Zarzavaturile in medicina naturista, Alfons Balbach & Daniel Boarim, Traducere Picu Fivi
Compozitia chimica (100g) Sarurile cartofului:
Calorii 78,50 kcal Potasiu 60,00
Apa 79,41 % Sodiu 3,00
Carbohidrati 17,60 % Fosfor 58,00
Proteine 1,80 % Siliciu 2,00
Lipide 0,10 % Sulf 35,00
Saruri 1,09 % Fier 1,00
Calciu 14,00
Vitamina A 5 RE Mangan 0,97
Vitamina B1 165,00 mcg Arsenic 0,08
Vitamina B2 320,00 mcg Magneziu 5,00
Niacina 1,00 mg Clor 3,00
Vitamina C 15,00
Originar din Peru sau din Chile, cartoful este o planta din familia Solanacee, mult apreciata pentru tuberculii comestibili, aliment mult folosit in prezent la mesele europenilor si americanilor.
Populatia saraca din multe tari mananca aproape exclusiv cartof, deoarece acesta este foarte hranitor, substituind painea obisnuita rafinata, in mod avantajos.
Datorita digestiei usoare, cartoful indeplineste un rol important in dieta bolnavilor, convalescentilor si a copiilor.
Uz medicinal:
Uz intern: Uz extern:
aciditate emolient
ulcer arsuri usoare
arsuri la stomac intepaturi de insecte
diabet
pietre la vezica
diaree
cistita
prostata
reumatism
In regiunile reci, sucul de cartof este folosit de mult timp de exchimosi, exploratori polari, naviganti si vanatori, care il consuma ca medicament, preventiv impotrica scorbutului.
In regiunile cu clima temperata sau tropicala acest lucru este practic necunoscut de marele public. Totusi sucul de cartofi este foarte util in combaterea aciditatii stomacului. Si dupa unele autoritati in materie, este indicat in tratarea ulcerelor duodenale.
Aceste proprietati curative se atribuie unei substante numita “solanina” pe langa substantele amilacee si mucilaginoase care protejeaza stomacul.
Pentru a prepara sucul se aleg patru cartofi de marime potrivita, se spala foarte atent si se rad pe razatoarea obisnuita de bucatarie. Masa obtinuta se strecoara printr-un tifon si se bea sucul imediat. Doza normala este de o ceasca de trei ori pe zi.
“Medicii francezi”, spunea dr. Deodato de Morais, “recomanda folosirea cartofului fiert la diabetici, datorita sarurilor de potasiu ce le contin. Cel putin acest motiv trebuie sa faca din cartof parte integranta in regimul bolnavilor de guta, bila si al celor ce sufer de nisip in urina.”
Cantitatea de cartof ce trebuie introdusa in dieta va depinde de conditiile fiecarui pacient.
Cataplasmele din cartof ras calmeaza nevralgiile si durerile provocate de arsuri usoare.
Fiert, pisat, in cataplasme calde constituie un bun emolient, eficient pentru a face sa coaca adcesele.
“Cartoful crud este antiscorbutic si analgezic local (rondele de cartof crud contra durerilor de cap); lichidul obtinut din fierberea frunzelor, florilor si boabelor (25-30:1000) este sedativ si usor narcotic (indicat in diarei, nevralgii, dureri reumatice, convulsii etc). Acest ceai amestecat cu miere este bun remediu contra tusei rebele.” Dr. Raul O. Feijao
Nu putem incheia expunerea despre folosirea medicinala a cartofului fara sa amintim cuvantul autorizat al prof. N. Capo, directorul Institutului de Trofoterapie din Barcelona:
“Pentru ca are putina albumina, cartoful este acceptat de bolnavii de reumatism, guta si artrita in general….”
Persoanele care au degeraturi, tofus, artrita si circulatie dificila la maini, trebuie sa faca o baie calda la maini, in fiecare seara, in apa de cartofi cu coaja, taiati in bucati, frectionand apoi partile afectate cu putin praf de cartof amestecat cu ustroi crud.
Aceasta baie de 30 de minute pana la o ora, trebuie sa fie facuta sapte sau opt seri consecutive, urmata mereu de fractii. Acelasi efest se obtine la fata, picioare si pe piele, in general.
Pentru arsuri pe piele, pot fi folositi cartofi cruzi rasi, in cataplasme.
Se fierbe o anumita catitate de cartofi curatati de coaja si taiati in bucati, impreuna cu ceapa si radacina de nalba mare (Althaea officianalis), taiata marunt. Se prepara un ceai din care se recomanda sa se bea din jumatate in jumatate de ora, pe nemancate. Este recomandat in cazuri de prostata, nefrita, pietre la vezica, retinere de urina, cistita, ovarite, metrite etc. Este dezinflamant si calmant.
Piureul de cartofi (cu conditia ca acestia sa fie bine fierti) este un bun calmant in iritatiile intestinale; poate chiar sa faca sa dispara in cateva ore o colita daca este combinat cu suc de rodii.
