care se asociază si bisabololul. Derivatii de bisabolol sunt netoxici, foarte bine tolerati de organism. Extractele de musetel normalizează metabolismul pielii, activează epitelizarea si aparitia tesutului de granulatie după arsuri. Apigenina si azulena au actiune antiiradiantă si antiinflamatorie. Principiile active, în ansamblul lor, au actiune cicatrizantă. Se foloseste cu rezultate bune în tratamentul unor stări inflamatorii acute sau cronice a mucoasei gastrice, bisabololul având o actiune evident antiulceroasă. În acelasi timp usurează activitatea stomacului. Actionează activ si asupra colitelor. După o cură de 2-3 luni are loc vindecarea colitei si concomitent a ulcerului. Derivatii azulenei au o puternică actiune antitoxică. Infuzia de musetel mai este folosită în tratarea inflamatiilor căilor urinare, în menstre dureroase, afectiuni ale pielii(zona zoster, furuncule, eruptii). Inhalatiile cu infuzie de musetel au efect foarte bun asupra afectiunilor căilor respiratorii superioare si a sinusurilor. Clismele cu infuzie de musetel înlătură stările iritative ale intestinului gros. Din florile de musetel se obtine produsul Romazulan, extract alcoolic deprotenizat folosit ca antiinflamator în afectiuni genitale, prurit vulvar, cistite, cataruri cronice ale căilor respiratorii superioare, faringite, amigdalite, abces dentar, unele dermatoze, spasme intestinale. Intern este indicat în gastrite, colite si alte tulburări digestive însotite de balonare.

 
Principiile active sunt reprezentate de mucilagii si produsii de hidroliză. Planta nu contine produsi toxici. Frunzele contin ca principiu activ un mucilagiu de natură pectică. Pentru actiunea emolientă, frunzele intră în compozitia unor preparate PLAFAR(ceaiul pectoral, ceaiul pentrz gargară si a ceaiului espectorant pentru fumători pentru a le degaja căile respiratorii). Rădăcinile decorticate contin ca principiu un mucilagiu, substante glucidice, între care o cantitate mare de amidon. Actiunea farmacodinamică majoră o are mucilagiul. Este utilizată ca emolient sub formă de macerat la rece. Rădăcina intră în compozitia ceaiurilor pectorale. Sub formă de gargarisme este utilizată ca antiinflamatoare în tratamentul inflamatiilor de la nivelul cavitătii bucale, iar intern ca protector în forme catarale intestinale. În tehnica farmaceutică se utilizează ca excipient pilular. În ansamblu, prezenta mucilagiilor(frunze, flori, rădăcină) conferă produsului actiuni emolientă, calmantă si antidiareică. Se folosesc în tratamentul inflamatiilor căilor respiratorii(tuse, bronsită, laringită), întulburări gastrointestinale(diaree), afectiuni ale rinichilor si căilor urinare, etc. Frunzele intră în componenta ceaiurilor PLAFAR pectoral nr.2 si pentru gargară.

 
Proprietăti: actiune hipotensivă, antihemoragică, diuretică, anticatarală, depurativă, tonifiantă, emolientă, astringentă, antiseptică si vulnerară. Principiile active pe care contine diminuează tensiunea arterială, realizează o vasoconstrictie, micsorând sau oprind hemoragia, actionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată, provoacă si activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală, renală si glande sudoripare, fortifică organismul, precipită proteinele din continutul intestinal si diminuează actiunile inflamatorii acute ale intestinului cu distrugerea microorganismelor, vindecă rănile. Planta a fost folosită din vechime ca remediu popular, pentru tratarea contuziilor, stomatitelor, afectiunilor bucofaringiene, ca antidiareic, antihemoragic, diuretic, în inflamatii ale pielii, boli de ochi, combaterea sterilitătii, leucoreii, reumatismului, tratarea unor boli a aparatului excretor.

