CUPRINS:
1. Deschidere 37/100 Stau pe Adevăr
2. Rugă.
3. COR – 184 Strânși laolaltă
4. Introducere
5. Discuții 1…
6. Răspunsuri 1…
7. Poezie – Ce să fie oare?
8. Discuții 2
9. Răspunsuri 2
10. Poezie – De ce unii oameni au aripi?
11. Cor + COM
12. Discuții 3
13. Răspunsuri 3
14. COR – 172 Prea sfinte Creator
15. Discuții 4
16. Răspunsuri 4
17. Poezie – Marele monument
18. Încheiere
19. Poezie – Logica mulțimii
20. DUET:
21. Închidere: 40/100 Lângă crucea Ta, Isuse!
22. Rugă.
Atenție:
Citiți introducerea și explicați : fiecare grupă va primi o fișă cu întrebări (pregătită în prealabil) pe care să le discute 5 minute, apoi chemați reprezentanți de la maxim 6 grupe în față și dați-le ocazia să prezinte răspunsul la prima întrebare și să dea argumente. Cereți răspunsurile cu argumente. Nu lungiți acest timp .. de fapt voi sunteți săpânii programului ….
Tăiați coala A4 dupăce ați xeroxat suficiente copii în așa fel ca să puteți oferi doar câte o fișă pentru discuții.
INTRODUCERE
Ați auzit de îngerul gri? Copil fiind, am învățat că fiecare avem doi îngeri: unul alb și unul negru. Cel alb ne ocrotește, ne dă sfaturi bune, este mesagerul lui Dumnezeu pentru noi. Tot el duce raportul vieții noastre în cărțile din ceruri. Cel negru… să nu vorbim despre el, fiindcă îl cunoaștem, știm câte ne-a determinat să facem.
De câteva luni am descoperit că pot avea un înger gri.
Nu am prea mult timp la dipoziție, așa că trebuie să mă grăbesc. Iar graba funcționează doar în câteva lucruri, fără să nu compromită rezultatele. Unul dintre ele este călătoria. Aici pot recupera ceva timp dacă nu merg în ritmul de mocăniță cerut de indicatoare. Așa că am trei altrnative:
– să respect legea;
– să o calc și să suport consecințele; sau
– să calc legea dar să nu plătesc amendă.
Prima nu-mi place pentru că pierd timp și nu am răbdare, iar cea de a doua pentru că pierd bani, așa că am găsit o soluție: îngerul gri (detectorul de aparat radar). El mă ajută să evit amenda, dar pot merge cu viteza dorită de mine, adică nu este nevoie să apelez la răbdare sau îndelungă răbdare.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu caut ca toate lucrurile să le realizez cât mai repede, iar atunci când trebuie să fac apel la răbdare sau îndelungă răbdare consider că am avut o zi tare grea.
Biblia vorbește de răbdare ca roadă a Duhului Sfânt sau „condiție pentru mântuire” sau o caracteristică a sfinților din zilele de pe urmă.
În ocazia de față vom avea câteva runde de discuții pe grupe de 4, maxim 6 persoane, alcătuită pe criterii de vârstă. Fiecare grupă va răspunde pe un formular la câteva întrebări după care va delega pe unul dintre ei să prezinte răspunsurile lor.
Discuții 1 – Ce înțeleg oamenii prin răbdare?
Cel mai răbdător om pe care îl cunosc este:
Cum este privit de către cei din jur?
_________________________________________________________
Discuții 2 – Care sunt ocaziile când omul trebuie să facă apel la îndelunga răbdare?
Când putem considera că am trecut de la răbdare la îndelunga răbdare?
Care este beneficiul personal imediat sau de lungă durată a celui care apelează la îndelunga răbdare?
_________________________________________________________
Discuții 3 – Iac 1:4 ‚ „dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.”
Care este lucrarea pe care trebuie să o facă răbdarea?
Prin ce elemente provoacă Dumnezeu la răbdare?
________________________________________________________
Discuții 4 – Mat 10:22, Apoc 14:12
La ce sfârșit se referă Domnul Hristos în Matei?
Doar cei care care vor fi în viață la a doua venire a Lui sunt cuprinși în această făgăduință?
În ce constă răbdarea sfinților?
