Revenire

CUPRINS:
1.    Deschidere 108
2.    Rugăciune
3.    COR: Mai sus de-albastre zări
4.    Introducere
5.    Poezie: Te aștept să vii
6.    COR: Vine Domnul
7.    Poezie: O lume mai bună
8.    COR
9.    Tema I
10.    Poezie: Paradis
11.    COR
12.    Încheiere
13.    COR
14.    Închidere 96
15.    Rugăciune
16.    COR: Bine vestitori (Se arată-n nor)
17.    Postludiu – ieșire

Unul din cele mai solemne și glorioase, adevăruri descoperite în Biblie este acela despre a doua venire a lui Hristos pentru a desăvârși marea Lui lucrare de mântuire. Doctrina celei de a doua veniri este ideea principală a Sfintelor Scripturi. Din ziua când prima pereche de oameni a plecat cu păși triști îndepărtându-se de Eden copii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit, pentru a sfărâma puterea nimicitorului, și pentru ai aduce din nou în Paradisul pierdut. Oamenii sfinți din trecut, au așteptat și privit înainte către venirea lui Mesia în slavă ca fiind împlinirea nădejdii lor.

D. L. Moody, scriind despre subiectul acesta zice: „Pentru mintea mea subiectul acesta scump, deoarece așa trebuie să-i zic, despre a doua venire a Domnului pe pământ este tot așa de clar prezentat în Biblie ca și orice alt mare adevăr și totuși… Satana intenționează și reușește uneori să ne țină departe de el, să nu vorbim despre el, sau să auzim vorbindu-se despre el. Dar din moment ce un om înțelege adevărul că Isus revine pentru a lua la Sine pe ai Săi, lumea aceasta pierde puterea de a-l mai influența. Atunci inima lui este liberă, și el așteaptă binecuvântata zi a revenirii Domnului său, care la venirea Lui îl va lua în Împărăția Slavei.” Isus a făgăduit aceasta!

Venirea Domnului a fost în toate veacurile, speranța urmașilor sinceri ai Lui, umplând inima lor de bucurie, și nădejde, așa încât întristarea nu le putea atinge și nici încercările nu le putea slăbi strălucirea. În mijlocul persecuțiilor și suferindelor, arătarea Marelui Dumnezeu și Mântuitor – Isus Hristos va aduce mare bucurie.

Generații de-a rândul de credincioși au sperat și crezut în împlinirea acestui mare eveniment, Enoh, numai al șaptelea descendent de la Adam, acela care timp de trei veacuri a umblat cu Dumnezeu, a avut permisiunea de a privi de departe revenirea Eliberatorului.
Ioan, pe insula stâncoasă Patmos, el, cel mai iubit dintre ucenici a auzit făgăduința: "Iată Eu vin curând…" iar dorul lui răspundea ca o rugăciune din partea bisericii în decursul peregrinărilor ei: “Amin, vino Doamne ISUSE…."

Luther declara: mă conving pe mine însumi că ziua judecății se apropie și că Dumnezeu nu mai poate suferi la infinit domnia păcatului.
Melanhton spunea: Lumea aceasta îmbătrânită se apropie de ziua când va fi din nou înnoită, în slavă… Calvin zicea: trebuie să înfometăm după Hristos, trebuie să îl căutăm pe El, să-L contemplăm până la arătarea acelei zile, când Domnul nostru va manifesta pe deplin slava împărăției Sale…

Gândul despre a doua venire a lui Hristos, spunea Baxter, este din cele mai dulci și mai aducătoare de bucurie pentru om…
Dar care este scopul venirii Sale? Da, El va reveni pentru a desăvârși marea operă începută acum aproape șase mii de ani în urmă și anume: de a fi împreună cu aceia pe care i-a pierdut, cu aceia pentru care a murit, și pentru care astăzi stă la dreapta Tatălui sus mijlocind pentru ei.
Hristos dorește să își ia moștenirea care a fost un scurt timp în mâna celui rău dar care nu îi aparține decât ca prizonieri pentru o scurtă vreme.

