de Lucian Mihăilescu, Slobozia
(program de sfârșit de an: noiembrie – decembrie)
CUPRINS:
1. Deschidere
2. Rugă
3. COR
4. Introducere: Ce este răbdarea
5. Tema I: Cine are nevoie de răbdare
6. Poezie: Cântec de singurătate
7. COR
8. Tema II: Educația pentru răbdare
9. Tema III: Condiția dobândirii răbdării
10. COR
11. Tema IV: Rezultatele așteptării
12. Poezie: De n-ai fi fost Tu
13. Tema V: Desăvârșirea sfinților
14. COR
15. Tema VI: De ce avem nevoie de răbdare
16. Încheiere: Dumnezeul răbdării
17. Închidere
18. Rugă
19. Postludiu – ieșire
INTRODUCERE – Ce este răbdarea?
Zilele trec, lunile la fel, iar anii zboară pe lângă noi…
Timpul își aruncă amprentele asupra înfățișării noastre exterioare, dar și interioare.
În ce fel ne afectează trecerea timpului credința noastră în revenirea Domnului Isus Hristos? Suntem încă pe această cale a așteptării sau am părăsit-o? Care este ținta noastră?
Ce ne-am propus pe acest an și ce am realizat?
Mai avem răbdare?
„Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape!” (Iacov 5:7,8).
Să ne întărim azi inimile împreună, prin Duhul Domnului și să învățăm adevărata răbdare.
Ce înseamnă răbdarea? Ce presupune ea ? ( …răspunsuri din sală)
…a rezista, a continua în ciuda obstacolelor, a suferi, a persevera, a avea credință, o roadă a Duhului, a aștepta, a stărui, a merge dincolo de ceea ce se vede….
De multe ori noi dorim să ne realizăm planurile imediat, fără să așteptăm.
Totuși, chiar în împlinirea micilor treburi e nevoie de așteptare. De exemplu: aștepți la coadă să cumperi ceva, aștepți trenul, aștepți vacanța, aștepți să-ți poți cumpăra o casă, etc.
Totodată avem marile noastre așteptări: așteptăm să ne schimbăm caracterul, să se schimbe cei de lângă noi, așteptăm să treacă necazurile, așteptăm venirea Sabatului, așteptăm revenirea Domnului Hristos.
Dumneavoastră ce așteptați? Care vă sunt prioritățile?…
TEMA I – Cine are nevoie de răbdare?
Observați cum răbdarea este legată de așteptarea împlinirii unui eveniment. Punctul de plecare e aici, iar evenimentul în viitor. Ce se întâmplă cu cei ce nu așteaptă desfășurarea firească a lucrurilor, dorind să le grăbească? Cu siguranță că dacă nu vor aștepta nu vor ajunge la împlinirea planului propus.
Închipuiți-vă că așteptați trenul și nu aveți răbdarea necesară să stați până ce acesta vine în stație, așa că plecați acasă. Mai ajungeți la destinație?
Nerăbdarea provoacă dezacorduri, nemulțumiri, și strică planul, chiar dacă se reușește o intrare forțată în împlinirea evenimentului.
Revenind pe plan spiritual, punctul de plecare este o făgăduință a lui Dumnezeu, care urmează a fi împlinită :
*Domnul a promis că ne va schimba caracterele.
*Domnul a făgăduit că va avea grijă de problemele noastre de zi cu zi, dacă noi vom căuta Împărăția Sa.
*Domnul a promis că ne va scoate din necazuri, dacă ne vom încrede în El.
*Domnul a promis că va reveni.
Între făgăduință și împlinirea sa, este un interval de timp ce trebuie acoperit prin așteptare, iar așteptarea presupune răbdare.
Cine are nevoie de răbdare? Toți avem.
Dar cine o manifestă? Foarte puțini… De ce?
De ce nu avem răbdare cu cei de lângă noi, și ajungem la certuri și neînțelegeri acute?
De ce nu avem răbdare în suferințe, când Domnul ne-a promis prezența Sa? De ce suntem răi cu cei ce ne greșesc și nu avem acea răbdare iubitoare spre a ierta totul? Suntem noi creștini cu adevărat?
De multe ori ne înșelăm singuri gândind că ceea ce facem e bine, pentru că noi credem așa. Dar spune și Cuvântul Domnului la fel? De ce spunem că nu e păcat când Biblia spune clar: această atitudine e păcat înaintea Domnului?…
Este răbdarea un dar pe care-l au doar unii din noi? Depinde de temperamentul nostru?
