CUPRINS:
1. Deschidere 61 FL
2. Rugăciune
3. COR: 16 CS
4. Poezie Frumusețe
5. Introducere
6. Tema I
7. COR:
8. Tema II
9. Poezie: Frumos
10. Tema III
11. COR:
12. Tema IV
13. COR: sau Texte biblice: Ps. 50,2- 21,4
14. Încheiere
15. Închidere 254
16. Rugăciune
17. Postludiu – ieșire
FRUMUSEÅ¢E
Privește sus, la stelele curate
Ce vin… și pleacă…
În ordinea ce le-a fost dată.
Privește soarele ce luminează,
O-ntreagă lume de mister,
Privește floarea albă de pe câmp…
Ce înflorește în fiecare primăvară
Spre a aduce slavă, Atotputernicului Creator
Și firul ierbii.
Ce-ncolțește
Din reavănul pământ, udat
De ploaia binefăcătoare
Vezi și copilul
Ce începe azi să spună
Cuvântul MAMA
Un om de lângă tine,
Încearcă să aștearnă culori culese,
Din curcubeul veșniciei.
Un altul, așterne melodii cerești
Ce vor să-ncânte sufletu-omenesc
Și ia aminte:
Acolo un este PURITATE
FRUMOSUL nu dispare niciodată.
Coboară în adâncul mării
Și urmărește
Mișcarea ne-ncetată
A tot ce-i viu în ea.
Ascultă susurul din văi
Și clipocitul pârâului
Ce se grăbește s-ajungă-n marea,
Ce-l primește cu căldură.
Aceasta e natura.
Așa cum a creat-o Dumnezeu,
În marea sa iubire pentru om.
Simțita-i oare
Iubirea Lui cea mare
Când Fiul Său ni l-a trimis
Să moară pironit pe cruce?
Învață să cunoști
FRUMOSUL
Din steaua Golgotei
Atunci,
Viața ta, va străluci mai mult
Și răspândi-va FRUMUSEÅ¢EA…
Atunci, natură… om și Dumnezeu
Legate fi-vor pe vecie, prin
FRUMUSEÅ¢E.
Filipeni 4,8: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”
Câteva întrebări preliminare:
• Adventiștii sunt anticulturali?
• Sunt împotriva plăcerii creației?
• Sunt dușmani ai bucuriilor nevinovate?
• De unde se ivesc deosebirile de vedere?
Răspunsul la ultima întrebare: "Deosebirile de vederi se ivesc, din cauză că estetica (știința despre frumos) biblică și estetica lumii studiază frumosul din unghiuri diferite. Mai mult: Morala creștină se ocupă de interior (psihicul, viața spirituală), iar estetica de exteriorizarea acesteia; morala lumii se ocupă de exteriorizare (să nu faci asta, pentru că vei fi pedepsit, etc.) iar estetica are menirea să studieze interiorul (ideile).
Morala biblică se adresează conștiinței omului, îl învață să fie curat și drept. Aceasta garantează apoi o exteriorizare frumoasă…
Trebuie să recunoaștem că felul de a privi lucrurile, diferă de la om la om. Dacă judecăm lucrurile în mod firesc, concluziile vor fi opuse celor judecate în mod duhovnicesc: "Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește." (1 Corinteni 2,14). Un om spiritual rareori va vedea fenomenele înconjurătoare exact în lumina văzută de semenul lui firesc, și invers…
Dar de aici și până la calificativul "anticultural" este o distanța considerabilă.
Copiii lui Dumnezeu iubesc frumosul, strădania de a avea un caracter frumos, reproduce și atributul de a iubi frumosul sub toate aspectele lui.
E.G.White susține că însuși Dumnezeu este Autorul frumosului, și Cel care Însuși iubește frumosul, avu grijă să satisfacă în fiii Săi iubirea frumosului, inclusiv a celui artistic. (Educație 38).
Iubirea frumosului nu este un lucru oprit pentru un adventist, din contră, „este bine să iubim frumosul și să tindem după el” (Ed. 232).
Amin.