Îl mai așteptăm noi să vină în curând? Sau dorim noi aceasta mai mult ca oricând, mai ales acum când vrăjmașul se luptă să scoată din mintea oamenilor acest mare și sublim adevăr? Este viața noastră într-o continuă pregătire pentru ziua care ne stă în față? Dar faptele noastre dovedesc aceasta?

Dorim în această după-amiază să revenim asupra acestei probleme atât de minunate și mărețe, glorioasa arătare a Domnului Hristos.
Prin tot ce se va prezenta aici, dorim să reedităm, în mic, acest mare eveniment ce va avea loc cât de curând.
Să ascultăm pentru început de program câteva versuri, având această ideea măreață, descrisă.

La încheierea timpului marea perdea a cerului se va răsuci și se va da la o parte. Când se întâmplă aceasta, în chip instinctiv, fiecare ochi va privi în sus. Ceva foarte important trebuie să se petreacă în cer. Când atmosfera se sfâșie și se răsucește înapoi oamenii vor fi aduși am putea zice chiar în mijlocul stelelor. În timp ce acum lumina corpurilor cerești strălucește pentru ochiul omenesc, cu o licărire sfărâmată și nesigură, atunci va străluci cu o lumină puternică strălucitoare ca privirea unui răzbunător. Fiecare stea se va părea că a ajuns cu mii de zile mai aproape. Ceea ce acum se află la mari depărtări și este vag și nesigur, va ajunge atunci mișcător de apropiat. L. A. Reed in Astronomy and the Bible 264.

În felul acesta atmosfera cea grea, care împiedică vederea și pentru cele mai mari telescoape, din cauza umezelii, a gazelor diferite, și a cantităților de mii de tone de fărâme foarte fine de țărână, va fi retrasă, pentru a da fiecărui muritor, oricare ar fi el o vedere clară, și neîmpiedicată a venirii Împăratului cu slava.

La 16 dec. 1848 E.G.White a văzut poarta cerului stelar din galaxia noastră. Ea scrie: Nori negri și grei se ridică și începură să se lovească între ei. Atmosfera se ridică și se răsuci înapoi. După aceea am putut vedea prin spațiul liber al Orionului, de unde se auzea glasul lui Dumnezeu, Cetatea Sfântă se va coborî prin spațiul acesta liber. E.V. 41.

Să nu uităm însă un lucru, că această deosebită descoperire este făcută, înainte ca oamenii să confirme aceasta prin telescoape sau radio-telescoape. Și totuși astăzi știința confirmă aceasta prin declarații deosebit de frumoase. "Orionul este un spectacol măreț pentru ochiul omului, chiar și de la distanță enormă de la care el îl vede, dar ah, ce trebuie să fie să străbați prin străzile acelea strălucitoare de slavă luminoasă."

Iată descrierea altui astronom: "În ce privește mărimea coridorului (cavernei) aceste negative fotografice descoperă deschizătura și interiorul unei caverne atât de surprinzător de mare, încât întreg sistemul nostru solar, împreună cu orbita lui Neptun s-ar pierde în interior. În toate telescoapele obișnuite, nebuloasa apare ca o suprafață dreaptă. Am încercat din tinerețe prin multe telescoape de mai multe puteri, dar niciodată nu am visat că regiunea centrală, este gura unei peșteri colosale. Vorbirea omenească este lipsită de putere, pana scriitorului, penelul artistului, toate sunt fără viață și greoaie, în a face vreo încercare de a descrie interiorul acesta…

Mase de gaze strălucitoare, stâlpi neregulați, coloane și stalactite, în splendoare scânteietoare, și stalagmite (care) se ridică din podeaua aceea uriașă. Înfățișarea este aceea a unei lumini care strălucește înapoia unor ziduri herculeene, de sidef și mărgăritar, iar toate acestea bătute cu milioane de puncte de diamant – stele scânteietoare. Prin coridorul acesta nemăsurat de mare, și minunat, ca printr-un megafon uriaș, tună sunetele de trâmbiță ale Arhanghelului, care anunță venirea Lui, auzindu-se până în adâncul mormintelor.

