CUPRINS:
1. Cântare deschidere
2. Rugă
3. COR
4. Cuvânt de bun venit
5. Introducere
6. Poezie: La răscruce
7. Relatare – Angela
8. Relatare – Gigel
9. Dialog – Andrei + Andreea
10. Poezie: Sfaturi cu tâlc
11. Discuții pe grupe 15 minute
12. Dezbateri în plen 10 minute
13. Citate
14. COR
15. Cântare închidere
16. Rugă
17. Postludiu – ieșire
Ne bucurăm să fim împreună la acest program de tineret. Vă spunem un bun venit și dorim ca pentru un timp să privim împreună asupra problemelor pe care le întâmpină adolescenții în relația cu părinții sau părinții în relația cu adolescenții.
Sunt sigur că nu vom epuiza toate aspectele, dar acest program poate constitui un punct de plecare în a arăta adolescenților că ne pasă de ei și părinților că nu sunt singuri în misiunea pe care o au pentru copiii lor.
INTRODUCERE
Era o după-amiază târzie când pastorul a intrat în scara blocului unde locuia familia G. pentru a le face o vizită. În timp ce urca s-a întâlnit cu Aura și Cosmin, copii soților G, care l-au salutat în grabă. După ce a intrat în casă a putut să observe ochii plânși ai sorei și nervozitatea ușor sesizabilă a fratelui G.
Pastorul și-a cerut scuze pentru momentul nepotrivit al vizitei, promițând să revină cu o altă ocazie, dar fratele a cerut să rămână spunând: „E bine că ați ajuns acum să vedeți prin ce calvar trecem noi aproape în fiecare zi. Nu ne mai putem înțelege cu copii, vin și pleacă când vor, dacă spunem ceva, ne spun că suntem depășiți de istorie cu principiile noastre, aproape tot timpul și-l petrec cu prietenii, iar când vin la biserică nu fac altceva decât să stea în curte la discuții. Am încercat toate metodele dar nu am reușit să-i atragem pe drumul bun.”
Sora G. a continuat: „Frate pastor, am creat toate condițiile pentru ei, nu le-am cerut niciodată să facă nimic, ci doar să-nvețe, îi chemam doar la masă iar apoi îi lăsam să-și facă treburile lor. Erau zile când abia dacă schimbam câteva cuvinte unii cu alții. Și acum când au ajuns în liceu, îmi spun: „dacă v-au trebuit copii atunci e datoria voastră să ne creați condiții și să ne lăsați să facem ce vrem noi, să fim liberi să ne construim destinul fără constrângerile de pe vremea voastră”. Spuneți dumneavoastră ce să ne facem cu ei.”
Probabil că fiecare dintre noi am auzit asemenea discuții sau poate că am trăit asemenea clipe în familia noastră. Unii poate le-au depășit deja de mult și își aduc aminte doar de partea hazlie a evenimentelor. Aș dori ca în această ocazie, după ce vom asculta problemele unor adolescenți, să încercăm să găsim câteva soluții pe care am putea să le aplicăm în asemenea situații.
LA RĂ‚SCRUCE
Cine ești tu, omule tânăr?
Cu visul mereu răzvrătit și departe,
Cu dragostea și ura ta de carte?
Cine ești tu?
Mereu năzdrăvan și cuminte
Cu privirea rebelă sau revoltat în cuvinte?
Poate că ești erou
Ori simplu călător spre neștiut,
Surprins că viitorul încă-o dată a trecut!
Ai zâmbetul neastâmpărat,
Ai o lumină zi de zi pe față;
Îmi pare că te naști în fiecare dimineață.
Și totuși… cine ești?
Atât de hotărât și schimbător,
Când prăbușit, când preaputernic luptător?
Probabil ești un început,
Un altfel de-nceput pe lume
Și crezi că toate clipele se vor supune.
Da, asta ești: un început,
Un început, un început de drum.
Aș vrea să nu te-mpotmolești în scrum.
Și, dacă vrei,
Să nu pleci singur niciodată;
Îți recomand pe Tatăl meu, ca tată!
Daniel Chirileanu, Corigenți la… a doua venire, pag. 9
Am 16 ani și jumătate, dar asta nu-i prea important … în urmă cu aproape o lună m-am întors acasă tăcută și speriată de aventura prin care tocmai trecusem. Nu-mi era foame, nici sete, nici măcar dor de cineva…. M-am închis în camera mea, dorindu-mi o clipă de liniște, dar… după câteva adieri de chemare din partea mamei s-a declanșat furtuna de la distanță: unde ai fost? Ce ai făcut? De ce taci?….
Când a văzut că nu apar la raport în sufragerie, s-a postat în fața ușii de la camera mea și n-a plecat până când … ghemuită în sufletul meu răvășit, n-am deschis și i-am turnat în lacrimi cumplita-mi aventură.
Era prima dată când îmi deschideam sufletul de atât de mult înaintea ei. A ascultat cu gura căscată, abia mai clipea, nu știu dacă a respirat, că eu n-am observat.
