CUPRINS:
1. Deschidere: 41/52 Pe Isus Îl vreau aproape
2. Rugăciune
3. Introducere: Stați o clipă
4. Poezie: În unele dimineți
5. Experiență: În mâinile Tale
6. COR+COM: 39/52 Ce te frămânți? (de învățat)
7. Aplicație : Să-l îngropăm pe „NU POT”
8. Poezie: mulțumesc…
9. Citat: Ai devenit
10. COR+COM: 17/52 Tu ești Doamne (de repetat)
11. Poezie: Părtășie
12. Citate:
13. Închidere: 40/52 Isuse, Tu mi-ai dat
14. Rugăciune
15. Postludiu – ieșire
Ai profil? N-am avut nicidecum. Când? Săptămâna trecută. Era vorba de cizmele mele. Mă aflam într-o tabără cu program foarte încărcat. După prânz mai rămânea însă ceva timp în care ne-am putut bucura de soare, și de frumoasa priveliște de toamnă. Drumurile erau acoperite de noroi. Încălțările mele erau frumoase. Însă după numai câțiva pași am alunecat pentru prima oară. Nici o șansă. Mă mișcam cu mare dificultate, nu putea fi vorba în nici un caz de o plimbare în ritm vioi. Am încercat prudent să aflu cum să fac pașii cei mai siguri. Numai că nu a ajutat la nimic, mereu alunecam. Încălțămintei mele îi lipsea profilul.
Ai profil? Dar nu numai la cizme! Astăzi sunt căutate personalitățile puternice. Însă cum se poate dobândi așa ceva?
Cel mai mult mi-aș dori să fac câteva crestături cu un cuțit în talpa de cauciuc a cizmelor mele. În felul acesta cu siguranță aș fi avut mai multă stabilitate. Pentru ca în natura persoanei noastre să existe niște trăsături de caracter evidente, trebuie să lăsăm pe cineva să ne modeleze. Este neapărat necesară imprimarea aceasta, fiindcă altfel nu poți face pași siguri în viață și… alunecările devin inevitabile.
Cine își lasă amprentele asupra ta? Prietenul cel mai bun? Profesorul preferat? Părinții? Moda și reclamele? Toate acestea au efect asupra noastră, nu încape îndoială
Când mama își învață copilul că se spune „mulțumesc” când se primește ceva, acest lucru îl face din dragoste, spre binele copilului. Profesorul în schimb are însărcinarea să îmbogățească nivelul de cunoaștere al elevilor săi. El nu acționează neapărat din dragoste, ci fiindcă aceasta este sarcina lui. Specialistul de reclame, la rândul lui, cu scop publicitar mă împinge să poftesc neapărat o anumită înghețată, o face din motive pur financiare. Pe el nu-l interesează niciodată să-mi meargă bine, ci doar ca eu să cumpăr cât mai multe produse cu putință, astfel ca firma lui să câștige mulți bani pe seama mea.
Te-ai întrebat vreodată cine vrei să-ți imprime desenul profilului tău? Eu m-am întrebat. Și anume, vreau să mă țin de aceia care au gânduri bune cu mine, care mă iubesc. Desigur, la început mă doare când sunt atenționat de un prieten cu privire la o anumită slăbiciune, însă el îmi vrea binele. Dacă însă voi lua seama la sfatul lui, în viitor nu voi mai face același pas greșit.
Dumnezeu mă iubește cel mai mult. M-a iubit încă de când nu voiam să știu nimic despre El, Îmi dorește numai binele. Nu, El niciodată nu ia ceva, El numai dăruiește! El a dat totul, chiar propria viață.
De aceea m-am decis ca El să-mi formeze profilul. De El vreau să mă las modelat.
Astăzi se cere o personalitate puternică! Dar cum o căpătăm? Dacă-L las să mă modeleze, voi căpăta un profil, pașii mei în viață vor fi siguri și făcuți cu bucurie.
În orice caz în acea tabără un prieten s-a îndurat de mine și mi-a împrumutat o pereche de încălțări – cu talpa bună. Următoarea plimbare pe care am făcut-o a fost un vis!
