Atitudinea crestinului fata de cinema, radio, TV si video – autor Lucian Mihailescu

de Lucian Mihăilescu, Slobozia

CUPRINS:
1.    Deschidere 150 IC Stai tare’n ispite
2.    Rugăciune
3.    Poezie: Rămășiță
4.    Introducere
5.    Tema I
6.    Poezie: Portret pentru cer
7.    Articol: Un sfert de viață la televizor
8.    COR+COM 92/100 Ce fericit acel cămin
9.    Tema II
10.    Tema III
11.    Poezie: Zvonuri
12.    Tema IV
13.    COR 3/100 Sfânt și’nfricoșat
14.    Încheiere
15.    Închidere 16 Flori Domnu’n-curând se coboară
16.    Rugăciune
17.    Postludiu – ieșire

„Să știți că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, pofticioși, lăudăroși, mândri, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, nesfinți, fără dragoste firească, călcători de cuvânt, falși acuzatori, nestăpâniți, înverșunați, disprețuitori de ce este bun, trădători, încăpățânați, trufași, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar  tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.” (2Tim. 3:1-5 traducere King James).

Viața pe pământ este din ce în ce mai grea datorită oamenilor. Defectele din caracterul lor, nerezolvate prin puterea lui Dumnezeu, fac viața intolerabilă. Dacă n-ar veni ziua Domnului, lumea și-ar ajunge singură sfârșitul, după o agonie lungă… Existe așa zisele „păcate mari”, care sunt considerate de lumea creștină ca semn de decădere morală și cauze de prăbușire socială – crima, adulterul.

Dar ochiul firesc distinge cu greu gravitatea unor păcate cum ar fi lăudăroșia, nerecunoștința sau încăpățânarea. Ele nu se leagă în mintea oamenilor de vremea sfârșitului. Originea acestora este aceeași cu a „celor mari”: respingerea lui Dumnezeu din viața particulară sau din viața socială.

Iubirea de plăceri nu face excepție. Apostolul o înscrie ultima pe listă, vrând să sugereze apropierea maximă de sfârșit. Ce știm despre alte semne ale sfârșitului este perfect aplicabil și la iubirea de plăceri. Au fost lupte și războaie în trecut, cum au fost și iubitori de plăceri în toate veacurile. În timpul din urmă toate acestea devin mai întinse, mai adânci, mai numeroase ca oricând înainte.

Secolul acesta este asaltat încă din tinerețea sa de industria distracțiilor: mai întâi radioul, apoi cinematograful și televiziunea, video-ul și mai recent Internet-ul. Privind statisticile, un tânăr de 18 ani petrece mai mult timp în fața televizorului decât în sălile de clasă. Oare în casele credincioșilor situația este alta?

Este tânărul creștin educat corect în această privință? Ce exemplu dau părinții în privința a ceea ce pătrunde prin canalele mass-media? Oare în adunarea noastră cum stau lucrurile? Să încercăm să trasăm o linie de demarcație clară în a înțelege care este atitudinea creștinului în fața industriei cinematografiei, a TV -ului, și video-ului.

Încă de la început să precizăm atitudinea Bisericii noastre, regăsită în Manualul comunității, față de cinematograf: „Noi avertizăm cu seriozitate împotriva influenței subtile și dăunătoare a cinematografului, care nu este un loc potrivit pentru creștini. Filmele care prezintă în culori vii păcatele și crimele omenirii, ucideri, adulter și alte fapte rele, nu sunt mai puțin responsabile pentru prăbușirea moralității din lumea de azi. Facem apel la părinți, copii și tineri să ocolească aceste locuri de distracții care glorifică jocul de scenă și actorii. Dacă vom găsi plăcere în marea carte a naturii lui Dumnezeu, în farmecul relațiilor umane și al lucrărilor divine, nu vom fi atrași de lucrurile lumești.” (Manualul Comunității, ediția 1994, pag. 218-219).

În ce privește radioul și televiziunea, recunoaștem marele impact pe care îl au asupra populației. Manualul Comunității precizează: „Ele ne aduc în contact rapid cu viața, filosofiile și activitățile din întreaga lume. Radioul și televiziunea sunt mari agenți educativi. Prin aceste mijloace putem să ne lărgim mult cunoștințele despre lume, putem participa la dezbateri interesante și să ascultăm muzică de bună calitate. Din nefericire, radioul și televiziunea prezintă spectacole a căror influență nu este nici sănătoasă, nici înălțătoare. Dacă nu avem puterea de hotărâre și de alegere, radioul și televiziunea vor transforma casele noastre în teatre și cinematografe, unde se vor prezenta spectacole de valoare ieftină și înjositoare.” (Manualul Comunității, ediția 1994, pag. 217).