Apreciem că toate talentele artistice sunt daruri divine, fapt exprimat clar în cazul meșterilor artiști din antichitate; Bețaleel și Oholiab. (Exod 31,1-6). Talentul este o mare binecuvântare când e pus în slujba binelui și a adevărului, dar devine o tragedie când face parte din arsenalul seducător al răului și al imoralității.
Pentru noi, frumosul, nu este un scop în sine, cum îl definește Kant: "ceea ce ne place fără vreun interes". definiția lui Hegel pare să fie mai aproape de felul nostru de a concepe frumosul: "Frumosul trebuie să fie adevărat în sine însuși".
Frumosul natural și cel artistic trebuie să treacă prin filtrul rațiunii și al conștiinței noastre. Rațiunea îl apreciază în formă, ca exterior, iar conștiința în conținut. Ceea ce este frumos numai în formă, este un frumos fals, o aparență a frumosului. În acest sens, spune înțeleptul Solomon, că:
"… frumusețea este deșartă" Proverbe 31,30 pentru că nu are un conținut adecvat.
Ceea ce este realmente frumos, se va dovedi bun și adevărat în conținut. Efectul lui va fi înălțător iar practic va fi util pentru societate.
„O, cât de frumoasă apare frumusețea sub dulcea podoabă pe care i-o dă adevărul!" – exclamă Shakespeare într-unul din sonetele sale.
Da, pentru că frumosul are un conținut adecvat în acest caz, nu este un simplu joc de elemente formale. Așa devine binele sinonim cu dreptatea, mila și frumusețea. Dacă ceva este adevărat și moral, atunci este bun și util; și chiar dacă nu ar fi frumos ca exterior (formă) devine frumos prin conținutul lui moral.
De exemplu: "Pot fi frumoase niște picioare prăfuite, bătucite?”
Noi răspundem: "DA" – cu condiția să fi devenit așa, într-o misiune nobilă.
Proorocul Isaia spune; "ce frumoase sunt pe munți, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, care vestește mântuirea!" (Isaia 52,7)
Aceste picioare devin frumoase, datorită conținutului lor moral, al misiunii în care s-au prăfuit și nu prin o estetică a formei.
În acest sens se pot pune și alte întrebări; de exemplu:
"Sunt frumoase palmele aspre ale unui tată care muncește din greu pentru pâinea zilnică a copiilor săi?" – sau: “sunt mai frumoase mânuțele îngrijite ale unei madone nedeprinse cu lucrul?”
Care tablou este mai frumos:
– Cel care reprezintă trupul dezvelit al Mântuitorului răstignit pe cruce, sau
– tabloul care ne înfățișează o femeie ce i-a servit ca model unui pictor, nu tocmai într-o ținută decentă?
(Din Eden și până astăzi, Dumnezeu a încercat să-l îmbrace pe om, inclusiv cu haina dreptății Sale. Satana, în schimb, din Eden și până acum, a încercat să-l dezbrace pe om. Tineretul nostru oare de cine este îmbrăcat? De Hristos sau de "altcineva”?)
Conchidem deci, că dacă frumosul exterior (forma) nu are un conținut bun, adică moral, atunci de fapt este urât.
Numai că gustul păcătosului este pervertit. Chiar și în rău vede un frumos. În Scripturi citim despre un om care a comis o faptă oribilă, pentru că iubea – frumosul – aducând nenorocire peste tot neamul lui. În fața sentinței capitale a declarat cu seninătate: "Am văzut… o manta frumoasă…" Mantaua ca exterior, era frumoasă, dar fapta de a o sustrage, a fost imorală , deci – urâtă.
Adventiștii, nu condamnă frumosul, indiferent de arta care îl exprimă, cu condiția ca în conținut să nu fie imoral, degradant, sau să nu zeifice păcatul și pe păcătos.
Iată motivul rezervei noastre, față de unele producții artistice, în care ucigașii, gangsterii, și escrocii, apar într-o lumină favorabilă, ca veritabili eroi, trecându-se cu ușurință, peste faptele lor oribile.