Să revenim însă la întrebare, ai tu profil? Cizmele cu talpa proastă pot fi schimbate. Personalitatea însă Nu! Ea trebuie să fie modelată. De către cine?
„Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia. Leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale! Astfel vei căpăta trecere și minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”. Proverbe 3:3
ÎN UNELE DIMINEÅ¢I
În unele dimineți, Doamne,
Mă scol descurajat, disperat, resemnat. Vreau să mă culc precum Ilie sub un tufiș și Să-ți spun „Doamne destul” Însă foarte curând Tu trimiți un înger cu pâine și apă.
În unele dimineți, Doamne,
Mă simt puternic precum Petru, sunt gata să lupt pentru Tine și să te mărturisesc înaintea tuturor, însă seara aud întrebarea ta blândă „mă iubești tu pe Mine ?”
În unele dimineți, Doamne,
Mă las inspirat de Lidia, care ospitalieră și-a deschis casa fraților și surorilor în credință. Numai că seara trebuie să admit că, de fapt am fost ospitalieră dar … murmurând.
În unele dimineți, Doamne,
Mă simt precum Agar în pustie. Mi se pare că sunt respinsă, marginalizată, alungată chiar. Însă Tu mă găsești și mă conduci la o fântână cu apă proaspătă.
În unele dimineți, Doamne,
Mă copleșește harul tău, fiindcă mă știu salvat în mod nemeritat și fără nici o plată. În timpul zilei însă mă port ca și cum cu ceea ce fac aș mai putea adăuga ceva la tot ce Tu ai făcut deja.
În unele dimineți, Doamne,
Pun la inimă îndemnul pe care-l face Pavel celor din Filipi. Vreau ca în legăturile cu cei din jur să mă las călăuzit de toate lucrurile adevărate și drepte , bune, curate și plăcute. Iar dacă există vreun motiv de laudă, vreau să mă gândesc la El și să-L laud…
Doamne, îți mulțumesc pentru dragostea și răbdarea ta fără margini.
Domnul este îndelung răbdător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate…
El nu face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre.
Cât de sus sunt cerurile față de pământ, atâta este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El..
Cum se îndură un tată de copii Lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de ei. Psalmul 103, 8, 10-13
EXPERIENÅ¢Ă‚
ÎN MÂINILE TALE ÎMI ÎNCREDINÅ¢EZ CLIPELE VIEÅ¢II MELE
În sfârșit! S-a terminat cu stresul, cu agitația, cu oboseala. Abia acum începe viața, jubila Sorin, fluturându-și încântat diploma de absolvire. Prin viață înțelegea de fapt să plece în vacanță, undeva la munte, să colinde două săptămâni, să se cațere, să respire… libertate. De la mama a cerut un mic sprijin financiar. Mama a zâmbit și a adăugat puțin serios:
– „Mi-aș fi dorit ca tatăl tău să mai apuce această zi. Cât de mândru ar fi fost de tine !”
Sorin a încuviințat:
– „Știu dar mai există cineva care o să fie mândru – bunicul. M-am hotărât să-l vizitez la plecarea în vacanță. E un ocol, însă știu că o să se bucure!”
Echipat cu o mulțime de sandwich-uri și bombardat cu sfaturile bune ale mamei, Sorin a încălecat apoi pe vechea lui motocicletă, salutând plin de bucurie.
Vizita făcută bunicului a fost un succes deplin. Bătrânul s-a bucurat grozav.
– „Vreau să-ți dăruiesc ceva cu totul deosebit”, a început el prevăzător și a apucat cu degetele tremurânde ceasul său de aur din buzunarul de la vestă. Aproape cu gingășie a pus apoi ceasul în mâna mare a băiatului spunând:
– „Păstrează-l la loc de cinste, acest ceas a aparținut și tatălui meu, în urma mea trebuia să-l primească tatăl tău… sigur că s-ar fi bucurat.”
Sorin și-a îmbrățișat bunicul:
– „Nu mi-ai fi putut face un cadou mai frumos, îl voi păstra cu cinste și voi avea mare grijă de el, îți promit bunicule!”
