Dawkins contra Collins
Valoare stiintifica a ambilor biologi este incontestabila, dar viziunea asupra transcendentei este radical distincta: Richard Dawkins este un ateu militant iar Francis Collins l-a descoperit pe Dumnezeu la 28 de ani .
Cel mai bun dintre toate universurile posibile. A putut Dumnezeu sa aiba alta alternativa cand a desenat cosmosul? Dupa Dawkins, suntem aici din intamplare; pentru Collins, este un plan dinainte stabilit.
Viata, reflexul unui desen cosmic? Pentru Francis Collins complexitatea vietii este proba existentei unui plan creator, avand senzatia ‘ca vede mintea lui Dumnezeu’.
Urcand intr-un avion avem incredere in buna functionare a tehnologiei aeronauticii, dar pentru orice intamplare ne facem cruce. In spital ne incredintam in Dumnezeu si in rezonanta magnetica. Hoinarim intre Tabelul Periodic si Sfintele Scripturi, pentru ca suntem o civilizatie ce adora cultul credintei si in acelasi timp, onoreaza stiinta. In final, vrem sa avem totul, miracole si medicina.
Sunt compatibile religia si stiinta? Sau sunt forme diferite de a vedea viata obligate de a se infrunta pentru totdeauna? Doi respectati cercetatori ai erei noastre; in extreme opuse in aceasta discutie aprinsa, examineaza si isi apara pozitiile in interviurile acordate corespondentei noastre in USA Angela Posada-Swafford si in fiecare din cartile ce au saptamani de cand sunt in lista celor mai vandute.
Paladinul Noului Ateism
Intr-o parte a ringului este Richard Dawkins, biolog evolutionist si profesor la Oxford, in varsta de 65 de ani, a carui carte Iluzia lui Dumnezeu, este unul din bastioanele cele mai extremiste ale miscarii Noul Ateism, o chemare la arme in lupta contra credintei. A oricarei credinte. Dawkins este fara respect, nu ia prizioneri si nu face concesii. Religia, declara Dawkins, predica pacea si speranta, dar, in realitate genereaza intoleranta si violenta, incepand cu cruciadele si masacrele din Croatia si Serbia pana la sinuciderile fanatice, la persecutiile evreilor, la problemele din Irlanda, 11-S, talibanii, vanatorile de vrajitoare si maltratarea femeilor in Orientul Mijlociu. Pentru Dawkins, credinta oarba intr-o fiinta supranaturala ocoleste progresul stiintei si evita responsibilitatea de a explica lumea. Ca un virus ce infecteaza copiii, credinta religioasa se incarca de a umple capetele de mituri si teorii incorecte, speriendu-i cu idei absurde despre Infern.
In cealalta parte a ringului este biologul molecular Francis Collins, directorul Institutului National de Investigatie asupra Genei Umane, un carismatic cercetator care la 27 de ani a trecut de la a fi un ateu a fi un crestin furibund, ceea ce se demonstreaza in cartea sa The Language of God. Collins poseda convingerea religioasa si, de asemenea Logosul stiintific pentru a argumenta cu credibilitate speranta ca stiinta si Dumnezeu sunt in armonie; de fapt, stiinta este Dumnezeu. Pentru Collins nu exista nici un antagonism intre cele doua. Eleganta si complexitatea genei umane este proba incontestabila de un creator.
Drumul de mijloc
Pentru ce nu se gandeste, cum a expus paleontologul de Harvard, Stephan Jay Gould, ca Dumnezeu si stiinta pot coexista dar ca fiecare ocupa compartimente complet izolate? ‘Gould separa ambele lucruri si eu nu sunt de acord cu el deoarece pentru mine Dumnezeu si stiinta coexista in mod perfect impreuna’, zice Collins, in interviul telefonic. Cum poate un genetician sa reconcilieze ambele puncte de vedere? ‘Multe persoane percep genetica ca un domeniul al stiintei ce este mai putin compatibil cu credinta. Exista persoane ce vad stiinta genei ca o forma, in mod special periculoasa de a intelege gresit providenta divina’, semnaleaza Collins.’Altii, ce studiaza genetica, decid ca nu au nevoie de Dumnezeu pentru ca au descoperit ca tot ce ii intereseaza este in interiorul ADN-ului. Dar acest conflict nu are sens. Stiinta cerceteaza lumea naturala. Credinta cerceteaza lumea supranaturala.Daca merg sa studiez genetica, voi folosi stiinta. Daca pretind ca studiez dragostea lui Dumnezeu, acolo intru in credinta. Semnifica acesta ca trebuie sa existe doua universuri separate si imposibil de a intra intr-o singura persoana? Nu, si nu cred ca Gould ar avea dreptate. Pentru mine, acesta unire este o binecuvantare; avem oportunitatea de a practica stiinta ca o forma de adoratie, oportunitatea de a vedea pe Dumnezeu ca cercetatorul suprem. Nu numai ca descoperim lumea noastra dar putem aprecia minunile creatiei. A fi un cercetator si a putea aprecia aceasta este un cadou.