Prof. Mageri de la Universitatea din Heidelberg a anuntat descoperirea sa ca sucul de cartof este un excelent remediu contra arsurilor la stomac si al ulcerelor stomacului. Comunicarea acelui cercetator a trezit un mare interes in mediile medicale din Europa. De atunci s-au facut lungi serii de experiente, indeosebi intr-o clinica germana de specialitate.
Aceste cercetari au dovedit clar valoarea terapeutica a sucului pretiosului tubercul. Dupa o cura de patru saptamani, timp in care bolnavul bea de trei ori pe zi suc proaspat, simte ameliorari notabile. Acest rezultat se datoreaza faptului ca sucul de cartofi reduce secretia acidului clorhidric in stomac.
“S-a verificat inca, in acesti doi ani de aplicatie a noului tratament, ca ulcerul de stomac s-a imbunatatit rapid. Prin tratamentul prof. Mageri este posibil sa se amane sau chiar sa se evite formarea unui cancer la stomac.” Se recomanda totusi a se folosi cartofi sanatosi, fara urma de coloratie verde, si ceea ce este mai important, fara contaminatii cu agrochimice. Exista astazi in vanzare zarzavaturi cultivate organic in ferme sau gradini specializate, in general in legatura cu asociatiile naturiste si ecologice.
Contraindicatii:
In cantitati excesive cartoful provoaca dificultati digestive. Pentru ca este foarte bogat in potasiu, cartoful nu trebuie sa fie folosit abuziv de cei ce sufera cu rinichii. Cei cu uremie nu trebuie sa-l utilizeze. Cel mai bine pentru cei cu nefrita este sa-l evite la masa de seara.
“Cartofii verzi si incoltiti, excesiv de bogati in principii alcaloidesolanine, sunt periculosi, pentru ca produc intoxicatii manifestate in principal prin colici si gastrite, si chiar dizenterii.”
Nu recomandam cartofii prajiti ce absorb o cantitate excesiva de lipide, in principal celor dispeptici, obezilor si pacientilor cu ateroscleroza.
Valoare alimentara:
Cartoful este un aliment foarte important. Prin faptul ca nu poseda gust accentuat, se poate foarte bine alatura altora alimente, dar meritul sau principal nu sta in aceasta. El este bogat in calorii si nu foarte scump, constituind un izvor optim de energie.
In cartof se intalneste o buna proportie de vitamina C, dupa cum se vede prin faptul ca atunci cand exista lipsa de acest tubercul in Irlanda, unde constituie baza alimentatiei, imediat apar numeroase cazuri de scorbut, rezultate din lipsa acestei vitamine.
Se gaseste in el doze de fier, dar de regula nu stim a-l intrebuinta prin faptul ca il curatam de coaja inainte de a-l pune la fiert.
Cartoful trebuie sa fie fiert sau copt cu coaja, apoi aceasta se indeparteaza cu usurinta. Exista unii care ii consuma cu coaja cu tot. Aceasta este o chestiune de obicei. Este necesar totusi a se asigura ca nu sunt contaminati de agrochimice toxice.
Preparat in forma de piure sau fiert in coaja, sunt doua moduri mai igienice de a folosi cartoful. Trebuie sa fie mancat cald, preparat proaspat. Nu trebuie sa se lase de pe o zi pe alta.
Cartoful prajit este greu digerabil,impropriu in special pentru persoanele cu un stomac delicat. Dar pentru nimeni nu aprobam folosirea prajelilor, care sunt mai mult sau mai putin nocive.
In general cartofii produc gaze la stomac dar aceasta nu impiedica consumul lor larg.
Unde, din diferite motive, sucul de portocale sau alte fructe nu pot figura ca aliment de baza constant, se recomanda suc de cartof, poate mai putin gustos, dar relativ folositor in principal la hranirea copiilor, deoarece este un izvor rezonabil de acid ascorbic.
Pentru a prepara acest suc se rad cartofii cu coaja bine spalati si se storc printr-un tifon des pentru a obtine sucul care se poate pastra la frigider, dar nu mai mult de o ora pentru ca se decanteaza amidonul.
Doza de vitamina C scade proportional cu vechimea cartofului si decreste de asemenea in sucul pastrat, motiv pentru care acesta trebuie sa fie consumat imediat dupa preparare.
Sucul a fost administrat cu succes, cu indicatii si insotire cuvenita, la copii nascuti inainte de termen, in proportie de 10-20 g pe zi in primele sase luni. Pentru copiii ceva mai mari, doza poate sa fie crescuta pana la 60 g zilnic. Copiii de varsta prescolara si scolara pot bea suc de cartof diluat in proportii egale de lapte si apa, usor indulcit cu miere, in proportie de 100-200 g pe zi. Acest procedeu poate fi inlocuit in tarile tropicale prin consumul de fructe citrice care au continuturi apreciabile de viamina C.
Sucul de cartof proaspat, contine nu numai viamina C, ci de asemeni viamina B1 si B2 ca si proteine, carbohidrati si saruri minerale.