De ce privește omul la TV sau cinema? Primul răspuns este: pentru destindere, distracție, din curiozitatea de a afla ceva nou. Apoi, pentru informare sau pentru că nu are sau nu știe să caute un alt mod de destindere. Cât de eficientă este această distracție?

Cu siguranță că majoritatea creștinilor evită cinematografele. Dar ce facem cu micul ecran din casele noastre? Cât de mult acaparează timpul nostru atât de prețios? Ce vizionăm? Ne dăm seama că avem în casă o influență care poate fi mai mare decât cea a cinema-ului? E nevoie de TV? Poate fi exclus din viața noastră? Sau putem vedea orice fără discernământ? Care este atitudinea corectă?

În revista „Lumea femeilor” din februarie 2004 găsim un articol intitulat: „Un sfert din viață la televizor”, care… nu este scris de un adventist. Iată conținutul articolului:

 Un studiu recent arată că românii se uită la televizor 6 ore pe zi, față de 3 ore pe zi, cât este media în Uniunea Europeană.  Un român pierde un sfert din viață în față televizorului. Șocant, nu-i așa? Pornind de la această știre recentă, încercăm să mai tragem o dată semnalul de alarmă: cutia magică din colțul camerei noastre nu ne e un prieten adevărat(!!!) din mai multe motive:

 Ne face dependenți. Nimeni nu contestă rolul televiziunii în informarea noastră. Din păcate, însă, în lipsă de bani pentru alte distracții sau din comoditate, multe familii de români petrec prea multe ore în față Micului Ecran. Acesta tine loc, mai ales pentru tineri, de școală, loc de distracție, chiar de familie. Specialiștii spun că televizorul ne oferă iluzia că participăm la viața adevărată. Ceea ce ne poate duce la izolare, indiferență față de semeni, fuga de realitate și lipsa de inițiativă.

 Ne transmite sentimente negative. Specialiștii din lumea întreagă cercetează eventualele efecte nefaste ale programelor TV asupra sănătății noastre. Ultima concluzie a acestora: consumul excesiv de programe TV e sinonim cu agresivitatea.
 Cutia magică ne transmite cu o ușurință de neînchipuit sentimente negative, cum sunt frica, ura, mânia, groază și exacerbează poftele trupești. De altfel, cadrul în care urmărim emisiunile TV e foarte apropiat de cel folosit în hipnoză: stăm frumos pe canapea, în semiîntuneric și privim într-un punct fix.

 Cei mai influențabili sunt tinerii între 16 și 22 de ani, care au stat în față televizorului peste 3 ore pe zi. Din aceștia, 45% comit acte de violență. Desigur, la manifestări violente concură și mulți alți factori. Ne îndepărtează de adevărata cultură. Pierdem ore în sir în fața televizorului în loc să citim, să învățăm. Comparativ cu Uniunea Europeană, noi, românii mergem la teatru de 12 ori  mai rar. Televizorul ne informează rapid, este adevărat. Statisticile sunt grăitoare: 82% din români se uită la jurnalele TV. Dar există riscul să renunțăm la alte mijloace de informare.

 Ne înstrăinează. Privitul este o activitate pasivă, iar atenția acordată ecranului nu ne permite să interacționăm, de multe ori chiar cu membrii familiei. Mama nu aude, nu vede nimic în jur când se uită la serialele preferate. La fel și tata, nu poate fi deranjat de la știri sau meciuri de fotbal.

 Ce-i de făcut? Cel mai înțelept lucru care ar fi să limităm la o oră pe zi timpul pe care îl dedicam televizorului și să reînvățăm să trăim cu picioarele pe pământ. În ceea ce privește copii de 2 până la 5 ani, americanii au demarat, începând din anul 2000, un program de reducere a timpului petrecut de aceștia la televizor. După un an, rezultatele au dat roade: de la 12 ore pe săptămână, copiii au ajuns să se uite la televizor numai 3 ore. Un accent deosebit a fost pus pe activitățile împreună cu părinții.