Cei calmi sunt mai răbdători, iar cei mai iuți, mai puțin răbdători? Așa stau lucrurile și pe un interval mai mare de timp?
Se poate învăța răbdarea? Cum? Și care este scopul?
CÂNTEC DE SINGURĂ‚TATE
Isuse, peste timp Te-aștept,
Mai port o stea în candela răbdării,
Privesc spre cer în ceasul așteptării
Și-un dor de Tine-mi bate iar în piept.
Ești singurul răspuns la dorul meu,
Te caut printre norii trecători,
De-atâtea anotimpuri cu ninsori
mi-e chipul nins și pasul tot mai greu.
Când pasul Tău venind din depărtări
Își va așterne drum pe-ntinsul zării,
Mă vei găsi în pragul înserării
Purtând în ochi adâncuri de tăceri.
Ești singurul răspuns la întristarea mea,
Te caut printre bolțile albastre,
Pe drumu-acesta luminat de astre
Coboară iar și-ascultă-mi inima.
Se zbate-n mine un dor de Dumnezeu
Și simt cum ochiul Tău mă vede-n noapte,
O, vino iar, să fim mereu aproape,
Ești Domnul meu, ești Împăratul meu.
Gabriel Rusu – „Șansa eternității”
TEMA II – Educația pentru răbdare
Păcatul a făcut din noi firi nerăbdătoare, dornice după împlinire de moment. Se pare că majoritatea dintre noi învățăm răbdarea forțați de împrejurările vieții. Se spune atunci că ai trecut prin „școala vieții”. Care sunt acele evenimente ce ne învață răbdarea? Bucuriile sau necazurile ? (către sală)
– Bucuria presupune o împlinire, o realizare. Dar necazul presupune o așteptare a bucuriei. Bucuriile sunt borne de repaus ale trecerii prin încercări.
Necazul e mai greu de acceptat. De ce tocmai mie să mi se întâmple? De ce a îngăduit Dumnezeu? Unde sunt făgăduințele Sale? Omul ajunge debusolat, revoltându-se contra lui însuși, și chiar contra lui Dumnezeu…
Totuși Biblia ne învață să facem din orice necaz un prilej de bucurie, găsind un sens al acestor probleme, în perspectiva relației cu Dumnezeu. Se creează un lanț al educației răbdării și al învățării biruinței. „Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejde.”
Așadar :
Necaz ––> Răbdare ––> Biruință ––> Nădejde
Rezultatul: „ne bucurăm chiar și în necazurile noastre.” (Romani 5:3,4).
Observăm că nu ne putem bucura în necazuri dacă nu am experimentat biruința obținută prin răbdare. Ce presupune în această situație răbdarea? O conformare cu așa zisa „soartă” ce ți-a destinat acest necaz? O gândire de genul „Domnul a dat, Domnul a luat”? O renunțare la a mai lupta? O luptă pe viață și pe moarte prin eforturi proprii?
Din contră: aici intervine în mod esențial relația cu Dumnezeul meu și modul în care-L înțeleg pe Dumnezeu. Ce fel de Dumnezeu am?
Tatăl meu ceresc este atât de iubitor și de grijuliu cu noi, încât ne dă tot ce avem nevoie. El alege pentru noi acele soluții care sunt cele mai bune în vederea mântuirii noastre. Atunci când îngăduie suferința și necazurile El o face spre cizelarea noastră. El vrea să ne curățească prin foc căci pentru El suntem pietre prețioase, nestemate în coroana Sa. Dumnezeu nu dorește ca noi să
suferim, ci se identifică cu noi în toate problemele noastre.
Un astfel de Dumnezeu avem: care stă alături de noi în suferință, care ne întărește și ne izbăvește. Cine dintre noi a cunoscut purtarea Sa de grijă? Cine recunoaște ajutorul Său în orice
clipă? (către sală)
Înțelegând scopul lui Dumnezeu cu noi, pricepem că avem nevoie de o experiență profundă a apropierii noastre de El.
TEMA III – Condiția dobândirii răbdării
„Căci aveți nevoie de răbdare, ca după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)
Primul lucru este predarea noastră în mâna Domnului, pocăindu-ne de păcatele noastre; aceasta ne face în stare să primim darul iertării și curățirii. Apoi Domnul ne consideră neprihăniți și ne acordă neprihănirea Domnului Hristos. „Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră.” (1 Timotei 4:3)
În acest moment viața noastră este în armonie cu planul Său divin, și putem merge înainte în liniște și răbdare, călcând pe urmele Sale.
