– Autor: dr. Robert Carter
E o surpriză pentru majoritatea oamenilor să audă că există numeroase dovezi că rasa umană se trage din doi oameni, doar cu câteva mii de ani în urmă (Adam și Eva), că a existat o serioasă reducere a populației în trecutul recent (în vremea Potopului) și că a existat o singură dispersare a oamenilor în lume după aceea (Turnul Babel).[1] Îi surprinde și mai mult să afle că mare parte dintre aceste dovezi provin de la oamenii de știință evoluționiști. De fapt, o mărturie a istoriei biblice a fost oferită de genetica modernă. Este evidentă pentru oricine, dacă știe unde să caute!
Pentru scopurile noastre, cele mai importante locuri unde trebuie să căutăm sunt cromozomul Y (care se găsește la bărbat și este transmis din tată în fiu) și ADN-ul mitocondrial (un inel mic de ADN pe care îl moștenim de la mamele noastre; bărbații nu îl transmit copiilor lor). Aceste două bucăți de ADN înregistrează niște lucruri uimitoare despre trecutul nostru.
În ultimele decenii s-a adunat o cantitate uriașă de informații, cantitate care ne permite să răspundem la întrebări pe care nu am fi putut nici măcar să le luăm în considerare înainte. Instrumentele geneticii moderne ne permit să răspundem în mod precis la întrebări referitoare la istorie, deoarece genele noastre poartă în ele înregistrări care ne spun de unde am venit și cum am ajuns unde suntem. Instrumentele care ne stau la dispoziție sunt puternice.
Facerea și genetica
Sunt două pasaje concise în relatarea Facerii pe care le putem folosi pentru a trage niște concluzii referitoare la istoria genetică a omenirii. Vă rugăm să rețineți că nu putem folosi aceste pasaje pentru animale (pentru că nu știm câte din fiecare fel au fost create inițial) sau pentru vreo specie de înotătoare („care mișună în ape” – Facerea 1:21). Aceste afirmații se pot aplica doar oamenilor:
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Fac. 2:7)
„Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam.” (Fac. 2:21–22)
Aceste afirmații simple au implicații profunde. Ele limitează cantitatea de diversitate pe care ar trebui să o găsim la oamenii care trăiesc astăzi. Biblia spune că rasa umană a pornit de la doar doi oameni. Dar cât de diferiți erau acei doi oameni? Există o posibilitate contrariantă ca Eva să fi fost o clonă a lui Adam. Clonarea înseamnă prelevarea de ADN de la un organism și folosirea lui pentru a face o copie aproape perfectă a originalului. Aici, Dumnezeu ia o bucată de carne, cu celule, organe și, cel mai important, cu ADN-ul lui Adam, și o folosește pentru crearea unei femei. Bineînțeles, ea nu putea fi o clonă perfectă pentru că era femeie! Dar dacă Dumnezeu a avut un genom și l-a folosit pentru a o crea pe Eva? Tot ce ar fi avut de făcut era să lase la o parte cromozomul Y al lui Adam, să dubleze cromozomul X și iată femeia instant!
Nu știm dacă Eva era din punct de vedere genetic identică cu Adam. Singurul motiv pentru care aduc asta în discuție este faptul că noi avem două posibilități în modelul biblic de istorie genetică a omenirii: unul sau două genomuri inițiale. Fiecare dintre rezultate este totuși foarte diferit de majoritatea modelelor populare evoluționiste [2], dar noi vom discuta gama de posibilități pe care ni le permite Biblia.
Genomul tău este ca o enciclopedie (literal vorbind). Și, ca orice enciclopedie, genomul se împarte în volume numite cromozomi, dar ai două copii ale fiecărui volum (cu excepția cromozomilor X și Y, femeile au doi de X, iar bărbații au un X și un Y). Imaginați-vă că faceți o comparație între două copii ale aceluiași volum puse una lângă alta și găsiți un cuvânt într-o anumită propoziție ortografiat diferit în fiecare volum (poate „mână” și „mînă”). Se poate vedea că, dacă Eva a fost o clonă a lui Adam, ar fi existat două posibile variante în genom. Dacă Eva nu a fost o clonă, totuși ar fi fost patru posibilități în genom (pentru că fiecare din cromozomii inițiali vin în patru copii). Aceasta totuși permite destul de multă diversitate până la urmă, dar restricționează variația la 2, 3 sau 4 citiri originale.
