Armeniaca vulgaris
Principalii constituenti cunoscuti: vitamina A (cu care este inzestrata din belsug), vitaminele B, C, PP; zaharuri (levuloza si glucoza: 10-13%); o substanta asemanatoare cu carotina; protide (0,43-1%); lipide (o,12%); saruri minerale si oligoelemente – magneziu, fosfor, fier, calciu, potasiu, sulf, mangan, fluor, cobalt, brom.
Proprietati:
-Foarte nutritiva (energica si plastica), la maturitate completa, si foarte digestibila, exceptind anumiti dispeptici.
-Antianemica
-Regeneratoare a tesuturilor si a nervilor (echilibrant nervos)
-Sporeste reactiile naturale de apasare
-Aperitiv
-Racoritor
-Astringent (in stare proaspata, deci antidiuretica)
-Laxativ (in stare uscata)
Indicatii:
-Astenie fizica si intelectuala (stari depresive)
-Anemie
-Nervozism, insomnii
-Inapetenta
-Convalescente
-Recomandata copiilor (rahitism, intarziere de crestere), adolescentilor si batranilor
-Diariei, constipatie
Mod de folosire:
-Fructul, ca atare, foarte copt
-Compoturi
-Suc
N.B.
1) In anemia consecutiva unei hemoragii s-a constatat, experimental, ca o cura de caise da rezultate comparabile curei de ficat de vitel (cf. lucrarile lui H. Leclerc).
2) In aplicatii externe, sucul de caise este un tonifiant al pielei normale (cosmetica)
3) Compozitia caisei proaspete (la 100g de miez) 45% din ratia zilnica de vitamina A necesara unui adult, 8% din vitamina C, 2-6% din vitamina B.
Deci, caisa este caracterizata mai ales prin bogatia ei in vitamina A.