 
În India si S.U.A. rizomul plantei este folosit de multă vreme în tratamentul febrei, tusei, durerilor de gât, brositelor, bolilor de stomac, indigestiilor, dizenteriei, colicilor la copii, muscăturilor de sarpe. Planta are miros plăcut, gust aromat si amar. Principiile active au proprietăti tonice, aromatice, carminative, calmante, analgezice, antispastice, diuretice, usor sedative si slab revulsive. Creste secretiile salivare, gastrice si intestinale, fiind un excelent stimulato al apetitului(măreste pofta de mâncare chiar si bolnavilor de cancer gastric), favorizează eliminarea gazelor din intestine, diminuează sau înlătură spasmele muschilor netezi din organele interne, actionează asupra hemoroizilor si epiteliului renal mărind cantitatea de urină eliminată. Ca tonic nervos actionează favorabil asupra sistemului nervos central, îmbunătătind memoria. Are efecte sedative în tratamentul isteriei, dementei, epilepsiei. Înlătură senzatia de frig si stabilizează reactiile auditive, are proprietăti insecticide si bactericide, datorate ardehidei azarilice. Recomandată intern în anorexie, meteorism, gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, ulceratii intestinale, insomnii, stări depresive si nervoase, epilepsie, hemoroizi. Planta intră în compozitia ceaiurilor si retetelor PLAFAR pentru sindroame dispeptice(anaciditate, hipoaciditate), diaree, dismenoree, tonice generale si a preparatului Ulcerotrat. Dintre principiile active azarona se presupune că este cancerigenă. Constatarea a fost făcută în ultimul timp. Această substantă apare doar la formele poliploide(triploide si tetraploide). Ea lipseste la formele diploide. Se impune cultivarea unor varietăti fără azaronă.

 
Principiilor active li se atribuie proprietăti diuretice, antiseptice, ale căilor urinare, depurative, antihemoragice. Administrarea decoctului sau infuziei măreste diureza, favorizează eliminarea calculilor renali, actiunea diuretică, de eliminare a ureei si clorurilor, este asigurată de sinergismul flavonidelor si uleiurilor volatile si triterpenele. Actiune bună antumicrobiană. Înlătură edemele generate de afectiuni metabolice(reumatismul, guta), este folosit si întratamentul dermatitelor crenice. Frunzele sau partea aeriană a plantei au actiune marcantă asupra eczemelor de diferite etiologii. În medicina umană se recomandă, în hidropizia însotită de edeme, calculoză renală, cistite, reumatism, gută, bronsite, boli de piele

 
Principiile active actionează emolient, expectorant, hemostatic, antidiareic, diuretic, bactericid, cicatrizant si astringent. Intervine favorabil în stările inflamatorii catarale ale căilor respiratorii, ale tractului gastrointestinal si tractului urogenital. Scade colesterolul din sânge. Actionează usor hipotensiv. Intern, este utilizată cu succes în bronsite cronice, astm brnsic, diaree, ulcer gastrointestinal, hipercolesterolemie si hipertensiune arterială, iar extern în tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, conjunctivitelor, blefaritelor(inflamatia pleoapelor), laringitelor si traheitelor.

 
În unele localităti rurale(Bertea, Stefesti, Schiulesti, Măneciu, Bătrâni, Bisoca, etc.) asezate în Carpatii de Curbură la locul de întâlnire între partea superioară a dealurilor si munte, bătrânii îi atribuie proprietăti diuretice, antilitiazice, antialcoolice, antitabagice, antitumorale, anticirotice, antireumatice, purgative, etc. Este folosită în tratarea reumatismului, în artrită, boli ale rinichilor si ale căilor urinare, hemoroizi, constipatie cronic, boli ale organelor genitale, boli hepatice, hipertensiune arterială, crampe musculare, răni.