– „Mai vreau să-ți dau ceva pentru drum” a adăugat bunicul este un îndemn care m-a ajutat de foarte multe ori în viață: „Cine judecă pe un om se poate înșela, cine-l iartă, nu se înșeală”. Sorin i-a strâns mâna bunicului:
– „Îmi voi aminti mereu de asta, îți mulțumesc pentru tot“.
Plin de entuziasm Sorin a pornit în ziua următoare la drum, fără să bănuiască ce aventură îl așteaptă. Å¢inta călătoriei era o micuță cabană într-o localitate de munte. În fiecare dimineață când soarele își trimitea razele pe pereții întunecați ai stâncilor și în văile adânci, Sorin părăsea cabana echipat cu ghetele și rucsacul în spinare. Uneori își mai amintea de ceasul bunicului, însă n-a vorbit cu nimeni despre el. Abia în ultima seară i-a povestit ceva cabanierului. Mai târziu Sorin n-a mai putut spune dacă cineva de la o masă alăturată trăsese cumva cu urechea.
După micul dejun și-a strâns puținul bagaj în rucsac, și l-a pus lejer în spinare îndreptându-se spre motocicletă. În clipa aceea s-a apropiat de el o mașină roșie sport și o mână ageră a apucat rucsacul și l-a tras fulgerător. Sorin a căzut. Năucit și furios s-a ridicat de jos, cum a putut fi atât de neglijent. Și-a amintit că actele le avea în haina de pe el. Dar banii și mai ales… inima lui Sorin a început să bată năvalnic. Ceasul bunicului se afla în rucsac. Trebuia să plece cât mai repede în urmărire. Ușor de spus dar greu de făcut, cum putea ajunge o mașină sport? Conducea cât putea de repede, implorând cerul: „Doamne ajută-mă! Bunicul n-o să mi-o ierte niciodată!”. Sorin nu mai ținea cont nici de viteză, nici de ceea ce se petrecea în jur. Dintr-o dată într-o curbă a văzut mașina poliției, pe marginea șoselei un polițist îi făcea semne energice să oprească, viteza lui era prea mare. Când a oprit nu-i venea să-și creadă ochilor, lângă mașina poliției se afla mașina sport cu tot cu șofer.
Sorin s-a năpustit asupra lui trăgând de jacheta de piele a acestuia și urlând:
– „Mi-ai furat ceasul, dă-mi-l înapoi!” S-a născut un schimb aprins de cuvinte și polițistului i-a fost greu să-i despartă pe cei doi cocoși.
– „Deci pe rând!” le-a strigat păzitorul legii. „Amândoi ați depășit viteza legală, de aceea trebuie să vă…..”, n-a mai putut să continue pentru că Sorin a strigat:
– „Trebuie să-l arestați pentru că mi-a furat ceasul!”
Celălalt a zâmbit obraznic, a scos ceasul de aur și a spus:
– „Greșești, ceasul îmi aparține!”
Enervat polițistul a luat corpul delict în mână uitându-se când la unul când la celălalt. Tânărul cu jacheta de piele se sprijinea lejer de mașina lui roșie. Dimpotrivă Sorin era plin de praf în urma căzăturii și avea o ruptură lungă pe blugii săi spălăciți. Cine l-ar fi crezut că era proprietarul unui ceas scump de aur ?
– „Dacă spui că-ți aparține trebuie s-o dovedești“ spuse zâmbind polițistul, Sorin a început să transpire
– „cântă o melodie” a murmurat el,
– „asta a ghicit!” a strigat cel din fața lui „majoritatea ceasurilor de felul acesta au și o melodie.”
Polițistul a încruntat fruntea, adăugând:
– „Are dreptate, dacă nu-ți vine o idee mai bună nu-i pot lua ceasul!”
– „Stai, strigă Sorin, pot să dovedesc, deschide-ți capacul ceasului acolo bunica mea a gravat ceva în interior, întrebați-l mai întâi pe el ce anume e scris acolo? Dacă știe să păstreze ceasul, dacă știu eu aveți dovada că îmi aparține!” Polițistul a întrebat:
– „Ce stă scris acolo?” șoferul a ridicat din umeri „am uitat”, apoi polițistul a îndreptat privirile spre Sorin, acesta zâmbind a explicat:
– „E trecut versetul preferat din Biblie al bunicului meu: „Doamne timpul meu e în mâna Ta.“ Psalmul 31:15
Polițistul a deschis capacul ceasului:
– „E adevărat“ a confirmat el și dintr-o dată un zâmbet i-a luminat fața, iar Sorin și-a primit ceasul înapoi. În clipa aceea s-a auzit zgomotul unui motor și tânărul șofer a pornit în mare viteză cu mașina lui sport.