Vine asta în întâmpinarea dovezilor? Absolut! Majoritatea locurilor variabile în genom vin în două versiuni și aceste două versiuni sunt împrăștiate în lume. Există niște locuri cu un grad mare de variabilitate care par să contrazică asta, dar majoritatea sunt datorate mutațiilor care au apărut la diferite subpopulații după Babel.
Există totuși indicații că Eva nu poate să fi fost o clonă. Grupa de sânge ABO este exemplul de manual al unei gene cu mai mult de două versiuni.[3] Există trei versiuni principale ale genei grupei de sânge (A, B și O) Oricum, mulți dar nu toți oamenii cu grupa O au ceva ce seamănă foarte mult cu un A mutant (mutația împiedică producerea trăsăturii A în celulele externe), deci iată o genă cu mai mult de două versiuni, dar una dintre principalele versiuni este clar o mutație. Aceasta este valabil pentru multe alte gene, deși acestea sunt de obicei excepții. Punctul important de reținut este că, în esență, toata variația genetică la oamenii de astăzi a putut încăpea în doi oameni, dacă nu luăm în considerare mutațiile care au apărut după dispersarea noastră pe glob. Asta este o surpriză pentru mulți.
Potopul și genetica
Ca și în povestea Facerii, sunt doar câteva versete în Potop care ne ajută la modelul nostru. Dar cum am văzut mai devreme, aceste versete sunt profunde. La aproximativ zece generații de la Facere, a avut loc o mare și bruscă reducere a populației. Dintr-un număr neștiut de oameni, întreaga populație a lumii a fost redusă la doar opt suflete, cu doar trei cupluri care se puteau înmulți.
„Și a intrat Noe în corabie și împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui și femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului.” (Fac. 7:7)
„Iar fiii lui Noe care au ieșit din corabie erau: Sem, Ham și Iafet… Aceștia sunt cei trei fii ai lui Noe și din aceștia s-au înmulțit oamenii pe pământ.” (Fac. 9:18–19)
Putem face multe deducții importante pornind de la aceste afirmații. De exemplu, pe baza Facerii 7 și 9, câți cromozomi Y erau pe Arcă? Răspunsul este: unul. Da, erau patru bărbați, dar Noe a dat cromozomul său Y fiecărui fiu al lui. Dacă nu a existat o mutație (ceea ce este foarte posibil), fiecare dintre fii a dus mai departe același cromozom Y. Nu știm în ce măsură mutația a apărut înainte de Potop. În timpul perioadelor lungi de viață ale patriarhilor antideluvieni, este rezonabil să presupunem că s-au produs mutații într-o mică măsură. Dar toată creația, inclusiv genomul uman, fusese blestemată, astfel încât s-ar putea să nu fie foarte înțelept să tragem concluzia că nu a avut loc nici un fel de mutație înainte de Potop. Măsura în care s-a produs mutația ar putea fi o chestiune în discuție, totuși, deoarece dacă ea a apărut, Potopul ar fi trebuit să șteargă orice urmă a ei (orice urmă în cazul cromozomului Y).
Câte linii de ADN mitocondrial erau pe Arcă? Răspunsul este: trei. Da, erau patru femei, dar Biblia nu spune că soția lui Noe a avut copii după Potop (în acest caz fete). Și rețineți afirmațiile din Facerea 9:19: „Aceștia sunt cei trei fii ai lui Noe și din aceștia s-au înmulțit oamenii pe pământ”. Aceasta este o indicație clară că soția lui Noe nu a mai contribuit cu altceva la populația lumii. Cu nici o interdicție în ceea ce privește căsătoriile între frați, totusi,[4] una sau mai multe dintre nurori ar fi putut fi fiicele ei, dar asta nu schimbă faptul că, la o primă vedere, ne așteptăm la un maxim de trei linii mitocondriale în populația actuală a lumii. Există o șansă ca acestea să fie mai puține, dacă a existat mutație într-o mică măsură înainte de Potop sau dacă unele dintre nurori au fost rude apropiate. Cel mult, nu așteptăm mai mult de patru.
