Autor: Frank Sherwin
Fascinanții lilieci fac parte din ordinul Chiroptera. În numar, ei întrec chiar și rozătoarele. Este nedrept faptul că liliecii au un asemenea renume negativ și că le sunt asociate atîtea superstiții. Dimpotrivă: dacă nu exista polenizarea lor, se putea să nu avem lemnul de balsa, bananele, pătlagina, sau piersicile. Liliecii sunt mult mai eficienți în capturarea insectelor decît sunt metodele folosite de oameni. Într-adevăr, un liliac gri poate elimina pînă la 8.000 de insecte pe noapte – un motiv în plus pentru a tolera cuiburile de lilieci.
De unde au apărut ei? "Toți liliecii din ziua de azi se trag dintr-un strămoș comun care putea zbura" [1] – spune evoluționismul. Dar în ceea ce privește dovezile, această declarație – și cele înrudite – este rezultatul unei simple presupuneri. Aceeași sursă admite că "Genealogia [adică strămoșii evolutivi] liliecilor este o problemă întunecoasă, totuși, și a inspirat cîteva idei destul de exotice" [2] și "liliecii prezintă una din enigmele supreme ale evoluției" [3].
De notat că știința secularizată nu poate oferi un răspuns privind originile liliecilor și prin urmare imaginația cuiva trebuia să umple golul: "poți construi tot felul de scenarii plauzibile despre felul în care au apărut liliecii" [4]. Oricum ar fi, evoluționiștii continuă să susțină că liliecii au evoluat din mamifere mici și ne-zburătoare, chiar dacă "Nu sunt cunoscute stadii intermediare între lilieci și insectivore" [5].
Savanții creaționiști susțin că Dumnezeu a creat liliecii și că ei sunt mărturii ale mîinilor Sale creatoare (vezi și Romani 1: 20). Una dintre caracteristicile special construite ale liliecilor este uimitorul lor sonar: ei trimit sunete de mare frecvență și localizează obstacolele din apropiere în funcție de unda sonoră care se reflectă din acestea. Liliecii trimit impulsul cu frecvența de 100.000 Hz (cicluri pe secundă), frecvență care, în doar o fracțiune de secundă, poate scădea pînă la 30.000 de Hz (prin comparație, limita superioară a auzului uman este de 20.000 Hz). Liliecii s-ar putea asurzi cu ușurință dacă nu ar avea un mușchi special pe care Creatorul l-a plasat în urechea lor medie. Acesta se contractă rapid pentru a "îngheța" osul asociat cu auzirea în timp ce impulsul este trimis – dar se relaxează tocmai la timp pentru a primi ecourile impulsurilor anterioare.
Cît de eficient este sonarul? Se prea poate ca liliecii să "simtă" mintal cu impulsurile lor ultrasonice la fel cum noi putem vedea cu proprii ochi! [6]. În loc să recunoască această complexitate ca provenind prin mîna Creatorului, secularii îl dezbracă pe Dumnezeu de măreție, spunînd că "Impulsurile cu frecvența modulată par a fi evoluat în capacitatea de ecolocație a liliecilor, o gamă largă de frecvențe fiind potrivite pentru descrierea țintei și măsurarea corectă a distanței" [7] (subl. noastră). Creaționiștii ar spune: "Dumnezeu a creat capacitatea liliecilor de a produce impulsuri cu frecvența modulată pentru că o gamă largă de frecvențe le face potrivite pentru descrierea țintei și măsurarea corectă a distanțelor".
Bibliografie
1. Discover, November, 1998, p. 114.
2. Ibid., p. 114.
3. Ibid., p. 112.
4. Ibid., p. 114.
5. Colbert, Evolution of the Vertebrates, 2001, p. 333.
6. Hickman, Roberts & Larson, Zoology, W.C. Brown, 1997, p. 611.
7. Simmons & Young, Nerve Cells & Animal Behaviour, Cambridge U. Press, 1999, pp. 144?45.
Sursa articolului: Acts & Facts Vol. 30 nr. 10 Oct. 2003. Traducere de Paul Cocei
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
