FICATUL
Putin mai mare decât o carte obisnuită, ficatul nostru minunat stie totusi să realizeze simultan mai multe operatii si reactii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne si mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Actiunile biologice ale ficatului, ca si participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greseală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogătia memoriei si forta musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viata intimă- si total necunoacută de fiinta umană obisnuită – a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De actiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât si viata noastră.
Cele 9 proprietăti ale ficatului:
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 si 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele si ne protejează împotriva diareei si constipatiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinte: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substantele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree si constipatie.
2. Ficatul transformă si „umanizează” toate substantele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutatie si sublimare frecventa de vibratie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substante devenind parte integrantă din corpul nostru si, într-o anumită măsură , din noi însine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substante străine netransformate (prin transmutatie si sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.
3. Ficatul primeste totalitatea materiilor digerate si le controlează riguros el elimină excedentele si reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează si expulzează către intestin toate substantele toxice, distruge bacteriile, asteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin actiunea fermentilor si enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea si imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substante neverificate, încărcate încă de toxine si bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii si chiar otrăvirea corpului.
4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activitătii celulare cât si pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substante chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micsora si se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.
5. Ficatul normalizează circulatia sanguină în acelasi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni functionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculatie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseste supletea necesară „înghitirii” temporare a unei asemenea cantităti de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un pretios normalizator al circulatiei lui sanguine.
6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile si proteinile, stochează vitaminele si zahărul în asa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de constructie necesare reclădirii si consolidării acelor părti ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile si proteinile de care avem nevoie. Vitaminile si zahărul nu mai ajung să fie stocate, părtile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează si nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.
7. Ficatul ne asigură permanenta sau constanta temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-si mai poate îndeplini functia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.
8. Ficatul produce un anumit număr de substante esentiale pentru sânge printre care amintim:protrombina si fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid si globulina, substantă care îl protejează sau îl imunizează fată de diverse infectii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substantele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie si lasă ca sângele să se îngroase (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine si a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în fata bolilor.
9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier continut de globulele rosii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferintelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat si anemiat.
O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operatiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările si sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor actiunilor sale ar echivala cu întelegerea miracolului vietii.
Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili fată de acest agent esential al vietii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipatie si diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentatii putrede si spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive si vizuale;
-boli de piele si tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză si reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai si bronsită cronică;
-astm, boala fânului si alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau rosii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate si impotentă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol si am intrat deja pe panta periculoasă. Gratie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie niste semnale de alarmă) sunt următoarele:
– limba mai mereu foarte încărcată si miros urât al respiratiei;
– ameteli dese sau chiar senzatii de sfârseală;
– balonări si gaze de fermentatie în exces;
– migrene si dureri de cap;
– insomnii, somn agitat;
– urină încărcată sau prea limpede;
– culoare galbenă a pielii si o privire obosită;
– nas rosu si pete de culoare închisă pe fată.
Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism si pentru a nu ne lăsa coplesiti de aceste infectii, trebuie să actionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Stiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoastem „prietenii” si „dusmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere constientă si pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare vointă, ar trebui să spunem cu hotărâre:
NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul si pancreasul prin simpla sa concentratie. Necontinând nici unul dintre fermentii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carentă cu pretul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însusi substantele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul rosu de trestie.
DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) si fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice si favorizează functionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează si îl stimulează în mod deosebit);
NU: sării recristalizate si rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca si în cazul zahărului si făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentatia noastră.
DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viată si vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;
NU: uleiurilor rafinate, margarinei si grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se stie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele si vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori si conpusi chimici utilizati deja, foarte periculosi pentru ficat. În ceea ce priveste grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.
DA: uleiurilor obtinute prin presare la rece, fără solventi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat si care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.
NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se si anumite substante chimice de sinteză (conservanti). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică si ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele continute în alimentele crude.
DA: legumelor si plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, telina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secretiile bilei, vindecă hepatita si restabilesc pe cale naturală functiile hepatice.
NU: pâinii albe, pastelor făinoase si produselor de patiserie. Diversele lor forme si preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenta substantelor vii si a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral si a tărâtei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranti, arome chimice si diverse alcooluri. Prezenta atâtor elemente nefaste, combinată cu carenta în vitamine, enzime si săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia si neutralitatea lor.
DA: pastelor alimentare si pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentatiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele si aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.
NU: cărnurilor si mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însotite de toxine si deseuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar si carnea, aproape la fel de mult) contin diverse substante chimice care ne obosesc si ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca si bazele azotate, carnea acidifică sângele si că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.
DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale si ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile si mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.
NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului si alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile si peirzând si o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat si hrănit, ficatul suferă si se sclerozează. El nu mai are suficientă fortă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine si a filtra substantele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicatie generală.
DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de constructie continute în alimentatia biologică, ficatul se va reconstitui si va functiona din nou la parametrii săi normali.
NU: surmenajului si sedentarismului, suprasolicitării fizice si intelectuale, angoasei si fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa miscării sau exercitiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este partial răspunzătoare de aparitia constipatiei, ca si de insuficientele respiratorii. În aceste conditii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deseuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.
DA: relaxării profunde si exercitiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substantelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai usor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează si capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului si ficatului.
Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe si limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoasteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simt sub pretextul că suntem interesati în primul rând de spirit si mai putin de trup (asa cum, din neîntelegere si lipsă de maturitate au tendinta să facă si unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aseza implacabil de-a curmezisul spiritualizării noastre fortate. Să nu uităm acel întelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală si concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiratiilor si idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiintă. Cunoasterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm si să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun mestesugar lucrează cu instrumente foarte bune, si noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm fortele binefăcătoare care erau ascunse în noi însine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forte pentru realizarea ideilor noastre creatoare.
Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esentială a acestuia este ficatul, care îndeplineste atât functia de”gară de triaj” cât si cele de centru distribuitor, uzină chimică si centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă si să retinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor mentine mereu ficatul într-o conditie excelentă:
1) Ne vom obosi totdeauna ficatul aducându-i o alimentatie plină de deseuri si toxine;
2) Ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Ne vom deteriora sau agresa totdeauna ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide si azotate;
5) Ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Vom cere totdeauna ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Ne vom usca ficatul pritr-o circulatie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Ne vom sufoca totdeauna ficatul privându-l de oxigen;
10) Ne vom congestiona totdeauna ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire si să se odihnească.