Câte linii de cromozomi X erau pe Arcă? Asta depinde. Dacă îi numeri pe toți obții opt. Dacă din întâmplare soția lui Noe a transmis mai departe același cromozom X fiecăruia dintre cei trei fii (probabilitate de 25%), atunci au fost șapte. Dacă Noe a avut o fiică după Potop (nu este de așteptat, dar este posibil), ar putea fi nouă linii de cromozomi X. În orice caz, este vorba despre o cantitate considerabilă de material genetic. Și cum cromozomii X se recombină (la femei), ne uităm în mod potențial la o cantitate uriașă de diversitate genetică în cromozomii X ai lumii.
Vine asta în întâmpinarea dovezilor? Absolut! Se dovedește că cromozomii Y sunt similari în întreaga lume. Conform spuselor evoluționiștilor, nu a fost găsit nici un cromozom Y „ancestral” (de ex. cu mutații considerabile sau diferit în mare măsură).[5] Aceasta este o dilemă pentru evoluționiști și ei trebuie să recurgă la căutarea unei „excepții reproductive” la bărbați, mai degrabă decât la femei, grade mari de „conversie a genelor” în cromozomul Y sau poate o „maturare selectivă” care a șters toate celelalte linii masculine.[6] Pentru modelul biblic, este o corelație frumoasă și o putem lua ca atare.
Dovezile din ADN-ul mitocondrial se potrivesc cu modelul nostru la fel de clar ca și datele cromozomului Y. După cum reiese, sunt trei linii de ADN mitocondrial principale găsite în întreaga lume. Evoluționiștii au numit aceste linii „M”, „N” și „R”, așa că ne vom referi la ele folosind aceleași nume. Ei nu spun că acestea provin de pe Arcă. Pretind că au derivat din linii mai vechi găsite în Africa, dar asta pe baza unei serii de presupuneri. Se dovedește de asemenea că M, N și R diferă doar prin câteva mutații. Asta ne dă indicații despre cantitatea de mutații care au avut loc la generațiile dinaintea Potopului.
Să presupunem că au existat zece generații de femei de la Eva la doamnele de pe Arcă. M și N sunt separate de aproximativ opt mutații (o mica fracțiune din cele 16.500 de litere din genomul mitocondrial). R diferă de N doar printr-o mutație. Aceasta indică încărcătură de mutație care a apărut înainte de Potop. Pornind de la presupunerea că mutațiile apar în egală măsură în toate liniile, aproximativ patru mutații separă pe fiecare, pe M și N de Eva (poate patru mutații în fiecare linie în zece generații). Dar ce putem spune despre R? Este foarte asemănător cu N. Au fost N și R surori, sau poate mult mai strâns înrudite una cu alta decât erau cu M? Nu vom ști niciodată, dar cu siguranță este fascinant să ne gândim la asta.
Încă o dovadă își face apariția din cantitatea de diversitate genetică care a fost găsită la oamenii din toată lumea. În esență, s-a găsit mult mai puțin decât a prezis majoritatea (evoluționiști!). Lipsa generală de diversitate între oameni este motivul pentru care modelul „Din Africa” afirmă că omenirea a trecut printr-o micșorare uriașă a populației, până aproape de dispariție, până la aproximativ 10.000 (și poate doar 10008) de supraviețuitori. Oricum, motivul acestei lipse de diversitate este dublu. În primul rând, rasa umană a pornit de la doi oameni, în al doilea rând rasa umană nu este atât de bătrână și nu a acumulat multe mutații, în ciuda ratei mari a mutației. În al treilea rând, chiar a existat un eveniment de reducere, Potopul lui Noe!