 
Produsul are miros puternic, aromat, caracteristic, gust amar, aromatic. Principiile active au actiune antiinflamatoare, asupra mucoasei gastrointestinale, vermifugă, excitantă asupra secretiilor gastrice, diuretică, laxativă. După administrare îndelungată si în doze mari este emenagog, provoacă aparitia fluxului menstrual întârziat. Indicat intern în anorexie, anorexiile convalescentilor, dispepsii cu constipatie, gastrite hiperacide, edeme renale, în bolile aparatului digestiv cu hipotonie gastrică, lipsă de aciditate, vomismente, iar extern în tratarea hemoroizilor, vaginitelor atrofice, în oxiurază, plăgi npurulente.
Contraindicatii: femei gravide, femei care alăptează, bolnavi cu afectiuni nervoase, afectiuni acute intestinale. Empiric, pelinul mai este folosit pentru tratarea frigurilor, luxatiilor, umflăturilor, în albeată, răceală, reumatism, paralizie, hipertensiune.

 
Dintre principiile active, importanti farmacodinamic s-au dovedit derivatii de flavan, acizii triterpenici din seria pentaciclică si derivatii aminici. Ultimii alcătuiesc complexe sinergice. A fost pusă în evidentă actiunea simpaticolitică, hipotensivă, vasodilatatoare si sedativă asupra sistemului nervos central. Cercetările au demonstrat că actiunea asupra circulatiei coronare si cerebrale, asupra activitătii cardiace si circulatorii, actiunea hipotensivă sunt asigurate de pigmentii antocianici, derivatii flavonici, acizii triterpenici, compusii hepahidroxi-flavanglicizidici. Asocierea acestor principii formează un fitocomplex care determină actiunea farmacodinamică si terapeutică a acestei plante. Asupra miocardului actiunea constă în dilatarea vaselor coronariene. Actiunea tonogenă asupra muschiului miocardic este dată de pigmentii antocianici si leucoantocianici. Activitatea coronarodilatatoare si de mărire a frcventei respiratorii este asigurată de acizii triterpenici. Lor li se asociază fractiunile flavonice, care la rândul lor provoacă dilatarea coronarelor, actionează favorabil asupra cordului si determină o economisire de oxigen. Experimental, extractele apoase de păducel au dovedit o actiune foarte puternică asupra coronarelor, determinând o circulatie mai îmbunătătită. Se realizează o reglare si normalizare a activitătii inimii. Nu s-a dovedit o actiune hipoactivă directă. Ea este asigurată prin relatia circulatie-tonus sub actiunea complexului de principii active. De asemenea, cercetări recente au evidentiat îmbunătătirea circulatiei la nivelul scoartei cerebrale. Are loc cresterea afluxului de sânge, celulele nervoase sunt mai bine oxigenate, iar randamentul de folosire a oxigenului se îmbunătăteste. Preparatele din păducel dau bune rezultate în tratamentul tulburărilor de ritm cardiac, elimină extrasistolele de orice geneză, înlătură accesele de tahicardie paroxistică. Se recomandă în degenerări ale cordului, scleroză coronariană la persoanele în vârstă, cord hipertonic, insuficientă miocardică după boli infectioase si aritmii cardiace.

 
Cunoscută ca plantă medicinală din antichitate. Dioscoride si Plinius o foloseau în tratamentul unor afectiuni pulmonare. Hipocrate recomanda decoctul ca emolient pentru furuncule. El si elevii săi administrau rădăcina plantei oamenilor aflati în convalescentă, după boli grele. Planta este un produs lipsit de toxicitate. Principiile active pe care le contine actionează colagog si diuretic, secretolitic, emolient si expectorant, antispastic bronsic, antiseptic al aparatului respirator. Stimulează eliminarea bilei din vezica biliară, măreste cantitatea de urină eliminată, efect de scădere sau chiar de oprire a unei secretii, relaxează tesuturile si diminuează starea inflamatorie, favorizează expectoratia, diminuează sau înlătură spsmele, sau contracturile involuntare ale bronhiilor, distruge microorgamismele aflate pe mucoasele sau tesuturile aparatului respirator. Planta este recomandată în bronsită, tuse, astm, răguseală, emfizem pulmonar, silicoză si în general toate bolile căilor respirstorii, în dischinezii biliare însotite de tulburări usor dispeptice si ca tonic aperitiv. Plnta intră în compozitia ceaiurilor(PLAFAR) antiasmatic, antibronsic si a tigărilor antiasmatice.