A avea răbdare înseamnă a merge pe acolo pe unde Domnul ne conduce, fiind deplin asigurați că El ne dă tot ce e mei bun.
A avea răbdare înseamnă a te încrede în făgăduințele Sale, care se vor împlini negreșit pentru că „așa zice Domnul”.
A avea răbdare înseamnă a alunga neliniștea și planurile tale omenești, bazate pe înțelepciune mărginită, și a privi în perspectivă, prin credință. (Habacuc 2:4)
A avea răbdare înseamnă a nu da înapoi, căci sufletul Domnului nu găsește plăcere în tine. (Evrei 10:38 pp.), ci a persevera. Chiar dacă apar motive ce te îndeamnă să crezi că nu se va împlini ceea ce aștepți, tu trebuie să mergi înainte prin credință! Chiar dacă te-ai descurajat, brațul Său te ridică și te poartă spre biruință.
Răbdarea îți dă un sens al existenței în care Dumnezeu este Cel ce te conduce, lăsându-L să fie călăuza Ta.
„Avem nevoie de răbdare”. (Evrei 10:36)
TEMA IV – Rezultatele așteptării
Răbdarea nu înseamnă să stai pur și simplu și să aștepți, ci să acționezi ca și cum deja făgăduința e împlinită!
„Să alergăm cu stăruință (perseverență, răbdare) în alergarea ce ne stă înainte!” (Evrei 12:1). Nimic nu trebuie să stea în calea noastră, pentru că știm care este răsplata finală și împlinirea făgăduințelor. (Coloseni 3:24).
„Căci dacă răbdăm vom și împărăți cu El.” (2 Timotei 2:12). Rezultatele așteptării sunt clar descrise în Cuvânt:
– mântuirea (Luca 21:19, Matei 10:22)
– împărăția (2 Timotei 2:12)
– cununa vieții (Iacov 5:10)
– împlinirea făgăduințelor (Evrei 6:15)
– desăvârșirea (Iacov 1:4).
A avea răbdare înseamnă a ști și a trăi conform planului Său, împlinind în noi făgăduințele Sale. Trăind ca niște copii ai Săi, ca moștenitori, deja noi suntem bogați, plini de toate bunătățile cerești. „Alergați dar în așa fel ca să câștigați premiul!” (1 Corinteni 9:24)
Mentalitatea noastră trebuie să fie cea a biruitorului. Noi știm că la capătul drumului ne așteaptă cununa ce nu se poate veșteji, a veșniciei. (1 Corinteni 9:25).
A răbda înseamnă a avea o țintă, o speranță clară, ce se va realiza negreșit.
Noi putem avea răbdare, deoarece nu noi facem făgăduințele, ci Domnul Însuși! Noi trebuie să ne asigurăm mai întâi că am împlinit voia Sa.
„Căci dacă suferim cu răbdare când am făcut binele, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20).
În așteptarea noastră avem drept model pe credincioșii răbdători. Cine n-a auzit de răbdarea lui Iov? De perseverența lui Ilie în rugăciune? De răbdarea lui Moise în conducerea unui popor răzvrătit?
Ei au avut aceleași slăbiciuni ca și noi, dar au biruit. „Fiindcă au așteptat cu răbdare, au căpătat făgăduința.” (Evrei 6:15).
Dincolo de acești oameni ai biruinței, „Domnul să ne conducă inimile spre dragostea și spre răbdarea lui Hristos!” (2 Tesalonicei 3:5).
DE N-AI FI FOST TU
De n-ar fi fost dorul,
de ce mi-aș mai fi oprit zborul
pe ramura asta de timp?
De ce-aș mai fi cântat
dacă nu de dor,
când frunzele
de pe orice ramură
triste și palide mor?
De n-ar fi fost așteptarea
de ce Å¢i-aș mai fi auzit vreodată
chemarea?
De n-ar fi fost așteptarea,
bănuindu-Å¢i întoarcerea
de ce aș mai fi privit zarea?
Și de n-ai fi fost Tu
de cine mi-ar mai fi fost dor
și pe cine-aș mai fi așteptat,
și după umbre de nori
de ce la pândă-aș fi stat?
Și de n-ai fi fost Tu
să dai un sens
așteptării și dorului meu,
de ce-aș mai fi fost eu?
George Uba & Amalia Uba – „Torente de liniște”
TEMA V – Desăvârșirea sfinților
„Și roada duhului este… îndelunga răbdare.” (Galateni 5:22)
„Sămânța căzută în pământ bun, sunt cei care după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac roadă în răbdare.” (Luca 8:15).