"Când un accident e aplaudat drept o operă de artă, când se dezvoltă un adevărat cult, legat de deliciile frumuseții întâmplătoare, ne aflăm în prezența celei mai mari decadențe." (Orson Welbes în Contemp. 10,1)
FRUMOS
Printre ființe și lucruri și întâmplări
Căutăm și găsim uneori
Frumosul, ca un cântec pe fața dinspre stele
Ca o culoare ce răzbate prin ale cerului perdele
Și ne oprim
Ca să-l sorbim;
Dar drumul nu e terminat…
De la frumosul ce-am aflat
Sunt vieți întregi de mers pe jos
Spre mai frumos decât frumos.
Frumos când razele de soare
Pe-un trandafir fac sărbătoare,
Frumos când vulturul plutește
Pe-albastrul dintre două creste,
Frumoasă seară ce se lasă
Pe-ntorsul turmelor acasă,
Frumoasă dragostea de semeni
Când într-o lacrimă te-ngemeni…
Și totuși, gândul ne îmbie
Spre-acel ceva de veșnicie
Ce nu-l găsim pe-aici pe jos
Și-i mai frumos decât frumos.
Să știm ce-nseamnă a iubi
Pe-o cruce ceru-ntreg veni;
Să știm ce-nseamnă-a fi iubit
A fost un Mare Răstignit
Și-așa, în suflet s-a făcut
Frumos ce n-a mai fost văzut
Și-așa, în inimi s-a-mplinit
Frumos cum nu s-a auzit.
Stropi de mărire vin la noi
Din cerurile cele noi
Și osanalele ecou
Ne vin dinspre pământul nou
Și totuși așteptăm o zi
De fără margini bucurii
Și-un nor de îngeri luminos
Pe care va veni Hristos
Și-atunci va fi DE TOT FRUMOS.
Unii spun că trebuie arătat răul ce corupe, pentru ca omul să se dezguste de el și să acționeze moral. Noi credem că principiul „vaccinului preventiv” poate fi transpus în domeniul realizărilor artistice, fără să ne asumăm grozavul risc, al contaminării generale. De ce?
Pentru că îi arăți omului binele, și totuși acționează rău. Și atunci prezentându-i răul va alege oare binele? (În această privință eu sunt sceptic).
Cred că se urmărește mai degrabă, elementul palpitant, șocurile psihologice, un ieftin succes de masă, și în ultimul rând, un interes comercial.
Frumosul artistic, după părerea noastră, trebuie să fie, pozitiv din punct de vedere educativ, ținând seama de un proces psihologic inevitabil; „Substituirea”, și anume:
„Spectatorul sau cititorul, se transpune în rolul eroului, trăiește victoria sau drama personală a acestuia. Va deveni asemănător eroului său, adică, un erou adevărat sau fals, propagator al adevărului s-au al surogatelor acestuia.”
Emil Zola, ținea sub cheie, cărțile scrise de el, nepermițând copiilor lui să le citească. „Dăunătoarele pentru odraslele lui, deci bune pentru alții.”
Mama lui Nice, a vrut să citească una din cărțile fiului ei, rugându-l să-i recomande una: „O, mamă”, i-a răspuns filozoful, „dumneata ești atât de curată, că nu pot să-ți recomand nici una din cărțile mele.”
Sinceritatea acestui gânditor, nu e oare un sfat indirect pentru toți cei care tind spre desăvârșire și curățirea caracterului lor?
Să apelăm la rațiune și conștiință, spre a alege acele manifestări ale frumosului, sub a cărui influență ne putem forma un caracter frumos, însușiri și deprinderi frumoase, curate și folositoare.
Dintre manifestările "artistice", ale omului, poate că muzica a decăzut cel mai mult; aceasta pentru că muzica se adresează în mod direct, afectului nostru, ori afectele s-au pervertit mult din cauza păcatului. Să amintim numai o ramură a folclorului orășenesc, repertoriul cârciumilor plin de cuvinte triviale… murdare. Sau unele numere de muzică ușoară cu un text infantil, veritabile capodopere ale… Producții care nu mai apelează decât la simțuri, la mâini și picioare și prea puțin la intelect.