 
Principiile active actionează antiseptic, carminativ, coleretic, stomahic, sedativ antispstic, usor laxativ cicatrizant, galactogog si insecticid. Principala actiune farmacodinamică este spsmolitică si sedativă- elimină spasmele gastrointestinale de origine nervoasă si constituie un bun remediu în nevrozele cardiace. Actiunea sedativă a uleiului volatil pe care îl contin frunzele au ca punct de atac sistemul limbic, răspunzător de dirijarea functiilot vegetative si de ecranare a cortexului cerebral fată de excitantii puternici la periferia corpului. Este indicată în tratamentul gastriopatiei functionale(nevroză gastrică) si a distoniei vegetative. Administrată seara favorizează instalarea somnului. Determină si alte efecte: curătă organismul de toxine, elimină balonările abdominale prin expulzarea gazelor, stimulează eliminarea bilei în intestin, favorizează digestia, stimulează secretia glandelor mamare la lehuze, favorizează procesul de epitelizare si vindecare a rănilor. Extern actionează asupra insectelor, mai ales asupra moliilor, omorându-le.

 
Utilizată în Antichitate ca plantă medicinală. În Evul Mediu era folosită în tratamentul icterului. Primul studiu farmacologic despre rostopască a fost efectuat în 1818 de către Orfilis. Cercetările chimico-farmaceutice au continuat până în zilele noastre. Cu toate acestea folosirea ei terapeutică a depăsit cu putin cadrul medicinei populare. Se studiază în continuare actiunea bacteriostatică si anti blastică a alcaloizilor pe care îi contine. Chelidonina si hemochelidonina actionează ca citostatic de tip colchicinic, actionează sedativ si narcotic asupra centrilor nervosi fără a reduce reflexe, deprimă miocardul, relaxează musculatura netedă a coronarelor si a altor vase sanguine, stimulează usor respiratia. Chelidonine actionează antispastic, micsorând tonusul musculaturii netede bronhiale, gastrice intestinale si uterine. Sanguinaria are actiune excitantă asupra centrilor medulari si antitumorală de tip calchicinic. Are proprietăti carioclazice asemănătoare colchicinei. Inhibă acetil-colinesteraza. Cheleritrina stimulează peristaltismul intestinal, stimulează contractiile uterine, coboară presiunea arterială. Coptizina prezintă actiune colecistochinetică. Complexul alcaloidic este narcotic, spasmolitic si coleretic, antibacterian si antifungic. Stimulează tonusul si peristaltismul vezicii biliare cu efect colecistocinetic, ameliorează fluxul biliar în dischinezii biliare, hepatită cronică si după hepatită acută, în hipotonie si atonie veziculară. Normalizează valorile bilirubinei si colesterolului. Stimulează secretia pancreatică, mărind secretia de lipază si amilază. Reprezintă un medicament hepatoprotector, cu  proprietăti lipotrope si hipolipidemiante, hipocolesterolemiante, antilitogenice, analgezice si antispastice.
Contraindicatii:În doze mari produce convulsii. Aplicată local, provoacă paralizia terminatiilor nervoase.

 
Heterozidele salicilice din preparatele din scoartă au proprietăti antireumatice, analgezice, febrifuge si sedative nervoase, iar taninurile actiune tonică, astringentă, coagulantă si usor hemostatică. Previne sau tratează reumatismul, suprimă sau diminuează senzatia de durere, înlătură febra si împiedică recidiva acceselor de febră, calmează stările de excitatie cerebrală. Folosită la tratarea insomniilor nevrotice, în dismenoree cu simptome dureroase, hiperexcitabilitate nervoasă, dureri pelvine, în anxietate(neliniste psihomotorie, teamă nedefinită), reumatism, eritem genital, neuroastenie, gripă, rinită, nevralgii, stomatite, hemoroizi, bătături, transpiratia picioarelor.