Când am terminat, am tăcut așteptând torentul de vorbe ce-mi imputau lipsa de maturitate, ca de obicei… dar a tăcut … N-a spus nimic … A plecat, iar mai târziu m-a chemat la cină, apoi ne-am uitat la televizor împreună, nu știu la ce, că eu am așteptat să deschidă o discuție, dar n-a făcut-o…
A doua zi totul a intrat în normal, mâncăm împreună, vizionăm câte un film la T.V., mai schimbăm mici impresii despre cei de la biserică sau vecini, dar…..atât, asupra problemei mele tace, tace și Tata… sunt ca și Dumnezeu lângă mine și totuși absenți.
Ieri am împlinit 17 ani și am avut o seară pe care n-am s-o uit niciodată. Am mers acasă mai devreme ca de obicei, sperând să-mi facă ai mei o surpriză și mi-au făcut. Tata cu mama surprinși de prezența mea atât de timpurie acasă, au vrut să folosească timpul pentru a-mi da o lecție pentru viață. Tata și-a început discursul cu citate celebre despre folosirea timpului, apoi mi-a spus: „tu nu vezi că pierzi timpul cu prietenii și internetul, ai rămas în urmă cu învățatul, acasă nu mai faci nimic, te îmbraci ca ultimul om, vorbești de parcă ai fi crescut în junglă, cu noi nu mai vorbești nimic …” și-a spus poezia până la capăt, iar mama îl aproba dând din cap. Când a terminat am vrut să le spun și eu ce aveam pe suflet dar mi-am dat seama că nu are sens.
Nu-mi aduc aminte ca părinții să fi stat vreodată de vorbă cu mine ca între oameni normali. Acasă n-am auzit decât reproșuri și ceartă, exigențe peste exigențe de parcă ar fi trebuit să fiu înger, cred că au uitat că sunt al lor. O vreme am fost premiant în dorința de a scăpa de ceartă, dar acum nu-mi mai pasă ce părere au părinții mei cei desăvârșiți. Ei nu se văd când greșesc ci doar pe ceilalți. Am decis să nu țin cont de părerea lor.
Se citește de către 2 persoane:
Andreea: măi Andrei, tu îți aduci aminte că mama sau tata să se fi amestecat vreodată în treburile tale în cei 17 ani și jumătate ai tăi?
Andrei: Surioaro, uiți că suntem gemeni, cum s-au comportat cu tine, așa s-au arătat și spre mine, sau crezi că au fost părtinitori?
– A nu, nici nu-mi trece prin gând, dar azi am auzit câte probleme le fac părinții prietenului meu și sorei lui. Le impun la ce oră să se scoale, ce să mănânce, cu ce să se îmbrace, la ce oră să se culce, cât să învețe, cât să stea cu mine, știi chestii de genul ăsta….
– Am auzit și eu că sunt unii părinți din-ăștia așa, dar ferice de noi că nu avem astfel jandarmi.
– Da abia acum îmi dau seama ce părinți buni avem noi, că nu se bagă în ce nu-i privește.
– Ai noștri știu să-și vadă de afaceri, iar când ajung seara acasă abia dacă mai apucă să mănânce și să ne țină la curent cu investițiile. Știi ce am descoperit că pun la cale?
– Nu, doar știi că nu pot citi gândurile.
– Ei bine, dragă Andreea, de ziua noastră vom primi câte o mașină fiecare.
– De ce nu m-ai lăsat să mă bucur de surpriză atunci când va fi vremea potrivită?
– Da ce, pentru tine mai este o vreme potrivită pentru ceva, nu mă duci tu cu preșu. Nu tu ai spus că trăiești în prezent tot ce poate fi trăit?
– Măi Andrei, nu mă înțelege greșit, tot ce am vrut să spun este că trebuie să le oferim părinților satisfacția de a ne vedea fericiți de surpriză.
– Ei bine, oricum te vei bucura când vei vedea mașina, iar în ce privește surpriza vei putea s-o simulezi, că doar tu ești artistă în a impresiona. Că doar suntem experți la acest capitol.
– Sper ca în vreo discuție să nu cumva să mă scap și să spun ce mașină mi-ar place.
– Nu-ți fă griji, că oricum nu vei avea când, pentru că singurul timp petrecut cu ei în discuție va fi ca și până acum: cel de sâmbătă seara când ne uităm împreună la filme, și atunci tata doarme, iar la mama poți să-i spui orice, că până la sfârșit uită tot de emoție.
SFATURI CU TÂLC
Fii vesel, tinere, în tinerețea ta,
Distrează-te până târziu, în noapte.
Poți bâigui orice, te poți și desfăta,
Dar nu uita că mâine nu mai e departe.
Te poți purta ca un barbar, aiurea,
Îți poți vopsi falangele și gura,
Poți fi un zdrențăros și un hoinar,
Dar vezi să nu-ți îngropi măsura.