ÎNCHEIERE
Trăim într-un secol al vitezei și nu mai avem răbdare cu străinii, cu prietenii, cu noi, dar oare cu Dumnezeu? Să privim la viitorul pe care E.G. White ni-l prezintă:
„Marea luptă dintre bine și rău va crește în intensitate până la încheierea timpului. Mânia lui Satana s-a manifestat împotriva bisericii lui Hristos în toate timpurile; dar Dumnezeu a revărsat harul și Spiritul Său asupra copiilor Săi pentru a-i întări să reziste puterii celui rău. Când trebuie să ducă lumii Evanghelia și să o scrie pentru toate generațiile viitoare, apostolii lui Hristos au fost înzestrați cu lumină de la Duhul Sfânt. Pe măsură ce biserica se apropie de eliberarea finală, Satana va lucra cu putere mai mare. „Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.” (Apoc. 12:12). El va lucra cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase’ (2 Tes. 2:9). Acel geniu, care odinioară fusese cel mai înălțat între îngerii lui Dumnezeu, s-a dedicat cu totul, de șase mii de ani, lucrării de amăgire și ruină. Toate adâncimile abilității și subtilității dobândite de Satana, toată cruzimea perfecționată în timpul acestor bătălii de secole, vor fi îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu în conflictul final. În acest timp de primejdie, urmașii lui Hristos trebuie să avertizeze lumea despre a doua venire a Domnului; trebuie pregătit un popor care să stea în picioare înaintea Lui, fără prihană, fără vină și în pace’ la venirea Sa (2 Petru 3:14). În acest timp, biserica are nevoie să fie în mod special înzestrată cu har și putere divină, ca și în zilele apostolilor.”
„În marele conflict final, Satana va folosi aceleași metode, va manifesta același spirit și va urmări același scop ca și în secolele precedente. Cele petrecute în trecut se vor repeta, cu deosebirea că lupta viitoare va fi caracterizată de o intensitate atât de mare, cum lumea n-a mai văzut niciodată. Amăgirile lui Satana vor fi mai subtile, atacurile mai hotărâte. Dacă ar fi cu putință, ar amăgi chiar și pe cei aleși (Marcu 13:22).”: dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Matei 24:13
CE SĂ‚ FIE OARE?
Ce să fie oare
De parcă cerul se strânge
De se-ntunecă soarele
De se face luna roșie ca sângele
Iar stelele își părăsesc hotarele?…
Ce să fie oare
Că pământului i se strâng făcliile
Că i se clatină temeliile
Și oamenii se-ngrozesc ca de moarte
De ce va fi mai departe?…
Și oare ce să mai fie
Că îngerii vestesc
Evanghelie de veșnicie
Peste întregul pământ
Anunțâmd puținele clipe care mai sunt?…
Semne, semne, semne
Trec prin fața noastră și ne vestesc
Sfârșitul timpului de-aici
Sosirea timpului ceresc
Și fiecare semn spre noi e mărturie
Că Domnul va să vie
Și toate strigă spre noi deodată
„Isus într-o clipă pe nori se arată”
Cu fapte de-ascultare
Cu inimi de iubire
Venirii Tale toți să facem pregătire
Benone Burtescu
DE CE UNII OAMENI AU ARIPI
Poate au căzut printr-o spărtură
a cerului
când se plimbau pe imensitatea albastră
a apelor de sus
și s-au scufundat în timpul nostru
înotând într-un sferic avânt.
Poate au urcat pe un munte înalt
și n-au mai putut să coboare;
atunci, au pășit mai departe urcând
și pentru că niciodată nu s-au rezemat
de frunze căzătoare,
au început să zboare.
Ei nu știu că au aripi
Sau nu pot să știe.
Mergând, ei zboară.
Zburând,
Deschid drumuri înalte
și nimeni nu-i știe până când
Răsare urma lor luminând.
Pașii lor pe pământ sunt umbriți de veșnicie
de aceea nu-i vede nimeni;
Dar ei sunt aici,
sau aici, sau aici… cine știe…
Gabriel Rusu
MARELE MOMENT
Doamne,
Niciodată nu m-ai iubit mai mult ca acum
Desculț de orice pretenție
Urc dealul suferințelor
Dar Te simt lângă mine pe drum
Simei
Vântură țărână în văzduh în urma mea
Și bleastemă de nu mai tace
Dar nu-l opresc, urc înainte tăcând
Tu-l privești și pe el și pe mine, și-Å¢i place
Ce-i regele?
Un vreasc
O dată cu popoarele strivit în teasc
Ce e coroana?