 
 
Principiile active au actiune coleretică, carminativă, antiseptică, antispastică, astringentă, antisudorală, antiflogistică, antigalactagogă, usor hipoglicemiantă, cicatrizantă. Stimulează secretia bilei de către celulele hepatice; favorizează eliminarea gazelor din intestine; participă activ la distrugerea microorganismelor; diminuează sau înlătură spasmele muschilor netezi; are actiune hemostatică locală prin precipitarea proteinelor, contractă capilarele si diminuează secretiile; diminuează transpiratia; diminuează inflamatiile; limitează procesul de secretie lactată; scade usor tensiunea arterială; favorizează procesul de epitelizare si vindecare a rănilor. Folosite intern în afectiuni cronice ale căilor biliare, pentru oprirea transpiratiei nocturne la cei bolnavi de tuberculoză, în inflamatiile gastrointestinale urmate de balonări, în bolile de ficat pentru a mări secretia de bilă, în menstruatii neregulate, diabet, circulatia defectuoasă a sângelui, bronsite cronice, dischinezii, varice, nevrozitate, reumatism, vaginită atrofică, micsorarea secretiei de lapte la femeile care alăptează. Extern este folosită în abcese dentare si amigdalită, gingivite sângerânde, afte bucale.

 
Părtile aeriene ale plantei au utilizări terapeutice în medicina traditională umană. Li se atribuie proprietăti diuretice, depurative, laxative, sedative, antireumatice. Principiile active actionează asupra epiteliului renal mărind cantitatea de urină eliminată în timp; activează procesele de eliminare a toxinelor; provoacă eliminarea unuia sau mai multor scaune moi; usurează tranzitul intestinal; calmează stările de excitatie cerebrală; previne si tratează procesul reumatic

 
 
Proprietăti: fluidifiant al secretiilor bronsice, expectorant si antiseptic bronsic, calmant, diuretic. Provoacă eliminarea din bronhii si din plămâni a substantelor dăunătoare, distruge microorganismele, actionează asupra centrului tusei, diminuează excitabilitatea nervoasă si înlătură spasmele bronsice, actionează asupra epitelilui renal, mărind cantitatea de urină eliminată, curătând corpul de unele deseuri metabolice. Folosită intern în bronsite si tuse convulsivă, retentie urinară, iar extern în tratarea artritei si dermatrozei.
 

 
 
Florile au proprietăti sudorifice, diuretice, laxative, galactagoge, antinevralgice si antiseptice. Imprimă un efect purificator prin mărirea activitătii de secretie a glandelor sudoripare; actionează asupra epitelilui renal, mărind cantitatea de urină eliminată în timp; favorizează evacuarea continutului intestinal; stimulează secretia glandelor mamare; distruge microorganismele; ameliorează sau înlătură durerile cauzate de nevralgii. Fructele au actiune laxativă, vitaminizantă, mineralizantă, anti nevralgică, antiseptică, diuretică, galactagogă. Frunzele au actiune antiinflamatorie, cicatrizantă. Scoarta are proprietăti diuretice si purgative. Flotile sunt indicate în gripre, bronsite, tuse, boli reno-vezicale, furunculoze, abcese, arsuri, flictene. Fructele sunt utilizate mai ales în constipatie. Frunzele proaspăt zdrobite se recomandă în arsuri si tratamentul hemoroizilor. Scoarta se poate folosi în boli ale căilor urinare si în constipatie.
Contraindicatii: Fructele consumate în doze mari produc stări de vomă, arsuri epigastrice, iritare gâtului, insuficientă respiratorie, convulsii.