Ziaristul George Radu Chirovici, scria în Contemporanul din 10 ian. 1975 despre o asemenea melodie, în care textul consta din repetarea aceluiași cuvânt, „NIMIC” – în mai multe limbi… șoptit, strigat, murmurat, bolborosit, tânguit, psalmodiat, răcnit, articulat, nearticulat etc…. Își încheie articolul cu următoarele cuvinte…"și totuși ce tristă e societatea în care câțiva oameni cântă nimic!" (cântecul a fost auzit la un post de radio occidental).
Interesante sunt preferințele animalelor, respectiv ale omului, în ceea ce privește muzica ușoară: "experiența cu șobolanii… Mozart… muzică ușoară… (reacția oamenilor e inversă… "am evoluat").
Ar fi un lucru extrem de periculos, să permitem ca muzica religioasă, să fie pervertită de influența muzicii care nu mai satisface nici gustul criticilor din lume. În fața romanțelor, cântecelor de pahar, și a muzicii ușoare, ar trebui să zăvorâm toate ușile, și să-i prezentăm Domnului o jertfă fără cusur:
"Prin El să aducem totdeauna lui Dumnezeu, o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc, Numele Lui." (Evrei 13,15 vezi Osea 15,2)
În încheiere câteva cuvinte despre frumosul natural (Psalmul 19 , se recită):
Gânditorii acestei lumi afirmă că frumosul natural e imperfect, cel creat de om e desăvârșit; și că omul trebuie să corecteze frumosul natural.
E ciudat să spui că:
a. – „Întruchiparea sensibilă a ideii e frumosul” (adică a oricărei idei?!)
b. – „Valoarea în sine a sentimentului este frumosul” (indiferent de sensul acestui sentiment)
c. – „Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor… dar conținutul moral nu e un criteriu și el?…”
Tribunalul internațional din Haga, a promulgat o lege, care interzice distrugerea oricărei opere de artă (indiferent de ce exprimă și cum) pentru că și răul are drept de existență și răul poate fi "artistic", și acest frumos, chipurile, corectează frumosul natural, ceea ce a creat Dumnezeu.
Pentru creștin natura nu trebuie corectată. Ea este cartea în care-L cunoști pe Dumnezeu și te autocunoști. Acest manual te va pregăti să răspunzi când cineva te întreabă:
Cine este tatăl tău? Cu ce se ocupă? Răspuns: E Creator… E Creatorul lumii…
În natură e ordine, ea m-a învățat să spun NU! Numai omul are această însușire de a spune NU! În natură principiile cerului sunt vădite în raporturi și proporții desăvârșite: "Și aceasta fără vorbe fără cuvinte…" Psalmul 19,3
Cauți natura instinctiv. Acolo te simți acasă. Acolo-L înțelegi pe Dumnezeu, în cetate este mai greu să afli atâtea despre creator, în armonia și propozițiile naturii te recreezi, te refaci. Aici înveți că n-ai nevoie să spui ca Lucifer: "Vreau să fiu ca Cel Prea Înalt", ci înveți să spui cu umilință; „Vreau să-L admir… vreau să-L laud pe Cel Prea Înalt!”
Aici îți vei da seama că frumosul alcătuit de Dumnezeu e mult superior picturii abstracte și muzicii atonale și că acest frumos nu trebuie corectat.
Nu întâmplător spunea Rousseau: „Înapoi la natural!” Da, stimați ascultători, în ultimul sfert al veacului XX, când bolile de nervi sunt la modă, când toți suntem expuși stresului, indiferent dacă știm ce înseamnă aceasta – să redescoperim natura să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să pornim spre casă, prin cea mai largă poartă deschisă spre cer: „NATURA”!
Adventiștii nu sunt împotriva frumosului, deci nici împotriva bucuriilor nevinovate. Având principii nobile și sănătoase, căutăm frumosul prin filtrul rațiunii și al cunoștinței. Dorim să zămislim frumosul în viața noastră sufletească.
Aprobăm frumosul adevărat și moral, dar dezaprobăm surogatele frumosului.
În încheiere, citez din nou, sfatul apostolului Pavel: Filipeni 4,8
„Bunul Dumnezeu să ne ajute să apreciem și să răspândim frumosul, în armonie cu aceste criterii”.
Amin!
Material preluat de la www.intercer.net