Când te așezi în fața televizorului ești dispus să primești ceea ce ți se oferă. Fără a putea face față ratei mari de imagini și de informații, le „înghiți” pe toate, fără discernământ. Lobul frontal este cel afectat de imaginile TV. Schimbarea rapidă a imaginilor face ca undele cerebrale de tip beta (conștiente) să devină de nivel alfa, determinând primirea informațiilor fără interpretare, fără judecată. Celelalte funcții: vedere, emoții, memorii funcționează însă corect. Mintea se umple astfel de imagini lipsite de gândire; se creează impresia că ai făcut anumite lucruri, că ai fost în unele locuri. Clip-urile TV, cu o succesiunea ultrarapidă de imagini sunt foarte primejdioase în acest sens. Efectul vizionărilor prelungite este identic cu cel al hipnozei.

Alvin Toffler spunea: „Stimularea constantă a simțurilor diminuează procesele analitice și în cele din urmă capacitatea de a gândi și de a vedea viața rațional.” Un studiu efectuat în Statele Unite a determinat predilecția celor ce privesc prea mult la TV spre droguri.
Programele de reclamă, lucrând pe acest principiu al imprimării în subconștient a imaginilor, creează impresia că avem nevoie de acele lucruri.
Privitul la TV creează pasivitate. Devii obișnuit cu imaginile de violență, și atunci când aceste realități s-ar petrece sub ochii tăi, nu ai mai reacționa, deoarece ești deja obișnuit cu ele. Privitul la TV nu încurajează credința în Dumnezeu. Oare ceea ce ni se oferă sunt valori de care să avem nevoie? Sunt lucruri care să ne clădească spiritual? Ce stă de fapt în spatele filmelor? Știți cine sunt cei care produc aceste filme? Știți care este obiectivul lor?

Un studiu al revistei „Opinia publică”, din Statele Unite remarca un adevăr de care trebuie să ținem seama. O statistică efectuată asupra a 104 profesioniști din cinematografie, de la Hollywood, cel mai productiv centru de distracții industrializate, arată cine sunt cei care produc filmele: 45% din ei nu au nici o religie și numai 3% iau parte la un serviciu religios o dată pe lună… 51% din ei nu văd ceva rău în adulter, iar din restul de 49% care spun că relațiile extraconjugale sunt rele, doar 17% susțin aceasta cu tărie. 97% din ei sunt de acord cu avortul.

Problema este că acești producători au un scop: ei cred că televiziunea este și trebuie să fie o forță majoră, care să producă o reformă socială. Ei doresc să influențeze publicul în direcția viziunii lor despre o societate mai bună.

Violența, înșelăciunea în cele mai variate forme, necredincioșia conjugală, relații intime între băieți și fete, nuditatea sunt frecvente la TV. Serialele polițiste stimulează interesul privitorilor pentru a ști ce urmează să se întâmple și cine e vinovatul. Un mod de a menține interesul este oprirea acțiunii în momente decisive și continuarea pe alte fire paralele. Personajele de la TV nu par prea preocupate de grija zilei de mâine. Nu sunt prea legate de muncă, iar tinerii nu par deloc îngrijorați de pregătirea unei cariere. Banii sunt totdeauna la dispoziție. Viața de muncă serioasă și economie este luată în derâdere. Familiei nu i se acordă rolul ei esențial în societate. „Eroii” sunt de neimaginat ca având soție și copii. Ei sunt, de obicei, „crai”, în permanentă căutare de aventuri. Femeile se topesc după ei și înțelegerea lor se face doar din priviri.

Realitatea aspră a vieții este în acest fel falsificată întocmai ca și în domeniul moral. Imaginația bolnavă ia locul realității, și tinerii se trezesc în valul vieții nepregătiți. Producătorii de filme ajung într-un cerc vicios. Ei influențează publicul după gustul lor pervertit, apoi merg obligatoriu în această direcție datorită cererii „pieței”. Este evident faptul că distracțiile de azi au un profund caracter anticreștin. Norman Lear, producător de seriale de TV, confirmă că este subvenționat cu fonduri de către organizații ce patronează acțiuni imorale, în vederea atingerii obiectivului său declarat: afectarea și distrugerea credinței în Dumnezeu.

Suntem conștienți de marea luptă ce se dă în aceste ultime zile pentru biruință? Suntem conștienți de faptul că noi suntem terenul de luptă?