 
Proprietăti: antispastică, astringentă, cicatrizantă, vasodilatatoare, hipotensivă, antiinflamatoare si colagogă, antiseptică, antibiotică, antidiareică. Însusirile terapeutice sunt asigurate de complexul de principii active pe care le contine planta, unde componentul principal îl constituie hiperacina, alături de o serie de izomeri, rezine, tanin, flavonozidele(hiperozidă, cvercitozidă, rutozid), acizii cafeic si clorogenic, carotinoide provenite din petale, în special luteină, violaxatină, luteoxatină, cis-trollixantină, trollicrom. Principiile active au proprietăti antispastice, astringente, cicatrizante, vasodilatatoare si hipotensive, antiinflamatoare, colagoge, antispastice, antibiotice, antidiareice, antidepresive. Ele diminuează sau înlătură spasmele sau contracturilor involuntare ale muschilor aflati în structura viscerală; taninurile asigură precipitare proteinelor din lumenul intestinal, producând o actiune hemostatică locală; favorizează procesul de epitelizare, grăbind vindecarea rănilor; determină o mărire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor realizând o crestere a afluxului sangvin în teritoriul respectiv; provoacă scăderea teasiunii arteriale; favorizează diminuarea si înlăturarea inflamatiilor; favorizează secretia de bilă; diminuează procesele inflamatorii hepatice cronice si pe cele intestinale; au proprietatea de a distruge microorganismele ce se găsesc pe mucoasa gastrointestinală sau pe tegument; intern, actionează eficient împotriva putrefacsiilor din intestinul gros; actionează bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifugic; ameliorează sau înlătură stările depresive fiind indicată în tratarea depresiilor simptomatice si reactive, depresii nevrotice, distoniei vegetativă, sindromului psihovegetativ, în enuresis, pavor nocturn la copii. Planta este folosită în hepatite acute, hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, diaree. Pe lângă acestea, medicina populară îi acordă credit ca balsamic antiinflamator al căilor bronsice si genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant în tratamentul gingivitelor, arsurilor. Alături de alte ingrediente extractul fluid al plantei face parte din compozitia preparatului Fiogastrin.
 

 
Actiune farmacodinamică antiseptică, anticatarală, hipersecretoare, diuretică, cicatrizantă, anticoagulantă, regeneratoare, emolientă, astringentă. Principiile active distrug microbii si actionează eficient împotriva putrefactiilor; reduc inflamatiile mucoaselor; actionează asupra epiteliului renal, stimulând cresterea cantitătii de urină eliminată; stimulează epitelizarea si vindecarea rănilor existente pe mucoasele tubului digestiv si căilor renale; au actiune de limitare a coagulării sângelui datorită cumarinelor si sunt eficace în tromboflebite; stimulează refacerea tesuturilor prin înlocuirea celor distruse cu altele nou-formate, identice morfofunctional cu primele; produc regenerarea tesutului hepatic, fapt constatat experimental pe anumite hepatoctomizate; contribuie la sinteza ARN-ului; mucilagiile au actiune emolientă si sunt benefice în tratarea afectiunilor gastrice; sunt hemostatice local prin actiunea de precipitare a proteinelor. Florile sunt folosite în afectiuni gastrice, varice, tromboflebite, hepatită epidemică, hepatită cronică, hepatită cronică evolutivă, ciroză hepatică, afectiuni renale, gută, reumatism, litiază renală, hematurie, cistită, pielită, pielonefrită, uretrită, glosită, hipertensiune, gingivită, abcese, afte, răni, contuzii, ulceratii, boli de piele.

 
 
Principiile active actionează hemostatic, antiseptic, antidiareic, astringent, cicatrizant, dezinfectant. Recomandat în gastrite, ulcer, diaree, enterite, melene, hemoroizi, rinofaringită, faringită, gingivită, stomatită, leucoree, metrită, degerături, rosături de pantof, arsuri, răni, contra transpiratiei picioarelor.