„Iar tu, om al lui Dumnezeu, caută… răbdarea.” (1 Timotei 6:11).
„Să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare (…)” (Coloseni 1:10,11).
„Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă.” (2 Corinteni 5:17)
Omul care-L primește pe Hristos, începe schimbarea. Vechea fire se transformă. Și această schimbare se va vedea în caracterul său, în atitudine, în comportament. Duhul lucrează nevăzut, ca și vântul (Ioan 3), dar rezultatele se vor vedea. Rodul vine însă în răbdare.
Dumnezeu are răbdare cu noi ca să ne transforme. Suntem noi răbdători cu noi înșine?
Credem în lucrarea Duhului? Observăm cum ne modelează?
Poate cineva crede că va intra în ceruri cu un caracter nerăbdător. Fals! Lista roadelor nu cuprinde nerăbdarea ci… îndelunga răbdare! Este cineva nerăbdător? Are o soluție:
„Umblați călăuziți de Duhul, căci roada Duhului este îndelunga răbdare.”
Dumnezeu nu ne oferă doar o răbdare de moment, ci una de perspectivă, care ne va face capabili să trecem orice situație. El ne conduce spre acele trăsături de caracter ce ne lipsesc, și pe care omenește nu le putem obține.
De ce avem nevoie de răbdare?
Avem nevoie de răbdare ca să luptăm cu slăbiciunile noastre, dar în puterea Duhului.
Avem nevoie de răbdare pentru a privi schimbarea fraților și surorilor noastre și a-i ajuta în transformarea lor.
„Noi cei tari suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine.” (Romani 15:1).
„Rabd totul pentru cei aleși ca să fie mântuiți.” (2 Timotei 2:10).
„Să fiți răbdători cu toți!” (1 Tesaloniceni 5;14).
Apostolul Petru plasează răbdarea în mijlocul verigilor ce descriu creșterea spirituală și manifestarea ei:
Credința ––-> fapta ––> cunoștința ––> înfrânarea ––> răbdarea ––> evlavia ––> dragostea de frați –> dragostea de oameni.
Răbdarea e strâns legată de înfrânare sau stăpânire de sine. A fi stăpân pe tine în situații dificile arată noblețea caracterului. Un om care nu e dărâmat de împrejurări e un om puternic. Acesta a experimentat relația cu Dumnezeul răbdării. Apoi, ca implicație avem evlavia, manifestarea practică a răbdării, care are ca scop ultim dragostea de oameni.
E nevoie de răbdare ca să iubești pe cei necizelați, pe cei ce ți-au greșit (chiar frați sau surori fiind) și pe vrăjmași. Dacă nu ierți dovedești că nu ai răbdare cu oamenii, și că în inima ta e ceva ce trebuie schimbat. Să privim la cei de lângă noi ca la plantele ce sunt în creștere și care nu peste mult timp vor rodi. Să ne înțelegem în dragoste frățească, căci „dragostea este îndelung răbdătoare și acopere greșelile” (1 Cor. 13:4).
„Robul Domnului să nu se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare.” (2 Timotei 2:24, 25). „Purtați-vă într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste!” (Efeseni 4:2).
Poate spune Domnul despre noi: „Știu răbdarea ta, faptele tale”?
Mergem înainte spre acel ceas măreț al revenirii Domnului Isus Hristos: El dorește un popor sfânt. Noi suntem chemați la a împărtăși sfințenia Sa, oferită nouă în dar, prin jertfa Domnului. Iar sfinții sunt răbdători.
„Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” (Apocalips 14:12).
ÎNCHEIERE – Dumnezeul răbdării
Dumnezeu a zis: „Eu Sunt Cel ce Sunt!”
El există prin Sine Însuși. Caracterul Său este desăvârșit și este așa pentru că Dumnezeu este Cel ce este!
Dumnezeu este milostiv, îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și credincioșie. (Psalm 145:8). Îndelunga răbdare face parte din caracterul Său. De aceea roada Duhului e îndelunga răbdare, ca noi să fim asemenea Lui. El are pentru noi bogății neprețuite și nemeritate. Una din ele este bogăția îndelungii Sale răbdări. (Romani 2:4).
Principalul exemplu și prima motivație pentru a învăța răbdarea este recunoașterea și aprecierea îndelungii Sale răbdări cu noi. Știm cât suntem de răi în firea noastră pământească și știm că Dumnezeu, în dragostea Sa, ne-a iubit, și a trimis pe Fiul Său pentru noi, „căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii Sale răbdări.” (Romani 3:25).