Turnul Babel și genetica
Turnul Babel a fost povestea de seară preferată a multor generații. Dar e ea mai mult decât un basm? Este posibil să existe dovezi care să susțină această poveste despre rebeliune și judecată? Ca și istorisirile despre Facere și Potop, sunt doar câteva versete care se aplică modelului nostru de genetică. Dar ca și celelalte, aceste versete sunt pe atât de profunde pe cât sunt de simple.
„În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți.” (Fac. 11:1)
„Și au zis iarăși: „Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer și să ne facem faimă înainte de a ne împrăștia pe fața a tot pământul!” (Fac. 11:4)
Se pare că ei aveau o cultură omogenă, dar ce fac oamenii în această situație? Te-ai aștepta ca ei să se amestece după bunul plac. Erau limba și barierele culturale cele care i-au fi putut împiedica pe fiii lui Sem să se căsătorească cu fiicele lui Iafet? S-ar fi căsătorit fiicele lui Ham de bună voie cu fiii unuia dintre cei trei bărbați? Observați în Facerea 11:4 că ei știau despre posibilitatea de a se împrăștia și de a se separa unul de altul și în mod conștient au făcut invers! Oricum, asta a fost împotriva poruncii exprese a lui Dumnezeu care le spusese să se împrăștie (să populeze pământul). Astfel, El a luat problema în propriile mâini.
„Haidem, dar, să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul. Și i-a împrăștiat Domnul de acolo în tot pământul și au încetat de a mai zidi cetatea și turnul.” (Fac. 11:7–8)
Sunt implicații însemnate care pornesc de la povestea Turnului Babel. În primul rând, explică uimitoarea legătură culturală a oamenilor vechi – cum ar fi construcția de piramide, legende despre potop și genealogii străvechi comune și păgâne care leagă oamenii de figurile biblice (de ex., multe dintre casele regale păgâne ale Europei de nord duc înapoi la Iafet, fiul lui Noe. [9])
Creșterea dramatică a populației lumii în ultimele decenii este un fapt bine cunoscut. Din perspectivă biblică, populația actuală se potrivește cu ușurință în modelul standard de creștere a populației, folosind parametri foarte conservatori. [10] De fapt, începând cu 6 oameni și dublând populația la fiecare 150 de ani reiese mai mult decât populația din acest moment (o rată de creștere de mai puțin de 0,5% pe an). Populația ar fi crescut repede dată fiind măsura în care populația de după Potop a restabilit agricultura, creșterea animalelor, industria și civilizația. Deci trebuie să ne punem întrebarea: „De ce sunt atât de puțini oameni în lume azi?” Răspunsul este că lumea este tânără și că nu suntem aici de mii de ani.
Când a apărut dispersarea? Cel mai bun indiciu al nostru legat de eveniment vine din Facerea 10:25. Referindu-se la un descendent de a cincea generație a lui Sem, un bărbat numit Peleg, citatul spune „că în zilele lui s-a împărțit pământul”. La ce se referă asta? Multă lume crede că asta se referă la o împărțire a suprafeței pământului (plăcile tectonice). Asta ar putea fi adevărat, dar ar presupune o cantitate mare de activitate geologică după Potop și asta se presupune că ar fi apărut într-un timp istoric ale căror evenimente nu au fost înregistrate. Interpretarea pe care o susțin este că acest pasaj se referă la împărțirea oamenilor la Babel. La doar câteva versete după referirea la Peleg, fragmentul revine cu o altă referință la împărțirea de la Babel. Aceasta se potrivește atât cu contextul, cât și cu știința. În context, Peleg este asociat cu Babel.
Cât de mare era populația la momentul acela? Ne-am aștepta la o creștere rapidă a populației, dar nu putem ști sigur. Sunt numiți 16 fii care li s-au născut celor trei frați Sem, Ham și Iafet. Dacă presupunem că tot atâtea fete, Noe a avut 30 de copii. La această rată de creștere, ar fi fost aproximativ 150 de copii în generația lui Șelah, aproximativ 750 în a lui Eber și aproximativ 3.750 în generația lui Peleg. Bineînțeles, aceste generații se suprapun, așa că să zicem că erau între 1.000 și 10.000 de oameni în viață pe vremea lui Babel. Asta se potrivește foarte bine cu datele disponibile. Este o rată mare de creștere, dar războaiele și bolile au făcut totuși victimele lor.
