Sursa: www.imaginealuidumnezeu.ro
Sunt foarte multe fenomene pe care evolutionistii nu au cum sa le explice. Unul dintre acestea este: RESPIRATIA. Se stie foarte bine ca plantele, in general vorbind, au un sistem diferit fata de animale. Plantele, prin fotosinteza, inspira dioxid de carbon si elimina oxigen. Animalele, in procesul de respiratie, folosesc oxigenul si elimina dioxidul de carbon.
Aici intervin 3 mari probleme inexplicabile de catre "stiinta" evolutiei:
– cand s-a creat stratul de ozon?
– cand s-au diferentiat cele doua categorii de vietuitoare dupa modul de a respira.
– cum s-a pastrat o proportie "normala" intre dioxidul de carbon, oxigen si alte gaze?
In primul rand, daca nu ar fi existat stratul de ozon de la inceput, radiatiile ar fi distrus orice forma de viata. Pamantul nu ar fi avut nici un fel de protectie pentru organismele existante, indiferent de varianta.
In al doilea rand, daca nu ar fi fost DE LA INCEPUT, SIMULTAN cele doua forme de respiratie (dioxid de carbon – oxigen si oxigen – dioxid de carbon) atunci, cel putin o categorie dintre acestea doua ar fi trebuit sa dispara.
Presupunand ca la inceput era mai mult dioxid de carbon, animalele nu ar fi putut rezista iar plantele s-ar fi dezvoltat mult mai mul,t pana cand ar fi consumat dioxidul de carbon. Daca a fost mai mult oxigen, animalele ar fi fost in expansiune in detrimentul plantelor.
Oricum ai incerca sa gasesti o varianta, tot nu merge.
In al treilea rand, sa vedem situatia gazelor din aerul respiratiei: Invelisul gazos al Pamantului reprezentat de atmosfera terestra constituie unul dintre factorii esentiali existentei vietii pe planeta noastra. Acesta are grosimea de 1000 – 3000 km.
Dintre componentii aerului, cel mai important este oxigenul (O 2). Acesta este indispensabil respiratiei vegetale si animale, oxidarea reprezentand principalul proces din care rezulta energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer (CO 2) intervine in asimilarea "hranei" la plante, iar azotul (N) atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului in natura.
Compozitia aerului (în volume) este de 78,09% azot, 20,95% oxigen, argon 0,92% si aproximativ 1 % alte gaze (Neon, Heliu, Metan, Kripton, Xenon, Ozon, Hidrogen, Radon etc.) La toate acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (0,2 – 3%). Volumul atmosferei este estimat la 40 – 50.109 km cubi.
Sa nu trecem cu vederea faptul ca orice modificare a proportiilor gazelor din aerul destinat respiratiei ar produce efecte daunatoare nebanuite. Ce s-ar intampla daca aerul nu ar mai avea aceeasi compozitie?
Evolutia, prin teoriile ei, nu poate explica fenomenele acestea, nici stiintific nici rational. Aici se vede mana unui Creator inteligent.
Viorel Dascalu