De ce ne rabdă El toate pornirile noastre? De ce așteaptă El atât pentru noi?
Ca noi să aducem rod, să ne schimbăm, spre salvarea vieților noastre, în viața veșnică, pentru slava Sa. El are timp pentru noi. Și răbdare ca să ne aștepte. Și aceasta pentru noi.
E tulburător: un Dumnezeu care ne așteaptă, pentru că ne iubește nespus!
Dumnezeu este numit Dumnezeul răbdării și al mângâierii. (Romani 15:5).
El ni S-a descoperit în dragostea și răbdarea Domnului Hristos. (2 Tesaloniceni 3:5), către care suntem îndemnați să ne concentrăm atenția.
„Când îndelunga Sa răbdare era în așteptare”, cu privire la noi, Dumnezeu ne avea în vedere, prefigurându-ne un viitor și-o nădejde. (Ieremia 19:11).
Sensul vieții noastre este datorat răbdării Sale, prin posibilitatea reabilitării prin sângele Domnului Hristos.
„Am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în noi toată îndelunga Sa răbdare ca un exemplu pentru cei ce cred în El, ca să capete viața veșnică.” (1 Timotei 1:16).
Domnul dorește să ne transmită caracterul Său prin lucrarea Duhului Sfânt în inimă. Răbdarea Sa face parte din roadele ce vor izvorî în noi prin consacrare deplină înaintea Sa.
Astfel Cuvântul răbdării Sale va prinde viață în noi.
Mesajul Său plin de viață, de dragoste și dor după ființele create de Sine, ne sensibilizează inimile:
„Domnul are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”
Răbdarea Sa cu noi este nesfârșită. Doar alegerile noastre pot limita manifestarea răbdării Sale. De aceea, să luăm aminte la apelul solemn pe care Domnul ni-l adresează la acest sfârșit de an, spre a ne dărui Lui cu totul.
„Sfâșiați-vă inimile și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate.” (Ioel 2:13)
„Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire.” (2 Petru 3:15)
„Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos.” (1 Timotei 3:15).
„Să nu părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca după ce ați împlinit voința lui Dumnezeu să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.
Încă puțină, foarte puțină vreme, fraților, și Cel ce vine, va veni și nu va zăbovi!
Și cel neprihănit va trăi prin credință. Dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el. Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.” (Evrei 10:35-39).
„Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape!” (Iacov 5:7,8).
„IATĂ‚, EU VIN CURÂND!”
„AMIN, VINO, DOAMNE ISUSE!” (Apocalips 2:20).
ADU-Å¢I AMINTE DE NOI
Doamne,
Vei putea oare să uiți
Moștenirea Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Am clădit o corabie salvatoare
Și parcă nu-i semn de ploaie.
Iar lumea se-mbulzește să vadă
Și steagul ne stă gata să cadă.
Vino Doamne, nu ne uita.
Doamne,
Vei putea oare să-ntârzii
Făgăduința Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Stăm cu candela aprinsă,
Și-o noapte deasă bântuie sinistră.
Iar lumea se adună a mirare
Batjocura-i din ce în ce mai mare,
s-aprind apoi lumini ca să ne vadă
și steagul ne stă gata să cadă,
O! Vino Doamne, nu ne uita.
Doamne,
Vei putea oare să uiți jertfa Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Am lăsat tot:
Și plasele de pești și boii în arat,
Și fără șovăire Å¢i-am urmat.
Părem ai nimănui, rătăcitori, sărmani,
Vestim venirea Ta de-atâția ani.
Și se-mbulzește lumea să ne vadă,
Și steagul ne stă gata să cadă.
Doamne, adu-Å¢i aminte de noi nu ne uita.
Iacob Coman – „Versuri”
AȘTEPTÂNDU – TE
Ca un sfeșnic cu șapte brate:
așa Te așteaptă sufletul meu
visând la puterea granitului
aprins de focul infinitului…
Ca un altar către răsărit:
așa aștept să-Å¢i spun
„Bun venit”!
jertfindu-mi mândria
dimineața și seara
Te-aștept, așa cum oamenii
așteaptă primăvara.
Mi-am ascuns legământul în inimă
ca într-un chivot
și Te-aștept să vii
măcar în stâplul de nor sau de foc
Te-aștept să-mi dai un sens,
să-mi dai un loc.
Glasuri din mine
și glasuri din jur
îmi tot spun
că e neînțelept
și totuși Te-aștept.
George Uba & Amalia Uba – „Torente de liniște”
Material preluat de la www.intercer.net