A intra in Era Ratiunii
Dawkins nici atat nu este de acord cu Gould, dar din alte considerente. ‘Aceasta a fost unealta politica din partea sa pentru a castiga persoanele religioase ce sunt la jumatatea drumului dintre cele doua filozofii. Dar este o idee bombastica, este drumul cel mai usor’, indica intr-un recent interviu, in revista Time. ‘Exista o prapastie contradictorie intre stiinta si credinta religioasa. Nu exista nici o ratiune bine demonstrata pentru a crede in Dumnezeu. Si am opinia ca ideea de un creator divin ascunde realitatea eleganta a universului. Secolul XXI trebuia sa fie Era Ratiunii, unde sa lasam de crezut in fiinte ce inviaza si merg la cer si alte mituri din Epoca de Bronz. Sunt ororizat cand vad cum credinta militanta este din nou in marja’.
Intentiile religiei de a explica lumea merg de la interpretarea la litera a Bibliei – crearea lumii in sase zile- pana la versiunea stiintifica, Desenul Inteligent, ideea ca diverse etape in evolutia universului se pot explica doar printr-un desenator inteligent si nu printr-un proces de selectie naturala independent de o mana atotputernica. Francis Collins gandeste ca discutia despre evolutie nu este necesara. ‘din perspectiva mea ca genetician, evidenta evolutiei este coplesitoare. Traducerea literala a Genezei se pune intr-un conflict direct cu concluziile fundamentale ale geologiei, cosmologiei si biologiei. Biblia nu a fost scrisa ca un text stiintific, ci ca o interpretare de cine era Dumnezeu. A aplica Genezei o pelerina ce nu este justificata de stiinta si a cere credinciosilor de a o aduce intreaga este o tragedie. Studiul genei, ce inca nu ofera dovezi puternice impotriva desenulul inteligent, nici atat nu ofera un sprijin. Eu vad acesta teorie ca ceva curios, dar nu mi se pare atat de amenintatoare impotriva evolutiei cum zic majoritatea denigratorilor.
Amenintarea integrala
De cealalta partea a Atlanticului, raspunsul lui Dawkins ajunge ca un proiectil de tun prin telefon. ‘Natural ca evolutia este amenintata! Trebuie doar sa faci o plimbare prin acest bastion al conservatorismului numit Centura Bibliei din statele Unite. Acolo, crestinii evanghelici lupta in mod deschis impotriva stiintei, pe masura ce concureaza pentru salvarea sufletului oamenilor le ia si banii. 45% din americani, adica 135 de milioane de persoane, gandesc ca universul are mai putin de 10 000 de ani. Si sunt aceste grupuri ce exercita o enorma influenta asupra educatie in tara’.
Dawking este preocupat ca evanghelicii invata noile generatii. ‘Se neaga evidenta stiintifica, bazata pe munti de dovezi, pentru a sprijini mituri cuprinse in cateva manuscrise vechi. Si atunci ei spun, invatam evolutia ca oricare alta teorie, impreuna cu istoria creatiunii scrisa in Biblie, numitul Desen Inteligent, potrivit caruia Dumnezeu a pus mana in evolutie pentru a o ajuta. Suna rational, nu-i asa? Insa nu este asa. Nu sunt teorii identice.
Lipsa de credinta in laboratoare
’Cat despre numarul de cercetatori credinciosi’, povesteste in cartea sa, ‘unicul portal de internet ce a putut sa-l gaseasca a fost acela de a avea o lista de Premii Nobel a stiintei crestine, care a enumerat sase dintr-un total de cateva sute. Din aceasta jumatate de duzina, patru sunt novelisti si unul dintre ei, stii sigur, nu crede, dar merge al biserica din motive sociale’.