– „Nu v-a ajunge departe“, a remarcat omul legii, punând mâna pe telefon „vrei să fac reclamație împotriva lui?“
– „Nu, sunt foarte bucuros că mi-am recăpătat ceasul, de-acum voi avea mai multă grijă de el, în plus bunicul meu are o vorbă: „cine judecă pe un om se poate înșela, cine-l iartă nu se înșeală niciodată”
Doamne în Tine mă încred să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă în dreptatea Ta, pleacă-Å¢i urechea spre mine, grăbește de-mi ajută. Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare …… (fragmente din Psalmul 31)
APLICAÅ¢IE: SĂ‚-L ÎNGROPĂ‚M PE: „NU POT“
Materiale: o foaie de hârtie pentru fiecare participant, de un sicriu mic din carton pentru a aduna bilețelele.
Discuție liberă cu sala: După ce se împart foile fiecare v-a fi îndemnat să scrie lucrurile la care nu poate renunța, defecte de caracter pe care încă nu le-a biruit și pe…. NU POT
Câteva exemple:
– nu pot să fiu punctual la biserică (există întârziați desigur)
– nu pot să-l uit pe vecinul care mi-a vorbit urât.
– nu pot să respect reforma sanitară.
– nu pot să vorbesc despre Isus când sunt mulți oameni în jurul meu.
Cine ar mai dori să dea un exemplu? Adunăm bilețelele în sicriu…. și acum să discutăm pe marginea subiectului: Ce ne împiedică să ne debarasăm de „NU POT”?
– lipsa studiului?,
– lipsa consacrării?,
– lipsa rugăciunii?,
– grijile zilnice?
Concluzie: Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos care mă întărește!”
„Doamne, fă-mă un canal al păcii Tale
Ca acolo unde este ură să aduc iubire
Unde este îndoială să aduc încredere
Unde este deznădejde să aduc speranța
Unde este tristețe să aduc bucuria .”
(Maica Tereza de Calcuta )
MULÅ¢UMESC
Mulțumesc iubitul meu Isus că mi-ai dăruit
dragostea Ta. O dragoste mai profundă decât cea
cu care m-ar putea iubi un om.
Mulțumesc că dragostea Ta nu încetează
Nicicând. Tu mă iubești cu o iubire veșnică
Mulțumesc că dragostea ta este mai prețioasă,
mai nobilă și mai importantă decât tot ce pot
avea pe-acest pământ.
Mulțumesc că m-ai salvat și mi-ai iertat toate păcatele
Mulțumesc ca le-ai purtat la cruce
Și ai plătit pentru fiecare în parte.
Mulțumesc ca Tu vei fi mereu cu mine,
După cum spune Cuvântul Tău.
Mulțumesc scumpul meu Tată,
Mulțumesc Doamne Isuse.
Amin!
Rut
Orice copil sau om matur care Îl iubește pe Dumnezeu și pe Fiul Său, Isus Hristos, ca pe Salvatorul și Stăpânul suprem al vieții sale, împlinind voia Sa are o inima nouă și o calitate nouă: este lumina lumii. Dumnezeu îl face să fie așa. El nu mai trăiește din semințele moștenite de la Adam (adică sub impulsurile firii sale vechi, păcătoase) ci sub călăuzirea și puterea de viață pe care i-o dă Domnul Hristos. Asta îl face întotdeauna fericit, chiar dacă trece prin necazuri. În jurul său el răspândește lumină: adică e blând, generos, modest, împăciuitor, calm, răbdător, înțelept, voios. Și ca o încununare el primește de la Isus o calitate rară și valoroasă, statornicia. E statornic în dragostea față de Dumnezeu și față de oameni.