 
Intern, principiile active intervin farmacodinamic asemănător, cu valeriana, dar de trei ori mai puternic. Proprietăti: intern- sedativ al sistemului nervos central, al cordului si stoamacului, hipotensiv, antiasmatic, vasoconstrictor periferic, uterotonic, diuretic; extern- cicatrizant, antiinflamator, antiseptic. Calmant nervos intervenind favorabil în înlăturarea stărilor de excitatie cerebrală; produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează codul cât si a corului; diminuează starea de excitatie a cordului si stomacului, înlăturând tulburările digestive; reglează presiunea sângelui; efectul uterotonic, asigurat de leonurină, motivează folosirea plantei în obstretică si ginecologie. Elimină sau limitează procesul inflamator, favorizează procesul de epitelizare si cicatrizare a rănilor. Recomandată în stări depresive nervoase, distonii neurovegetative, , nevroză acrdiacă, tulburări de menopauză(climaterium), tromboză in sfera genitală, în obstrtică, hipertensiune arterială, astm, usurarea digestiei, afectiuni ale prostatei, boli de plămâni, reglarea bătăilor inimii, tratarea contuziilor, rănilor, arsurilor.

 
Proprietăti: actiune antiinflamatorie si hemostatică, astringene – antidiareică si antidizentereică, emolientă si expectorantă, cicatrizantă, decongestivă, antitumorală. Elimină sau limitează procesul inflamator, opreste hemoragiile, normalizează tranzitul intestinal, împiedică diareea si dizenteria prin precipitare proteinelor din continutul intestinal; prin mucilagiile pe care le contine relaxează tesuturile si diminuează starea inflamatorie; favorizează prin expectoratie eliminarea din bronhii si plămâni a substantelor dăunătoare; elimină congestia; favorizează epitelizarea si vindecarea rănilor, opreste dezvolterea tumorilor. Experientele efectuate cu alantonina, extrasă din plantă au confirmat actiunea antitumorală. Utilizată stiintific si empiric în afectiuni respiratorii, bronsite, tuse, ulcer gastric, diaree, cancer, hemoroizi, ulcere varicoase, procese inflamatorii, abcese dentare, psoriazis, gută, diabet.

 
Principiile active au actiune sudorifică, antitermică, emolientă, expectorantă, sedativă, decongestivă, antiinflamatoare, spasmolitică, diuretică. Florile au proprietatea de a mări sudoratia cu efect purificator; înlătură sau reduce febra; relaxează tesuturile si diminuează starea inflamatorie; favorizează expectoratia provocând eliminarea din bronhii si din plămâni a substantelor dăunătoare; calmant nervos cu diminuarea stărilor de excitatie cerebrală; diminuează congestia; diminuează sau elimină spasmele musculaturii netede din peretii tubului digestiv; actionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată, favorizând eliminarea din corp a unor deseuri metabolice. Actiunea emolientă este asigurată de mucilagiu cu imprimarea proprietătilor behice; actiunea diaforetică(sudorifică) si usor sedativă este producă de farnesol; actiunea spasmolitică si diuretică este asigurată de flavoane, iar cea usor antiinflamatoare de substantele triterpenice. Partea internă, albă a scoartei este utilizată cu succes de medicina traditională pentru tratarea afectiunilor hepatobiliare si în migrene. Principiile active au proprietăti coleretice, antispastice si vasodilatatoare. Provoacă eliminarea bilei în intestin; diminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale muschilor; determină mărirea lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor, favorizând cresterea afluxului de sânge în teritoriu. Uleiul gras, izolat din fructele plantei este netoxic. Are proprietăti terapeutice. Poate fi prescris în tratamentul hemofiliei. Are actiune coleretic-colagogă, stimulând eliminarea bilei în intestin si secretia bilei de către celulele hepatice(hepatocite).

