Dr Valentin Nadasan
S-a discutat foarte mult pe aceasta tema si discutiile nu vor inceta pentru ca este o problema care nu poate fi transata in mod absolut nici cu argumente biblice si nici cu dovezi stiintifice.
In opinia mea, clasificarea biblica se refera in mod clar la alimente si alimentatie. Nu cred ca se respecta intentia textului biblic atunci cand extrapolam aceasta clasificare la alte domenii ale vietii cum ar fi vestimentatia sau ustensilele de igiena personala. Unii considera ca a folosi periute de dinti din par de porc este o practica condamnabila, la fel si purtarea de haine confectionate din blana de animale necurate etc.
Convingerea mea este ca aplicarea prevederilor alimentare levitice la aditivii alimentari, este nejustificata. Aditivii nu sunt alimente in sensul in care se vorbeste in Levitic de alimente. Chiar si aditivii care la origine au ca materie prima parti de animale necurate, in urma prelucrarilor industriale, devin substante chimice, a caror formula chimica este identica, indiferent ca provin de la animale curate sau necurate, sau daca sunt produse pe cale sintetica. Mono si digliceriele reprezentate de E 472 si E 472 sunt pur si simplu substante chimice mai mult sau mai putin contaminate cu molecule specifice animalelor din care au provenit insa aceasta contaminare nu le transforma in mod necesar in alimente. Ele raman niste substante chimice. Va voi da doua ilustratii ca sa ma fac inteles.
Apa pe care o consumam de la fantana sau de la retea este dupa cum bine stim H2O. In mod nedorit, de multe ori este contaminata cu diverse substante, provenite din dejectiile animale infiltrate in sol. Ar trebui oare sa considerm necurata apa contaminata cu dejectii de la animale necurate? Din considerente igienice/medicale, cautam ca apa sa fie cat mai curata, nepoluata (mai ales ca nitratii intr-o anumita concentratie au reale efecte vatamatoare) insa nu cred ca este cazul sa ne facem probleme morale din cauza unor contaminari accidentale ale apei.
O alta ilustratie porneste de la situatia prozaica, frecvent intalnita, cel putin pana nu demult cand oamenii traiau la tara, si anume, cand se intampla ca o musca sa cada in lapte. Nimeni nu va consuma musca odata cu laptele si sunt multe persoane carora le va fi imposibil sa consumele laptele chiar daca musca a fost extrasa din vas. In acest din urma caz, refuzul laptelui se bazeaza, evident, pe motive subiective (scarba, dezgust) si nu pe considerente morale, religioase. Cred ca inca nu i-a trecut nimanui prin minte sa considere laptele necurat numai pentru ca urme (moleculare) de insecte raman in lapte chiar dupa ce zburatoarele nepoftite au fost scoase din lapte sau mancare. Chiar daca aditivii sunt adaugati de producatori in mod voluntar, situatia este in esenta similara, pentru ca este vorba de aproximativ aceleasi cantitati de substante contaminante. In cazul E471-472 obtinuti din animale de tot felul, inclusiv necurate, vorbim de urme moleculare de la animale necurate.
In ultima instanta este o problema de constiinta pentru fiecare credincios in parte si cred ca fiecare trebuie sa faca asa cum ii dicteaza constiinta ca e mai bine, fara sa devina constiinta pentru altul.
In incheiere as vrea sa mentionez ca desi sunt convins de cele ce v-am spus mai sus, practica mea personala este de a evita cumpararea si consumare produselor despre care stiu ca contin aditivi discutabili. Chiar daca la prima vedere ar putea fi judecata ca o insconsecventa accentuez faptul ca motivatia care sta la baza evitarii acestor produse nu este dorinta de a evita ceva condamnabil in sine. Explicatia este ca alimentatia este modelata si de alte principii printre care unul destul de important este si cel din Romani 15: 1 unde apostolul spune ca "Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, si să nu ne plăcem nouă insine".
Pentru mai multe informatii despre aditivi va recomand articolul de pe site-ul SanatatePLUS (click aici).
Dr. Valentin Nadasan
www.sanatateplus.net