După aceea privirea noastră a fost atrasă, către răsărit, deoarece se arăta un nor negru cam cât jumătate de mână de om, despre care noi toți știam că este semnul Fiului Omului. În adâncă tăcere priveam cu toții norul care se apropia, și se făcea tot mai strălucitor, mai măreț și tot mai măreț, până când a ajuns să fie un nor mare alb. Partea de jos era ca focul, peste nor era un curcubeu, iar în jurul lui erau mii de îngeri cântând unul din cele mai frumoase cântece; iar pe nor stătea Fiul Omului. Părul Lui era alb și buclat căzându-i pe umeri, iar pe cap erau multe coroane. Picioarele Lui erau ca focul, în mâna Lui dreaptă avea o secere ascuțită, iar în cea stângă o trâmbiță de argint. Atunci am strigat cu toții: Cine este în stare să stea în picioare? Este haina mea nepătată? În clipa aceasta îngerii au încetat de a mai cânta și s-a păstrat un timp îngrozitor de tăcere… când Isus a zis:  "Aceea care au mâinile și inima curată vor fi în stare să stea în fața Tatălui, harul Meu este îndestulător, pentru voi. Auzind acestea fețele noastre s-au luminat, și bucuria ne-a umplut inima. Iar îngerii au luat un ton mai înalt și au cântat din nou, iar norul se tot apropia de pământ  Atunci trâmbița lui Dumnezeu a sunat, iar El cobora pe nor învăluit în flăcări de foc. El privi către mormintele sfinților adormiți apoi înălță privirea și mâinile către cer și strigă: "Treziți-vă voi care stați în țărână și sculați-vă."

Un alt citat din Spiritul Profetic descrie evenimentul: "Am intrat cu toții în nor, și timp de șapte zile am urcat către Marea de Cristal, cu care ocazie Isus a adus coroanele cu mâna Lui cea dreaptă, le-a așezat pe capetele celor 144.000. El ne-a dat harpe de aur și ramuri de palmier ca semn de biruință. Aici pe Marea de Cristal stăteau într-un pătrat desăvârșit. Unii din ei aveau coroane foarte strălucitoare iar alții nu așa de strălucitoare. Unele coroane se vedeau încărcate de stele, iar altele aveau numai câteva. Toți erau pe deplin mulțumiți cu ceea ce aveau în coroanele lor, toți erau îmbrăcați cu o manta albă și strălucitoare care le atârna pe umeri și ajungea până la picioare.

În jurul nostru se aflau îngerii, în timp ce noi mergeam peste Marea de Cristal către poarta Cetății. Isus își ridică brațul Său puternic și glorios apucă poarta de mărgăritar, o mișcă înapoi pe balamalele ei strălucitoare și ne zise: "Voi v-ați spălat hainele în sângele Meu, a-ți stat neclintiți pentru adevărul Meu, intrați deci… Toți am pătruns înăuntru și simțeam că aveam un drept desăvârșit în cetate."

DA. Așa va fi atunci, dar ca să putem să-L întâmpinăm pe Hristos pe norii cerului, nouă ne trebuie astăzi o deplină pregătire a sufletului nostru, a inimii noastre, a întregii noastre ființe. Care va fi soarta celor nemântuiți? Ce se va întâmpla cu ei? Nu. Aceasta nu o vom prezenta aici, pentru că nu este nici timpul nici locul. Rugăciunea noastră să fie: Ajută-ne Doamne Isuse să fim cu Tine acolo pentru veșnicie!
Amin!

Sursa: www.intercer.net