Mai este un verset în această secțiune pe care trebuie să îl discutăm:
„Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, după familii și după nații, și dintr-înșii s-au răspândit popoarele pe pământ după potop” (Fac. 10:32)
La Babel nu s-au separat generațiile după limbă. Dumnezeu a folosit limba ca să le separe în funcție de genealogia paternă! Aceasta are o însemnătate monumentală și este cheia înțelegerii istoriei geneticii umane.
Vedeți implicațiile acestui simplu verset? La Babel, Dumnezeu nu a separat națiunile în funcție de limbă, ci a folosit limba ca să le separe în funcție de genealogia paternă! Aceasta are o însemnătate monumentală și este cheia înțelegerii istoriei geneticii umane. Sortarea după tată duce la linii cromozomiale specifice în diferite locații geografice. Din moment ce bărbați și femei din aceeași familie se amestecau cum voiau înainte, aceasta a condus și la un amestec de linii mitocondriale. Este ca și cum Dumnezeu a pus toți oamenii pe o foaie uriașă și a apăsat butonul „Sortează după tată”. Apoi a luat acea listă și a folosit-o pentru a împărți și separa popoarele.
Am văzut deja că cromozomii Y au puțină variație între ei. Acum adăugăm faptul că această mică variație este aproape întotdeauna specifică zonei geografice. Asta înseamnă că după ce au fost separate popoarele în funcție de cromozomul Y, au apărut mutații la diverse linii. Deoarece liniile au fost trimise în anumite zone geografice, mutațiile sunt specifice zonei geografice. Actuala distribuție a liniilor cromozomilor Y este o confirmare uimitoare a modelului biblic.
ADN-ul mitocondrial (mtADN) aduce o altă confirmare. Am aflat deja că sunt trei linii principale de mtADN. Adăugăm faptul că aceste trei linii sunt distribuite în lume mai mult sau mai puțin aleatoriu. De asemenea, diferitele mutații în fiecare din cele trei familii principale de mtADN sunt și ele specifice zonei geografice.[11] Cu alte cuvinte, pe măsură ce aceste trei linii mitocondriale amestecate au fost duse mai departe cu dispersarea cromozomului Y, fiecare linie din fiecare zonă a început să adune noi mutații, exact cum am prevăzut.
Harta evolutivă a migrațiilor este izbitor de apropiată de istorisirea Bibliei a unei singure dispersări a oamenilor de la Babel. Teoria evoluționistă „Din Africa” ne spune că a existat o singură dispersare a oamenilor, având centrul lângă Orientul Mijlociu și călătorind prin Orientul Mijlociu cu trei linii mitocondriale diferite, cu oameni care călătoreau în grupuri mici prin teritorii care înainte nu fuseseră locuite, iar toate acestea s-au întâmplat în trecutul recent. Toate ideile din acea listă sunt lucruri redate clar în istorisirea Turnului Babel din Biblie.
După Potop
Ultima referință semnificativă rămasă în Biblie, care ne va ajuta să ne construim modelul nostru de istorie genetică a omenirii, se numește Tabla Națiunilor. Se găsește în Facerea capitolele 9 și 10. Tabla Națiunilor este o înregistrare a triburilor post-Babel, din cine au descins ele și unde s-au dus. Dacă Biblia este o sursă istorică exactă, unii s-ar putea aștepta să poată găsi o cantitate semnificativă de dovezi pentru Tabla Națiunilor în datele genetice. Adevărul nu este atât de simplu, totuși, și este important să reținem câteva lucruri. În primul rând, povestirea a fost scrisă de cineva din Orientul Mijlociu și dintr-o perspectivă a Orientului Mijlociu. Este incompletă deoarece sunt zone uriașe ale lumii despre care nu se discută (Africa sub-sahariană, Europa de Nord, majoritatea Asiei, Australia, Americile și Oceania). Reflectă, de asemenea, un instantaneu în timp. A fost scrisă după ce a început dispersarea, dar nu neapărat înainte ca aceasta să se termine. Într-adevăr, multe s-au schimbat în anii care au urmat. Grupuri de oameni au migrat, culturi au dispărut, limbi s-au schimbat, culturi separate s-au unit etc. Istoria omenirii e plină de reflux și flux în funcție de cum s-au amestecat sau s-au luptat oamenii, cum au rezistat invaziilor sau au fost cuceriți. Istoria omenirii de la Babel încoace este foarte complicată. Genetica modernă poate răspunde unor întrebări importante, dar răspunsurile referitoare la detalii fine s-ar putea să ne scape pentru totdeauna.
