Structural È™i cronologic, evoluÈ›ionismul a fost asociat cu necredinÈ›a în Dumnezeu. Când a devenit o modă în lumea È™tiinÈ›ifică, a apărut în public È™i încercarea de a pune de acord teoria evoluÈ›iei cu raportul creaÈ›iunii biblice.
Această încercare are o justificare teoretică. Este greu, de fapt imposibil, de tăgăduit existenÈ›a unor legi inteligente în universul din jur. Încercarea aceasta are È™i o singură referire la Dumnezeu, Creatorul. Se spune că ar fi posibil ca zilele creaÈ›iunii din Geneza 1 să fi fost perioade foarte lungi de dezvoltare evolutivă. Din punctul acesta mai departe încep probleme de nerezolvat, atât pentru atei, cât È™i pentru credincioÈ™i. Ultima expunere a acestei încercări o reprezintă biserici întregi care afirmă că au găsit formula de împăcare.
La anvoane adventiste ?
Am întâlnit biserici catolice, evanghelice È™i musulmane care sunt de acord cu teoria evoluÈ›iei. Inevitabil tentaÈ›ia aceasta poate să apară È™i la adventiÈ™ti. StudenÈ›i È™i intelectuali din rândurile adventiÈ™tilor sunt confruntaÈ›i cu întrebări grele. Moda din lumea È™tiinÈ›ifică îi asaltează È™i pe ei. DorinÈ›a de acceptare între literaÈ›i poate deveni o forÈ›ă puternică la un moment dat. Unii, aparent puÈ›ini la număr, au È™i cedat sub presiune. TotuÈ™i, adventiÈ™tii au un avantaj extraordinar, unic, de protecÈ›ie contra necredinÈ›ei în creaÈ›iunea lui Dumnezeu. Acesta este Sabatul, ziua de odihnă săptămânală.
MotivaÈ›ia poruncii care comandă păzirea zilei a È™aptea este tocmai amintirea perpetuă a creaÈ›iunii. Zice porunca: “Adu-È›i aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinÈ›eÈ™ti. Șase zile să lucrezi È™i să-È›i faci lucrul tău. Dar ziua a È™aptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău …Căci în È™ase zile a făcut Domnul cerul È™i pământul, marea È™i tot ce este în ea, iar în ziua a È™aptea S-a odihnit. De acea a binecuvântat Dumnezeu ziua a È™aptea È™i a sfinÈ›it-o” (Exodul 20,8-11).
Salut ca inspirată de Dumnezeu ideea că dacă Sabatul ar fi fost È›inut totdeauna (cum a rânduit Dumnezeu, nu cum îl È›ineau iudeii), nu ar fi fost pe lume niciun necredincios È™i niciun ateu.
Aici este momentul să observăm că săptămâna, ca unitate de timp, nu are nicio justificare È™tiinÈ›ifică. Ziua corespunde cu o miÈ™care a planetei Pământ în jurul axei ei. Anul corespunde cu o miÈ™care completă a Pământului în jurul soarelui È™i aÈ™a mai departe. Orice elev de È™coală elementară È™tie aceasta. Pentru săptămână nu există o explicaÈ›ie astronomică. Singura sursă posibilă a săptămânii este raportul creaÈ›iunii lui Dumnezeu.
Este adevărat că nu putem explica zilele de douăzeci È™i patru de ore dinainte de ziua a patra din săptămâna creaÈ›iunii. Cum a putut fi o seară È™i o dimineaÈ›ă înainte de crearea soarelui?
Dar aceasta nu este singura întrebare. Nu înÈ›elegem nimic din procesul creaÈ›iunii, ci îl acceptăm prin credinÈ›ă. Chiar dacă nu suntem dispuÈ™i să credem, nu avem altă soluÈ›ie. Îl înlocuim cu niÈ™te speculaÈ›ii nesusÈ›inute cu absolut nicio dovadă. Putem sugera, de exemplu, că sunt È™i alte surse de lumină în univers, afară de soarele din sistemul nostru, surse posibil de folosit temporar, etc. Dar singurul argument rămâne credinÈ›a în Dumnezeu, Creatorul.
AdventiÈ™tii de ziua a È™aptea sunt mai protejaÈ›i contra evoluÈ›ionismului ateu de către ziua de odihnă creată de Dumnezeu. ReÈ›ineÈ›i că ziua de odihnă pusă de oameni în locul Sabatului, nu mai face nicio referire la creaÈ›iunea lui Dumnezeu.
O lege duminicală.
Tema unei sau unor legi care să impună respectarea duminicii, apare ca derivată necesar din punerea în discuÈ›ie a Sabatului ca protecÈ›ie contra evoluÈ›ionismului.
Este comună adventiÈ™tilor credinÈ›a că marea luptă între bine È™i rău va culmina printr-o dezbatere privind ziua de odihnă. Specific, tema va fi închinarea, sau plecarea în faÈ›a autorităÈ›ii lui Dumnezeu, în contrast cu plecarea în faÈ›a autorităÈ›ii omeneÈ™ti. Detaliul la care mă refer este această credinÈ›ă că o lege extrem de dură va cere oamenilor să sfinÈ›ească duminica.
Nu văd vreo problemă cu darea unei legi duminicale. Un timp de criză poate justifica legi care să dicteze oamenilor când să muncească È™i când au voie să se odihnească. TotuÈ™i, pentru o posibilă dificultate de a plasa o discuÈ›ie pe tema zilei de odihnă în context contemporan, sugerez următoarele: Este posibil ca această mare discuÈ›ie finală să aibă ca titlu evoluÈ›ionismul. CredinÈ›a în Dumnezeu, Creatorul, È™i credincioÈ™ia faÈ›ă de Sabatul Lui sunt inseparabile. Nimeni nu poate abandona pe una È™i rămâne cu cealaltă, decât în perioada de ignoranÈ›ă.
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