O veștejire
Când nu mai e apă și pâine pentru cei duși în robire
Și urc mai departe
Zdrențuit în orice mândrie
Ca cel mai de pe urmă în împărăție
Văile vuiesc de-nvingători
Dar ce deșertăciune
Soarele se-mpotmolește-ntr-o furtună de nori
Ca un tăciune
Ce-i omul?
Un ciorchine de dureri
Ce nu-și găsește pacea pe lume nicăieri
Ce-i cerul?
Ceva ce-i prea departe când împrejur e-atâta sânge și moarte
Și urc și plâng și-mi este cald în suflet
Tu, Doamne, ești lângă mine
Mă privești și mă auzi
Și dinspre nălțimi parcă lumină s-ar face
Deși nu prețuiesc mai mult ca firul de fum
Simt
Că niciodată Doamne
Nu m-ai iubit mai minunat ca acum.
Benone Burtescu
LOGICA MULÅ¢IMII
Cu mâini ridicate și-ntinse-nspre-ncolo
Să nu pierd, mi-am spus,
Era o grămadă de oameni
Și m-am atașat repede lor;
Am primit o șapcă de Coca-Cola.
Era o coadă mare de mașini
Se auzeau voci bucurânde spunând:
În sfârșit, așa da, nemaipomenit,
M-am aliniat repede lor;
Am primit o sticlă cu ulei Schell.
Am rămas uimit văzând
Cum tot câte un om, până la toți,
Se opreau înmărmuriți lângă un aparat de radio,
M-am oprit și eu;
Am aflat că e unu-zero pentru România.
Au trecut ani,
Zeci de ani,
Sute de ani,
Mii de ani, Sute de mii de ani.
Și-am auzit că unii oameni sunt în cer.
Cum? Mi-am zis:
Nu au stat la nici o grămadă,
Nu au stat la nici o coadă,
Nu au stat lângă nici un aparat.
Atunci cum? Am întrebat din nou.
“Au stat la datorie” s-a răspuns.
Iacob Coman
CUMPĂ‚NIRE
Călătorule om,
Nu te lăsa prins în mrejele indiferenței,
Atras de farmecul unor ceasuri fugare.
Vor trece toate ca fulgerul de iute,
Mereu depărtare.
Nu zăbovi căutând fără rost,
Căci mai este puținâ
Până la marginea lumii
Unde așteaptă sfârșitul de cale;
Ieși cât mai este vreme
Din vizuina amăgirilor tale.
Nu fugi de tine însuți
Ci ai mereu conștiința trează
Ca să nu te risipești
Ca stropii de ploaie
În bătaia vântului de amiază…
Și nu te liniști
Gândindu-te că vei cuprinde necuprinsul;
Cu mult mai mult
Dumnezeu Și-a desfășurat peste toate,
Întinsul.
Nu te lăsa orbit de ochiul mulțimii
Ca să nu-ți putrezească ochii
În orbitele lor;
Fă-ți ochi din razele Orionului
Și vei prinde minunile universului din zbor.
Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei,
Urechi să-ți faci
Din vuietul planetei,
Din clopotele timpului
Ce-ți bat în memorie
Obosite de-atâta istorie.
Nu te avânta prea vesel la drum
Ca să nu te-afunzi în ispite,
În nesfârșitele lor nisipuri mișcătoare…
Și nici prea trist
Ca să n-aluneci
Împovărat de-atâta eroare.
De vei ajunge la răscruce
Nu te grăvi s-apuci vreo cărare,
Așteaptă mai întâi
Să se’nalțe pe boltă regele soare
Căci altfel,
Vei intra în labirinturi întunecoase și reci
Fără să cunoști vreodată
Ale luminii poteci.
Apoi, când soarele s-o înălța
În mijlocul cerului
Poți să pornești la drum
– Drumul spre Cruce –
Singurul drum.
Celelalte
Vor fi doar iluzii deșarte
Pentru puțin în scoarța pământului săpate,
Fum.
Și după toate-acestea, în sfârșit
Călătorule om,
O fântână de adevăr de crezi că ai găsit…
Ascunde-o în adâncimile înțelepciunii;
Numai așa va izvorî până departe
Ca o mijire de lumină
Vestindu-și biruința peste întuneric,
Peste moarte.
Benone Burtescu, Poezii, pag. 89
Material preluat de la www.intercer.net