Ei bine, daca Collins accepta evolutia, originea vietii deja este alt lucru. ‘Acum 4 000 milioane de ani conditiile pe aceasta planeta erau complet nefavorabile pentru viata asa cum cunoastem si 250 de milioane de ani mai tarziu exista viata peste tot. Doar in 150 de milioane de ani macromoleculele s-au unit intr-o maniera ce le-a facut capabile de autoinmultire? Cred ca nici cea mai indrazneata si mai optimista propunere nu se apropie de a explica ce s-a intamplat. Aici este unde a intervenit Dumnezeu? Eu accept acest model. Dar daca altcineva descopera cum s-au format primele celule fara interventie divina, acesta nu imi va zgudui credinta’.
Dawkins nu accepta acest lucru. ’Daca Dumnezeu ar fi dorit sa creeze viata si sa creeze oameni, nu ar fi ales sa astepte 10 000 de milioane de ani inainte ca viata sa apara si apoi alti 4 000 de milioane pana ce au aparut fiintele umane capabile sa il adore’.
‘Cine suntem pentru a decide ca aceasta este o forma ciudata de a face lucrurile?, reflexioneaza Collins. ‘Nu cred ca intentia lui Dumnezeu este sa ne lase sa stim in mod exact care sunt intentiile sale, Dumnezeu, ce nu este limitat de spatiu-timp, a ales uimitorul mecanism al evolutiei pentru a crea plantele si animalele din toate clasele. Apropo, citeste in Genera cum plantele apar inaintea animalelor si pestii inaintea pasarilor, ce este exact ce stiinta ne spune. Si da, Dumnezeu a ales evolutia pentru a da origine fiintelor umane, in cine a pus legea morala si dorinta de a-l cunoaste’. Pentru Collins sensul moral in fiinta umana nu este doar un dar a lui Dumnezeu, ci o proba a existentei sale.
Ambii cercetatori coincid in a nega toata literalitatea primei carti a Bibliei. Relatarea despre Creatie si despre Adam si Eva, piatra unghiulara pe care s-a construit Desenul Inteligent, este alegorica. Antropologii cauta originile noastre in registrul fosil.
Inaintea genei bunatatii
Dawkins crede ca genele altruiste au fost selectionate de trecutul nostru evolutiv. ‘Cred ca in natura umana exista multa bunatate si generozitate si aceasta are o explicatie darwinista’, scrie. ‘Supravietuirea genelor noastre intodeauna au depins de a proteja familia noastra si de a face pacturi cu tovarasii nostri. Pacturi ca acela eu te scarpin pe spinare si tu ma scarpini pe a mea’.
Totusi, dupa Collins, ‘cand vedem manifestarile cele mai altruiste este evident ca nu sunt bazate pe relatiile familiare si nici pe reciprocitate. Un exemplu extrem ar putea fi Oskar Schindler, ce si-a riscat propria viata pentru a salva mai multe mii de evrei de la camerele de gazare, ce este opus salvarii propriilor sale gene. Si, in fiecare zi vedem mii de gesturi mai putin dramatice. Multi credinciosi gandesc ca aceste calitati vin de la Dumnezeu’.
Pentru Dawkins, ‘a spune simplu ca Dumnezeu a facut totul este o incredibila fuga de responsabilitatea de a explica. Noi, cercetatorii nu facem asta. Noi spunem, muncim in aceasta problema si ne sfortam pentru a o intelege. Spre deosebire de stiinta, care vede lucrurile ca o provocare, religia se hraneste din mistere fara rezolvare si in mod natural cauta o specie de barbati Alfa in cer ce poate inchide crapatura’. Collins da replica: ‘Bineinteles ca stiinta trebuie sa continue sa caute dovezile ce pot explica pentru ce propriul nostru univers este atat de bine ajustat. Dar daca mintea nu este deschisa la existenta lui Dumnezeu, este posibil a semnala aspecte ale universului ce sunt consistente cu aceasta concluzie’.
Dawkins semnaleaza ca la consistenta este ca fizica a demonstrat ca universul nu este in mod perfect facut pentru a crea viata, ci pentru a crea gauri negre masive. Exista mai multe gauri negre in aceste univers decat in oricare din modelele altor universuri posibile ce ar putea sa existe modificand una din cele sase constante fundamentale ce, dupa fizicieni, sunt de ajuns pentru a defini cosmosul. Mai mult, spune, 99% din acest univers este in mod absolut impropiu vietii. Este un gol plin de radiatii, unde 99% din materie se foloseste pentru a face gauri negre. Atunci, care este concluzia evidenta? Ca acest univers a fost desenat pentru a crea gauri negre si nu fiinte umane, ca in final, suntem un subprodus din acest proces’. Spre deosebire de religie, stiinta nu pretinde sa stie totul. Doar pentru ca stiinta nu poate explica acum marile intrebari despre originea universului, nu semnifica ca credinta, revelatia sau un text vechi pot explica’.