Ce atitudine să luăm față de aceste lucruri? Cu durere observăm cum chiar creștinii, care trebuie să dea un exemplu în această lume, sunt printre cei ce apreciază aceste distracții… Cum pierd din timpul lor prețios, aducând laude zeului acestui pământ… Câți dintre cei ce pierd timpul cu aceste non-valori dedică cel puțin același timp studiului și rugăciunii?… Spre ce ne îndreptăm? Spre dezastru sau spre glorioasa revenire a Domnului Isus Hristos?

Nu este greu să te oprești în fața televizorului. O privire și ceva îți va atrage atenția. Chiar dacă nu e ceva prea promițător, totuși ești tentat să vezi ce va urma. Astfel, dacă în acest moment decisiv accepți să te oprești, cu greu te vei mai putea ridica din fața ecranului. Chiar când sunt lucruri de care nu avem nevoie, diavolul ne șoptește: iată, ceva psihologic, ceva interesant; ți-ar prinde bine pentru a-ți mări cunoștințele; vrei să fii un om cultivat, nu? Stai și privește! Îți voi arăta „frumusețile” acestei lumi! Lasă-te pe mâna mea!

Televiziunea nu poate fi educatorul nostru moral. Sursa adevăratei educații trebuie căutată în Scriptură și în relația cu Dumnezeu.  Putem găsi direcții de căutare, dar acestea trebuie aprofundate prin studiul nostru personal.  S-a observat că femeile creștine preferă serialele TV, așa zis „mai pașnice” bazat pe relații interumane complexe, psihologice. De fapt, relațiile de adulter și bârfa, afirmarea eu-lui impregnează aceste seriale.

Bărbații creștini preferă să se „delecteze” urmărind emisiuni sportive, în care spiritul de întâietate marchează pe participanți până la dușmănie și altercații.  Tinerii creștini sunt în căutarea filmelor de dragoste și aventuri, căutând senzații noi și cunoaștere mai profundă. Toți avem sechele de îndreptat…

De ce e nevoie să parcurgem toți aceste degradante etape? Are Dumnezeu vreo plăcere în a ne însoți în aceste distracții? Puneți-vă această întrebare sinceră: în ultimele 3 luni de câte ori am studiat Scriptura? De cât ori m-am rugat? Deloc? Rareori? De 10 ori? De mai mult de 50 de ori? Zilnic?

Acum intervine un alt aspect: dacă noi suntem vinovați pentru acțiunile celor de lângă noi? Este privitul la TV un mod de refulare, de fugă de realitate, de ascundere din fața problemelor adevărate ce ne apasă?

Soților: v-ați întrebat de ce preferă soția să vizioneze ceva la TV în loc să stea de vorbă cu dumneavoastră, împărtășind problemele familiei?
Soțiilor: v-ați întrebat de ce preferă soțul dumneavoastră să petreacă timpul la TV? Este ceva interpus în relația dintre dumneavoastră?
Părinților: cunoașteți care sunt vizionările copiilor dumneavoastră? Le-ați dat o direcție de urmat? V-ați întrebat de ce ei preferă să nu vă asculte? Ați stabilit împreună care sunt problemele lor?
Tinerilor: v-ați întrebat ce efect au asupra voastră diferitele vizionări? Ați meditat la sfatul Bibliei și al părinților? Aveți lucruri neclare? Ați căutat dialogul cu cei de vârsta voastră sau cu cei ce vă pot sfătui?

De ce totuși această stare ce ne afectează ca popor? Sunt făgăduințele lui Dumnezeu neîndestulătoare pentru nevoile noastre? Sau este încă în noi păcatul cu aspecte diverse, cu neînțelegerea stării noastre de fapt? Suntem oare inconștienți de starea noastră? Sau doar ne prefacem că am fi, nerenunțând la plăcerii nesfinte ale inimii noastre?

(cele 3 variante se citesc de 3 persoane, și textele de alte persoane, etc.)
Există trei variante:
1. varianta „poți vedea orice”
2. varianta „refuzului total”
3. varianta „alegerii corecte, prin selectare”.

