Două aspecte privind evoluționismul frapează în mod deosebit. Primul: acesta "este suspendat în aer", deoarece îi lipsește punctul de plecare. De fapt nu există nici cea mai vagă idee despre originea vieții pe pămînt. Al doilea: nu exista nici o proba a posibilității transformării unei specii în alta.
Prin aceste două caracteristici evoluționismul nu aparține lumii științelor, ci domeniului filozofiei, al ideologiilor și al doctrinelor. Această apartenență explică faptul uimitor că o asemenea elaborare mentală a putut, cum spun evoluționiștii, să "deschidă o nouă era în istoria intelectuală a geniului uman, schimbînd radical concepția noastră despre univers și poziția omului in acesta" [1]. Intenția mea nu este de a contrazice aceste afirmații – de altfel adevărate – și nici de a pune în discuție eventualele lor implicații morale, etice, psihologice, spirituale, religioase, filozofice, antropologice, sociale și politice. Ceea ce as vrea sa fac, în schimb, este de a aborda numai implicațiile cu caracter pur științific ale evoluționismului, în special validitatea lor științifică, raporturile evoluționismului cu alte discipline biologice, valoarea lui didactica.
Iată ce spune Isaac Newton despre limitele științei: "Mijlocul cel mai bun și cel mai sigur pentru a studia natura este în primul rînd descoperirea și determinarea caracteristicilor fenomenelor prin experimente, în timp ce ipotezele asupra originii lor pot fi lăsate în planul secund. Aceste ipoteze trebuie să se supună naturii fenomenelor, nu să se încerce impunerea lor ignorînd probele experimentale".
În lumina acestei definiții este evident că în realitate Darwin nu a extins revoluția științifică a lui Copernic, Keppler, Galilei și Newton în domeniul biologiei (cum spun evoluționiștii), ci pur și simplu a mutat principiul cunoașterii fenomenelor de la studiul funcționării lor la cel – complet diferit – al originii lor, susținînd de fapt contrariul fata de Newton, adică posibilitatea cunoașterii științifice fără verificare experimentala.
Într-adevăr, spre deosebire de alte discipline biologice (spre exemplu fiziologia) care studiază funcționarea organismelor, evoluționismul studiază originea lor. Dar in timp ce în alte discipline teoriile sunt supuse verificării experimentale și rămîn să facă parte din știință numai daca trec o asemenea verificare, evoluționismul, dimpotrivă, este inserat în științele biologice fără să fi trecut prin ciurul probelor experimentale.
Cu toate acestea, evoluționismul este predat ca știință – și implicit cu același merit – împreună cu alte discipline biologice. Din punct de vedere metodologic aceasta vrea sa spună că se ignoră diferența între probe și speculații, se confundă realitatea cu fantezia și se consideră supozițiile drept certitudini. Toate acesta au consecințe didactice negative pentru că împiedică dezvoltarea capacității de recunoaștere a diferențelor dintre lucruri (care sunt mai importante decît asemănările), de a gîndi în mod critic și de a înțelege însăși natura cunoașterii științifice. Din aceste motive, Rudolf Virchow, medic, antropolog și contemporan cu Darwin, considera darwinismul vătămător pentru reputația științei, era împotriva introducerii lui printre disciplinele științifice și predării lui.
Prezentarea evoluționismului ca teorie științifică bazată pe legi și pe probe este un fals ușor de descoperit dacă se posedă un minimum de cunoștințe privind metodologia științifică și aspectele ei specifice. În Italia, s-au exprimat in acest sens în repetate rînduri autorități indiscutabile precum Giuseppe Sermonti (biolog și genetician), Roberto Fondi (paleontolog) și Antonino Zichichi (fizician).
Cu toate acestea, evoluționismul este predat chiar din școala elementară și prezentat drept "cuvîntul științei" unor copii care nu sunt încă în măsură să înțeleagă validitatea lui științifică. Acest ultim aspect, face separarea evoluționismului de științe și așezarea lui printre ideologii și religii, nu numai o operațiune importantă din punct de vedere metodologic și didactic, ci și un act necesar de responsabilitate în confruntările fiilor noștri, studenților noștri și a însăși inteligenței noastre.
Mihael Georgiev este medic italian, cu lucrări publicate în domeniul chirurgiei; participant la al 8-lea Congres Creaționist European, Gullbrannagarden, Suedia, 2003, cu lucrarea "A call for a change in high school textbooks on science in Italy". Traducere de Nicușor Gliga
Referințe
1. Ayala FJ., Darwin e il progetto della natura, KOS 2002;202 (luglio): 22-27
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