Acesta este un subiect important pentru modelul creației. Lumea nu privește Biblia într-o lumină pozitivă. De fapt, o discreditează, deseori cu o ostilitate evidentă. Atacurile sunt de multe ori bazate pe afirmația că Biblia nu este credibilă pe baze istorice, iar dacă istoria Bibliei nu este exactă, ce să mai spunem despre teologie? Gândiți-vă la ce i-a spus Iisus lui Nicodim în Evanghelia după Ioan 3:12: „Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede cele cerești?” Mulți oameni de azi nu văd istoria în Biblie: prin urmare, implicațiile spirituale sunt nesemnificative pentru ei. Ce s-ar întâmpla cu Creștinismul dacă istoria Bibliei s-ar dovedi a fi adevărată până la urmă?
Referințe și note
[1]. Vezi Nelson, J.W., Genetics and Biblical demographic events, Journal of Creation [fost TJ] 17(1):21–23, 2003; http://creation.com/genetics-and-biblical-demographic-events
[2]. Cea mai frecventă versiune a teoriei „Din Africa” afirmă că oamenii au trăit în Africa (ca Homo erectus) pentru aproape un milion de ani. Acum câteva zeci de mii de ani (datele diferă de la autor la autor), a survenit ceva brusc care a redus populația la 10.000 de persoane sau mai puțin. Oamenii moderni provin din acel eveniment, numărul nostru a crescut și s-a diversificat puțin și apoi am părăsit Africa și am colonizat restul lumii.
[3]. Criswell D., ABO Blood and Human Origins, Acts & Facts 37(2):10, 2008; <www.icr.org/article/3647>; Sarfati, J., Blood types and their origin (Countering the Critics), Journal of Creation (numit atunci CEN Technical Journal) 11(1):31–32, 1997.
[4]. Interdicțiile de căsătorie cu rudele apropiate au fost date prima oară în Levitic 18 și 20, la aproape 2.500 de ani de la Facere. Da, Avraam, Isaac și Iacov s-au căsătorit cu rude apropiate din familia lor.
[5]. Jobling, M.A., Tyler-Smith, C., The human Y chromosome: an evolutionary marker comes of age, Nature Reviews 4:598–612, 2003.
[6]. Garrigan, D. and Hammer, M.F., Reconstructing human origins în the genomic era, Nature Reviews 7:669–680, 2006.
[7]. Carter, R.W., The Neutral Model of evolution and recent African origins, Journal of Creation 23(1):70–77, 2009.
[8]. Harpending, H.C., et al., The genetic structure of ancient populations, Current Anthropology 34:483, 1993.
[9]. O serie din cinci părți a fost publicată în Journal of Creation (numit atunci CEN Technical Journal) la începutul anilor 1990. Vezi Cooper, W.R., The early history of man: Part 1. The table of nations. CEN Tech J 4:67–92, 1990.
[10]. Batten, D., Where are all the people? Creation 23(3):52–55, 2001; http://creation.com/where-are-all-the-people. Puteți face propria simulare în Excel, folosind formula N = Noekt, unde No = populația de început (6), k = rata de creștere anuală (experimentați cu diferite rate și vedeți ce se întâmplă) și t = timpul (în ani).
[11]. Torroni, A., et al., Harvesting the fruit of the human mtDNA tree, TRENDS în Genetics 22(6):339–345, 2006.
Traducere și adaptare de Bogdan Mateciuc
Sursa: http://www.creationism.info.ro