Adoptă orice ritm pentru vacarmul tău
Și nu alege între blugii rupți sau goliciune,
Supune-te nestingherit oricărui zeu,
Dar nu uita că toate sunt deșertăciune.
Te poți juca de-a postul mare
Și poți mima chiar rugăciuni de pipirig,
Atâta doar că orice înscenare
Se va sfârși cu bezna de afară și cu frig.
Fii vesel tinere, în zbenguiala ta,
Și nu lua în serios Apocalipsa,
Trăiește-ți rătăcirea, nu te mai lupta,
Dar fii atent că a-nceput eclipsa.
Poți fi vitezoman, tâlhar sau pierde-vară,
Pensionat pe caz de bancuri și bârfeli,
Dar ține minte că-i târziu afară
Și pe-ntuneric tare ți se-ntâmplă să te-nșeli.
Poți fi orice, oricând, oriunde,
Și fiu de împărat, și cerșetor,
Atâta doar că așteptarea nu se-ascunde;
Tu ești așteptător, fiindcă ți-e dor.
Daniel Chirileanu, Corigenți la… a doua venire, pag. 80
Tema discuției pe grupe: Comunicarea în familie.
1. De ce credeți că s-a ajuns la acest nivel atât de scăzut în comunicarea dintre părinți și copii în situațiile prezentate?
2. Care sunt consecințele unei comunicări defectuoase sau a lipsei acesteia în familie?
3. Care sunt beneficiile unei relații părinte copil, adolescent, bazate pe o comunicare „sănătoasă”?
4. Ce soluții a-ți recomanda unei familii în care comunicarea este la nivelul unuia din cazurile prezentate? Cum v-ați implica personal pentru ai ajuta?
Formați grupe de 5-6 persoane pentru dezbateri.
Acordați 15 minute pentru dezbateri. Încurajați să se folosească de citate care să susțină ideile. Să noteze ideile cele mai importante pentru a fi prezentate în plen.
Dezbaterea în plen: 10 minute
– acordă un timp limitat fiecărei grupe pentru a prezenta concluziile dezbaterilor.
– în cazul unor păreri diferite dați ocazia exprimării lor, dar nu încercați să obligați pe toți cei prezenți să adopte aceeași idee.
„Tinerilor trebuie să li se imprime ideea că se poate avea încredere în ei. Ei au un simț al onoarei și vor să fie respectați, și acesta este dreptul lor.” Îndrumarea copilului, pag. 168.
„Căminul este locul unde trebuie să înceapă educația copilului. Aici este prima școală în care, avându-i pe părinți ca instructori, trebuie să învețe lecțiile menite să-l călăuzească în viață – lecții de respect, ascultare, politețe, stăpânire de sine. Influențele educației în cămin sunt o putere hotărâtoare spre bine sau spre rău. În multe privințe acestea sunt tăcute și progresive dar, numai dacă sunt îndreptate în direcția cea bună, ele devin o putere pentru dreptate și adevăr. Dacă copilul nu este instruit corect aici, Satana îl va educa prin agenții aleși de el. Cât de importantă este, deci, școala în cămin!”
„Părinți, amintiți-vă: căminul este o școală de formare în care copiii voștri trebuie să fie pregătiți pentru căminul de sus. Mai de grabă renunțați la orice altceva decât la educația care trebuie s-o primească în copilărie.” Îndrumarea Copilului pag. 1
„Luați-vă timp să discutați cu copilul. Fiecare mamă ar trebui să-și ia timp pentru a discuta cu copiii ei, pentru a le corecta greșelile, și cu răbdare, să-i învețe calea cea bună.” Id. p. 14
„Să aveți un sistem de studiu al Scripturilor în familiile voastre. Puteți neglija orice altceva, de altă natură, …dar aveți grijă ca sufletul să fie hrănit cu pâinea vieții. Este imposibil de estimat rezultatele bune ale unei ore sau jumătăți de oră dedicată zilnic Cuvântului lui Dumnezeu, într-o manieră voioasă și socială. Nu întrerupeți această clasă a familiei când bate cineva la ușă sau aveți musafiri.” Id. p. 397
„Dacă ați greșit în a vă îndeplini datoria față de familiile voastre, mărturisiți-vă păcatul înaintea lui Dumnezeu. Adunați-vă copiii în jurul vostru și aduceți-le la cunoștință neglijența voastră. Spuneți-le că vreți să aduceți o reformă în familie și cereți-le să vă ajute să faceți căminul ceea ce trebuie să fie. Citiți-le direcțiunile aflate în Cuvântul lui Dumnezeu. Rugați-vă cu ei și cereți-i lui Dumnezeu să le cruțe viețile și să-i ajute să se pregătească pentru un cămin în împărăția Lui. În felul acesta puteți începe o lucrare de reformă și apoi continuați să țineți calea Domnului.” Id. p. 434
Material preluat de la www.intercer.net