1. Varianta „poți vedea orice”.
Aceasta presupune să vizionezi orice și oricând, fără discernământ. Rezultatul va fi că-ți vei umple mintea cu corupție, imoralitate și violență. Iar Biblia ne spune să căutăm tot ce este curat, vrednic de cinste și drept. (Filipeni 4:8).  Sfatul sorei Ellen White, referitor la ceea ce citim se poate aplica și aici:
„Evitați să citiți sau să vedeți lucruri care vă sugerează gânduri necurate. Cultivați puterile morale și intelectuale. Nu îngăduiți ca aceste nobile capacități să devină neputincioase sau pervertite din cauza prea multor cărți de povești citite fără o selecție prealabilă.” Și, am putea adăuga, din cauza prea multor imagini nerealiste neselectate, pe care le receptăm.

2. Varianta „refuzului total”.
Este cea mai simplă și categorică. De fapt, așa au procedat primii creștini. Ei au condamnat orice tip de distracție. În primele două secole creștinii au condamnat atât distracțiile sângeroase și cruce cât și pe cele frivole. Toți scriitorii creștini găsesc distracțiile ca fiind incompatibile cu acea credință ce duce la lepădarea de sine.

Distracțiile lumii erau atât de amenințătoare, încât membrii ce luau parte la ele erau excluși din comunitate. Omul are nevoie de recreere. Putem găsi adevărata recreere în mijlocul naturii, în relațiile de prietenie cu frații și surorile noastre, în grupele mici, între familii, ascultând muzică bună, sfântă, sau îndeletnicindu-ne cu o activitate folositoare.   
 
A fi absolut categoric arată nevoia noastră de a păstra principiile curate ale Evangheliei. Pericolul acestei variante este căderea în fanatism. Poți să ai o părere bună, pe care s-o aplici, și să încerci apoi s-o impui altora. Aici ai pășit deja pe o pantă greșită. Pe de altă parte intervine aspectul implicării actuale a radioului și televiziunii chiar în lucrarea de evanghelizare. Trebuie să deosebim rolul bun al acestor instrumente. Dacă observăm cu atenție, toate mijloacele puse la dispoziție de Dumnezeu spre binele omenirii au fost deturnate de diavol spre un scop total opus celui inițial.

De asemenea, se folosesc săli de cinema pentru acțiunile de evanghelizare.  Există, totodată, filme creștine, care popularizează Evangheliile sau se studiază Biblia, respectiv se fac alte studii cu caracter religios („Viata Domnului Isus”, „Studii de Apocalips”, „Studii de Daniel”, materiale documentare, etc.). Iată câteva situații care impun o atitudine flexibilă, dar stabilă pe principii.

3. Varianta „alegerii corecte, prin selectare”.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu voință. Nu tot ceea ce vedem este bun. Dar sfatul este să alegem ce este bun. „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.” 1 Tesaloniceni 5:21.  Am eu o voință și un discernământ viu, pentru a putea alege corect?Acestea pot fi educate. Aici intervine rolul părinților: teoretic și mai ales cel practic. Ceea ce văd copiii la noi, aceea vor face și ei.

Așa cum ne recomandă și Manualul Comunității, trebuie să avem o hotărâre și un spirit decis în alegerile noastre. Iată câțiva pași ce ne pot ajuta într-o alegere corectă a unei emisiuni sau film :
– mă apropie sau mă depărtează de sistemul meu de valori?
– ce simțăminte îmi provoacă vizionarea și de ce?
– care este ideea centrală a (mesajul) vizionării?
– tematica este creștină sau anticreștină?
– care sunt mijloacele de realizare a acțiunii?
– în ce mod afectează această vizionare relația mea cu Hristos, cu membrii familiei mele și cu cercul meu de prieteni?

Cu toate aceste direcții de urmat, se poate întâmpla ca o anumită vizionare să ne ofere alături de ceea ce ne-am fi așteptat și lucruri negative. Ne asumăm riscul? Trăim într-o lume în care la tot pasul te întâlnești cu problema păcatului. Totuși, Biblia ne învață să ne „păzim inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.” (Proverbe 4:23). Să avem mare grijă de ceea ce pătrunde în templul sufletului nostru.
Este bine să alegem acele vizionări despre care știm ce conțin. Există materiale video pregătite de Biserica noastră, studii și filme.

Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos ne cheamă astăzi la o consacrare deplină înaintea Sa: El ne iubește nespus și vrea să fim mântuiți. Ascultați cuvintele Sale: „Știu faptele tale… Eu mustru și pedepsesc pe toți aceea pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!” (Apocalipsa 3:15-19)

„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină.” (Matei 6:22) „Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30) „Ochii tăi să privească drept și pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă, și toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, și ferește-te de rău.” (Proverbe 4:25) „Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului!” (Evrei 12:4) „Priviți țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței voastre!” (Evrei 12:2) „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre!” (Matei 11:28-29) „Eu Însumi Mă sfințesc pentru voi și Mă rog pentru voi!” (Ioan 17:19) „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din Cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui!” (Apocalipsa 3:5) „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!” (Matei 28:20)
AMIN!