Pe de alta parte, Invierea este un argument central al credintei crestine. Unul se intreaba daca aceasta impreuna cu nasterea virginala a lui Isus si alte miracole povestite in Noul Testament nu este altceva decat subminarea stiinta, deoarece depind de constanta legilor naturale. ‘Daca Dumnezeu a creat aceste legi, de ce nu putea sa le violeze cand credea important sa o faca?’, se intreaba Collins. ‘Piatra unghiulara a credintei mele este invierea istorica si literala a lui Isus. Este un pas logic. Daca dumneavoastra sunteti in terenul unde eu ma gasesc, unul din locurile unde stiinta si credinta se pot atinge este in investigarea evenimentelor presupuse miracole’.
Miracole spinoase
Dawkins ataca in cartea sa: ‘Cuvantul miracol este cel mai rau serviciu ce poate sa-l faca investigatiei constructive. Pentru un taran medieval un Boeing 747 ar fi fost un miracol. Daca dumneavoastra sunteti un cercetator ce trece prin campul credintei, atunci vei termina pierzand tot scepticismul natural si credibilitatea stiintifica’. Este posibil a accepta existenta lui Dumnezeu din interiorul stiintei? In documentarul sau pentru canalul britanic Canal 4: Radacina a tot ce este rau?, Dawkins afirma ca stiinta nu poate respinge existenta lui Dumnezeu, dar aceasta nu semnifica ca exista. ‘Citindu-l pe filosoful Bertrand Russell, imagineaza-ti ca exista un ceainic de portelan pe orbita Soarelui. Nu se poate respinge existenta ceainicului pentru ca este prea mic pentru a putea sa-l vedem cu telescoapele noastre. Dar acum, presupunand ca toata lumea din interiorul societatii noastre, maestrii, sefii de triburi, politicienii… toti au avut credinta in ceainic. Istoriile despre ceainic au trecut de la o generatie la alta, facand parte din traditie si din aceasta cauza cine nu crede in el este tratat ca un lunatic’. Dawkins continua: ‘Exista un numar infinit de lucruri ce nu se pot repinge, ca inorogul, dragonii si licuricii. Dar nu credem in ele cum nu credem in existenta Afroditei sau a Osiris. Astazi toti suntem atei pentru majoritatea zeilor in care au crezut societatile antice. Este doar ca unii dintre noi mergem cu un Dumnezeu mai departe.
Meci nul?
Time a intrebat pe Collins cum conciliaza cele doua pozitii. ‘Cred ca noi, cercetatorii credinciosi suntem mai norocosi. Avem oportunitatea de a explora lumea naturala intr-un moment al istoriei in care misterele se releva aproape in fiecare zi. Putem percepe clarificarea acestor mistere dintr-o perspectiva ce descopera maretia lui Dumnezeu. Si aceasta este o forma de adoratie particulara minunata. Accept posibilitatea ca stiinta nu este pregatita pentru a rezolva unele din intrebarile lumii naturale, cele de ce? in loc de cum?. Dar eu am gasit la acestea raspunsuri in lumea spirituala. Aceasta nu compromite capacitatea mea de a gandi cu rigoarea unui cercetator’.
Dawkins, pe partea sa, ne prezinta ateismul ca izvor de inspiratie pentru a profita de viata la maxim. ‘Uite-te in jurul tau: natura cere atentia noastra. Ne roaga sa o exploram, sa o intrebam. Oamenii spun, trebuie sa fie mai mult decat aceasta lume, mai mult decat aceasta viata. Cat mai mult doriti dumneavoastra? Vom muri si pentru acesta avem noroc: majoritatea oamenilor niciodata nu vor muri pentru ca niciodata nu se vor naste. Numarul de intamplari care s-au succedat pentru ca dumneavoastra si eu sa putem sa stam aici este grotesc de mare. Si dat fiind ca avem acest privilegiu, trebuie sa tragem cel mai mare folos din aceasta lume minunata’.
‘Una din marile tragedii ale timpului nostru este aceasta impresie ce s-a creat ca stiinta si religia trebuie sa fie in razboi’, confeseaza Collins. Pentru el, Dumnezeu a condus evolutia materiei pana a ajuns la fiinta umana; invierea lui Isus –alaturata acestor linii- este un fapt istoric ce trebuie sa fie luat literal.
de Miquel Angel Sabadell si Angela Posada-Swafford, trad.Aurelia Grigore .
Sursa: www.articolecrestine.com