Un soț rău își prigonea soția credincioasă și la un moment dat a amenințat-o că va pleca de acasă, că nu mai suportă să stea în așa casă. Soția i-a răspuns cu blândețe:
– „Și eu sunt de aceeași părere, vin cu tine!” Blândețea și atașamentul ei statornic l-a cucerit și el a înțeles că nu o poate părăsi și nici nu o mai poate prigoni.
„Pot totul în Hristos care mă întărește!” (Filipeni 4,13)
„Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2: 20)
„Hristos în voi nădejdea slavei.” ( Coloseni 1, 27)
ȘI TOTUȘI!……..
Tu ai murit pe cruce pentru păcatul meu.
Nu știai că eu o să păcătuiesc din nou?
Ai știut-o și totuși ai făcut-o!
Tu mă iubești așa cum sunt.
Nu știai că eu te voi dezamăgi din nou?
Ai știut-o, și totuși m-ai iubit!
Tu ai fost singurul care mi-ai rămas credincios.
Nu știai că eu te voi trăda?
Ai știut-o, și totuși ai fost de partea mea!
Tu ai dat totul pentru mine, până și viața Ta.
Nu știai că eu nu voi putea plăti nimic în schimb?
Ai știut-o, și totuși ai dat totul!
E ca picătura de rouă pe o floare,
Ca zăpada pe brazi,
Ca splendoarea câmpului înverzit.
Este ca raza de soare care râde din cer,
Ca un fluture în zbor, ca o frunză în toamnă.
E frumos, e minunat să fii atât de aproape de slava Ta.
Tu știai că nu meritam nici măcar
Să rostim numele Tău,
Și totuși ne-ai făcut copii ai Tăi!
Alexandra.
CITATE
„Măsura Duhului Sfânt pe care o vom primi va fi proporțională cu măsura dorinței și credinței pe care o exercităm pentru a o dobândi și cu modul în care folosim lumina și cunoștința ce ne va fi dată. Duhul Sfânt ne va fi dat potrivit cu puterea noastră de a-L primi și cu capacitatea de a-L împărtăși altora.”
HLL, pag. 305-306
„Nu vă rugați pentru o viață fără griji! Rugați-vă să fiți oameni mai puternici. Nu vă rugați pentru sarcini egale cu puterile voastre. Rugați-vă pentru puteri egale cu sarcinile voastre. Atunci lucrarea voastră nu va fii un miracol, ci voi veți fii un miracol.”
Phillips Broocs
Mărturii pentru comunitate 26:62
"Standardul creștin este ridicat și înălțat. Tu ai nevoie, de vigilență continuă, ca să nu fii învins de ispitirile lui Satana: să trăiești pentru tine însuți, să fii gelos și invidios, bănuitor și găsitor de greșeli. Dacă mergi mai departe murmurând, n-ai să faci nici un pas de progres pe drumul spre cer. Tu vei spune: Aceasta este lucrare grea; calea este prea îngustă, eu nu pot merge pe ea. Este calea mai îngustă decât ai găsit-o tu lămurit arătată în Cuvântul lui Dumnezeu? Cerul merită un efort neobosit, stăruitor de o viață întreagă."
Marturii pentru comunitate 26:63
"Dacă te retragi acum și devii descurajat, vei pierde cu siguranță cerul – vei pierde viața nemuritoare și cununa slavei care nu se veștejește. Cei care au un scaun alături de Mântuitorul pe tronul Lui, sunt numai cei din acea clasă care au biruit, așa cum a biruit El. Iubire pentru adevărul curat și sfințitor, iubire pentru scumpul Răscumpărător, va ușura munca de cucerire. Puterea Lui va fi acordată cu bucurie tuturor celor care o doresc cu adevărat. El va încununa cu har și pace fiecare efort stăruitor făcut în Numele Său. Dacă străduința ta zilnică este să slăvești pe Dumnezeu și să supui eul, El va face tăria Lui desăvârșită în slăbiciunea ta, și tu poți trăi așa fel încât conștiința ta nu te va condamna. O viață precaută nu va aduce numai un mare folos propriului tău suflet, ci va fi o lumină strălucitoare care va lumina pe calea altora, și le va arăta drumul spre cer. "
Material preluat de la www.intercer.net