RĂ‚MĂ‚ȘIÅ¢A

Mai e puțin
și-ncepe vecia
mai este puțin
și moare suspinul
și poate trăi
bucuria.
De ce să te clatini
acum?
De ce să lași
ca noru-nșelării
să-ți umple ochii de fum?
De ce să te-oprești,
de ce să mai cazi?
Prinde mâna
întinsă acum.
Mai este puțin și vecia
va umple întregul pământ.
Mai este o clipă
și rămân
cei născuți din
Cuvânt.

Beniamin Roșca, Rodul durerii, pag. 126

VINDECARE

Bate sfârșitul la ușă,
Curată e inima?
Sfânt și-este
gândul?
Când lacrimi
sunt fără putere
în noi,
de ce-L lași azi
să repete,
în gol,
a Duhului ploi?

Å¢i-e inima grea
și haină?
Å¢i-e sufletul
încă de lut?
Fă ura să-ți
fie străină,
clevetirea,
ca gura de mut.

Beniamin Roșca, Rodul durerii, pag. 127

PORTRET   PENTRU   CER

Cum ar trebui s-arate
Ochiul care peste-o clipă
Va ajunge să privească
Slava Domnului Isus,
Chip de slavă-mpărătească?
Prin ce lacrimi de iubire
Se va face limpezire?

Cum ar trebui să cânte
Biruința-n văi de jale,
Limba care peste-o clipă
Va fi pusă ca să strige
Aleluia, osanale?
Vorba cum o să rostească
Pentru lumea îngerească?

Din noian de glasuri multe
Ce ar trebui s-asculte
Cel ce peste-o clipă poate
Dinspre muntele dreptății
Invitat va fi s-asculte
Vocile eternității?

Cum ar trebui să bată
Cu ce foc, cu ce iubire
Inima ce de îndată
Va începe nemurire?
Inima spre ceruri duce
Ritmul stabilit pe cruce?

Cum ar trebui să fie
Haina albă-n curăție
Pentru cel ce va începe
Sărbători de veșnicie?
Cum ar trebui s-arate
Fără pată, fără vină
Cel ce vrea cu îngeri parte
În vecia de lumină?

Fiecare, fiecare
Trebuie să treacă focul
Probelor de-asemănare
Cât Sinaiul, cât Golgota
Pentru cer înfățișare.

Doamne, de minuni eterne
Doar un ceas ne mai desparte
Și de chipul slavei Tale
Suntem încă prea departe…

Să renaștem din ruine
Rugă înălțăm spre Tine:
Fă ca-n ziua cercetării
Glasul Tău să nu condamne
După chipul slavei Tale
Chipul nostru schimbă-l, Doamne…

Benone Burtescu, Poezii, pag. 85

ZVONURI

Zvonuri aici,
Zvonuri acolo,
Zvonuri în case,
Zvonuri pe străzi,
Zvonuri la teatre,
Zvonuri la biserici,
Zvonuri, Zvonuri, Zvonuri.
Zvonuri cum că lumea se va sfârși
Și toți muritorii de pe Terra
Se pregătesc pentru sfârșit.
Zvonuri puține
Cum c-ar începe altă lume,
Puțini, foarte puțini
Se pregătesc, nu pentru sfârșitul
amintit,
Ci pentru lumea ce va-ncepe
În prezența Fiului lui Dumnezeu.
Zvonuri aici,
Zvonuri acolo,
Cum că toate se sfârșesc.
Adevărații credincioși
Se pregătesc;
Nu pentru sfârșit,
Ci pentru început.
Tu
Pentru ce ești pregătit?

Iacob Coman, Și să-L cunosc, pag. 154

ACELA   SAU   ACTORUL

De ce să Te-alegem pe Tine, Isuse?
Tu nu știi fotbal, nici tangou și nici război.

De ce să Te urmăm?
Când niciodată n-ai venit cu noi prin discoteci
Și niciodată n-ai dansat.
N-am auzit că-ai fi cântat cândva măcar un singur
rock adevărat.