 
principiile active au actiune diuretică, expectorantă, fluidificatoare a secretiilor bronsice, colagoge, depurative, antialergice si usor laxative, protectoare a mucoasei gastrointestinale inflamate. Farmacodinamic, actionează asupra epiteliului renal mărind cantitatea de urină eliminată; favorizează expectoratia cu expulzarea din căile raspiratorii a mucusului si secretiilor bronsice; favorizează secretia de bilă; retrage din masa tumorilor toxinele si favorizează eliminarea lor rapidă din corp pe cale gastrointestinală, renală sau prin glandale sudoripare(transpiratie), previne sau suprimă o reactie alergică; provoacă usurarea tranzitului intestinal prin lubrifiere si emulsionare; diminuează inflamatiile gastoinestinale. Planta se recomandă în tuse, bronsite, constipatii, unele afectiuni renale, dermatoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze. Produsul vegetal intră în compozitia unor preparate PLAFAR(ceaiului depurativ si al ceaiului pectoral nr. 2).

 
Florilor plantei li se atribuie proprietăti antiinfectioase, antitusive, antiasmatice, antireumatice, anticatarale. Limitează sau suprimă infectiile, actionează împotriva tusei, previne si elimină crizele caracteristice astmului bronsic, previne sau tratează procesul reumatic, reduce inflamatiile mucoaselor si înlătură colicile. Folosite în tratarea tusei, astmului, reumatismului, combaterea colicilor, gutei, bolilor renale.

 
Principiile active sunt coleretice si colagoge, astringente, anticatarale, stimulează secretiile gastrointestinale si dezvoltă apetitul. Stimulează eliminarea bilei în intestin, favorizează secretia bilei de către celulele hepatice. Continutul ridicat de tanin le asigură o bună actiune antidiareică. Au însusirea de a reduce inflamatiile mucoaselor. Planta este folosită în tratamentul colecistopatiilor cronice si congestiilor hepatice, în hipoaciditate gastrică, enterite catarale, în calculoze renale si biliare, diateză urică, în reumatism cronic muscular si articular, gută, alergii, lipsa poftei de mâncare, gingivite, stomatite, inflamatii în gură si ale faringelui, ulcer varicos, tumori, răni, contuzii, boli de piele, muscături de sarpe, sau insecte. Este un bun regenerator vascular datorită continutului său în catechine si are rezultate în tratamentul ulcerelor varicoase. Extractul alcoolic are proprietăti antivirale.

 
Principiile active pe care le contine formează un fitocomplex care are la bază o corelatie a sinergismelor ce se stabilesc între diferitii componenti. Ca tranchilizant, planta nu este toxică, nu provoacă efecte secundare nedorite. Farmacodinamic asigură sederea sistemului nervos si cardiac, este antispastică, antiseptică. Indicatii: calmant al sistemului nervos, micsorează stările de excitatie, reglează ritmul inimii, în insomnii, anticilic si antispastic, antiasmatic, emetic, hipotensiv.
 

 
Farmacodinamic actionează hipotensiv, cardiotonic, vasodilatator coronarian si periferic, bradicardizant, antispasmodic si antitumoral. Proprietătile hipotensive sunt cunoscute de foarte multă vreme. Scăderea presiunii sângelui este determinată de colină si acetilcolină care au actiune parasimpatomimetică. Recent s-au pu în evidentă proprietătile tumorinhibitoare. Fractiune antitumorală este alcătuită din 16 aminoacizi. În plantă există si un factor de stimulare tumorală, avand în compozitia sa o mare cantitate de N-metil-lizină. Se folosesc numai exemplarele în care nu este prezentă această substantă. În doze mari extractul de vâsc opreste inima în sistolă. Toxicitatea vâscului este imprimată si de planta gazdă. Vâscul crescut pe artar, frasin, salcâm este foarte toxic. Cel care creste pe măr, păr, brad, mesteacăn, trandafir este mai putin toxic. Vâscul intră în compozitia ceaiurilor medicinale hipotensive PLAFAR. Este folosit în ateroscleroză, hipertensiune, crizele de astm, tuse convulsivă, sughituri persistente.