Toți fanii Tăi cu chipuri de icoană
Sunt depășiți ca orice utopie.
Și toți, niște martiri cu capu-n nori;
Nu știu de altceva decât să creadă.

Nu ești patron sau lider militar separatist,
Nu ești nici stea de film
N-ai tatuaje, nici pletele murdare și porți încă sandale,
Când sunt la modă cizmele cu pinteni,
Chitările și aparatele cu căști.

Ce semne, ce minuni mai știi să faci?
În veacul nostru bântuit de alte ritmuri.
Noi, toți, cu cizmele din piele, cu pinteni și cu
plete nespălate;
Cu rock pe buze și în căști,
Cu hainele doar zdrențe și dragostea murdară;
Avem nevoie de un star, ne trebuie un lider!
De asta întrebăm: „Ești Tu Acela”?
Sau așteptăm pe altul?
……………………..
Da,… Eu sunt.
Dar cântul Meu e mult mai lent,
Pentru că nu poți purta crucea, cântând rock.
Și-aveți dreptate, mai port încă sandale
Fiindcă la inima omului se ajunge numai pe jos.
Nu-l lider militar, pentru că nu poți iubi și ucide.
Nu sunt nici stea de cinema, Actorul nu sunt Eu,
Actorul este el – Înșelătorul –
El m-a rănit, deci tatuaje am; în piept, pe mâini, pe frunte și picioare.

Actorul va juca un ultim episod.
Actorul nu sunt Eu, actorul este el – Înșelătorul.

Eu,… Sunt Acela… care-am murit pentru că v-am iubit.

Daniel Chirileanu, Corigenți la a doua venire, pag. 269

PRESUPUNERE

Dacă-ntr-o zi, pe ne-așteptate, S-ar opri Isus la tine,
Nu-i așa că L-ai cinsti servindu-L cu de toate?
Și te-ai strădui să fie totul foarte bine,
Oferindu-I și tacâmuri, și prosoapele curate?

Dacă L-ai vedea chiar lângă ușă, ce te-ai face?
L-ai primi cu brațele deschise, de uimire pline?
Ai vorbi la fel de aspru cu ai tăi sau doar în șoapte,
Dacă El în casa ta ar găzdui atunci mai mult?

Cum ar fi să te trezești cu El la prânz ori cină?
Și să nu poți mânca oricum, oricât sau orișicând?
I-ai permite să-ți cunoască dormitorul sau grădina,
L-ai lua cu tine peste tot, pe unde-avei de gând?

Ori în clipa ceea de surpriză ți-ai schimba traseul?
Poate ți-ai dori să nu vă fi-ntâlnit?!?
Uneori, ne place Dumnezeu fiindcă ne poartă greul,
Alteori, Îl transformăm în musafirul nedorit.

Dacă-ar vrea să șadă-n casa ta mai multă vreme, cu chirie,
Nu cumva te-ar bate gândul să-L transferi la vreun hotel?
Å¢i-ar fi greu să-L știi mereu aproape sau ai vrea să știe
Că te simți în largul tău abia atunci când pleacă El?
………………….
Nu-i o minune să te pomenești cu El la ușa ta,
De fapt, un Dumnezeu adevărat îți stă aproape.
Îl poți primi frumos, dar poți să nu-L primești și va pleca,
Aș vrea să știi că-n lume, fără Dumnezeu, nu prea se poate.

Daniel Chirileanu, Corigenți la a doua venire, pag. 107

DINCOLO   DE   UȘĂ‚

Dincolo de ușă începe lumea ta,
cea pe care o știi
și cea pe care n-o știi;
ea te cunoaște mai bine
de când ai ascuns-o în tine.

La fiecare început de gând
aștepți tremurând
și nu știi când va veni
el sau ea;
între răsărit și noapte
rămâi tu și lumea ta.

Nimeni n-ar putea intra
dincolo de ușa încuiată
fără să vrei,
fără să poți,
să deschizi e ca și cum
te-ai trezi dintr-un somn de piatră.

Să bată…
Cine să bată?
Cine să aibă atâta răbdare?
Între tine și el e o lume
și totuși aștepți bătaia
încă-odată.

Se va sfârși cândva,
se va sfârși,
tu știi,
tu poți,
Iată, dincolo de ușă, de afară,
cineva te întreabă de viață.

Gabriel Rusu, Șansa eternității, pag. 193

Sursa: www.intercer.net