„ATÂT DE APROAPE”
CUPRINS:
1. Deschidere – 47 din cele 52 Atât de aproape e Domnul
2. Rugăciune
3. Poezie – Mesaj – Radmila
4. Tema I – Gabi B.
5. Cor + Comunitate – 77 / 100 Atâta dor
6. Tema II – Gabi T.
7. Cor + Comunitate – 50 / 52 Vești de sfântă speranță
8. Tema III – Octavian
9. Poezie – Cântec de singurătate – Nuțu
10. Cor + Comunitate – 48 / 52 Ne pregătim de drum
11. Tema IV – Camelia
12. Poezie – Chemare – Lavinia
13. Închidere – 78 / 100 Pentru nori de osanale
14. Rugăciune
15. Cor + Comunitate – 49 / 52 Știm un râu cu apă vie
16. Preludiu – ieșire
MESAJ
Despre întoarcerea Lui,
Am uitat să vorbim,
Ca niște păgubași mușcați de somn,
Nu mai contează locul unde locuim
Nu ne mai doare gândul, și nici dorul,
Noi suntem mulțumiți că mai dormim.
Despre întoarcerea Lui
Ne place să tăcem
Ca niște inculpați surprinși de Lege
Și e ciudat să predicăm oricui de ea
Când noi abia putem culege
Și nu ne săturăm oricâte am avea.
Despre întoarcerea Lui,
Încă vorbim indiferent,
Ca și un papagal în zi de sărbătoare
Numai atunci când urmărim câte-un „client”,
Când banii nu ne mai ajung
Sau dacă fulgeră prea tare.
Despre întoarcerea Lui
Ne pasă mereu mai puțin,
Ne-a mai rămas doar teoria așteptării,
Ajunge că o stăpânim în mod deplin,
E bine că n-o dăm uitării
Și că promitem să-o iubim
Dar întoarcerea Lui
Va fi la vremea hotărâtă,
Chiar dacă eu o spun ori n-o spun nimănui,
El va veni.
Chiar dacă inima e tot mai răzvrătită
Uitarea noastră nu v-a sta în calea Lui.
Despre întoarcerea Lui
Ar trebui să învățăm a vorbi.
Ar merita să trăim despre ea
Și-ar trebui să tăcem, să-ncepem a iubi,
Fiindcă-atunci
El ar putea veni.
Daniel Chirileanu
Corigenți la… a doua venire – pag. 18
Cât de curând înseamnă curând?
Cât de mult vrea El să-L așteptăm?
Nu cunoaștem răspunsul la această întrebare. Ceea ce știm este că timpul are o altă semnificație pentru Dumnezeu decât are pentru noi.
El își împlinește făgăduințele atunci când sosește timpul potrivit, așa cum Îl vede El din perspectiva veșniciei.
În Grădina Edenului, chiar în zorii istoriei omenirii, Dumnezeu le-a promis lui Adam și Evei, că se va naște un Copil care va fi Eliberatorul lor, care îl va înfrânge pe Satana și care va reface lumea lor perfectă.
„Venirea Mântuitorului a fost prezisă în Eden”, ne spune Ellen White în cartea „Hristos Lumina lumii”. „Când au auzit prima dată această făgăduință, Adam și Eva au așteptat ca ea să se împlinească în scurtă vreme. L-au întâmpinat cu bucurie pe fiul lor întâi – născut, sperând că ar putea fi el Eliberatorul. Dar împlinirea făgăduinței întârzia…
Veacurile treceau, unul după altul; glasurile profeților au amuțit. Dar, la fel ca stelele în vastul circuit al orbitelor lor stabilite de Dumnezeu, și planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă și nici întârziere. "(Hristos, Lumina lumii, pag. 31, 32).
La patru mii de ani după ce li se făcuse acea făgăduință, a venit Isus Hristos pentru a o împlini. Nu era „curând” în felul în care înțeleg oamenii timpul, însă era exact timpul potrivit din istoria omenirii în care să intervină Dumnezeu.
Nici grabă, nici întârziere. Cronometrul lui Dumnezeu funcționa corect. Isus a venit atunci când lumea avea mai multă nevoie de El.
Care este motivul pentru care ne numim adventiști? (răspuns din sală)
A doua venire, întoarcerea în curând a lui Isus.
Pionierii noștri adventiști aveau un nume special pentru speranța lor, pentru credința lor de nezdruncinat în întoarcerea lui Isus. Ei o numeau „fericita nădejde”, speranța binecuvântată.
Expresia aceasta sună astăzi puțin cam demodat. Azi nu-i mai auzim pe credincioșii adventiști vorbind despre „fericita nădejde”.
Dacă pionierii noștri adventiști ne-ar putea vedea astăzi, în anul 2002, ar fi într-adevăr dezamăgiți. Poate ar fi și puțin nedumeriți și cu siguranță că ar fi și triști.
Iar, dacă reacția lor imediată ar putea fi să-L întrebe pe Dumnezeu de ce nu Și-a împlinit promisiunea, în următorul moment întrebările lor s-ar îndrepta către noi și către generațiile de adventiști care au trăit începând din vremea lor și până astăzi.
„Ce a dat greș?” ne-ar putea întreba ei: „N-ați făcut tot ce trebuia pentru a duce lumii Evanghelia? Isus a promis că după ce Evanghelia Lui va fi vestită în toată lumea va veni sfârșitul (Matei 24:14). De ce sunteți încă aici?”
Este oare vina părinților noștri că Isus nu a venit? Este vina noastră? Sau toate sunt legate de marele plan a lui Dumnezeu? Nu putem ști sigur. Dar ceea ce putem ști sigur este că El va veni când se va împlini vremea.
„Planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă, nici întârziere” scria Ellen White. El știe când se împlinește vremea.
Mesajul Său este încă același ca pe vremea când Isus îi avertiza pe ucenici: Fiți gata, pentru că Fiul Omului va veni într-un ceas când nu-L așteptați. (Matei 24:44)
Mesajul nu este: „Pregătiți-vă!”, ci „FIÅ¢I GATA!”. Fii tot timpul gata! Trăiește-ți viața fiind mereu gata! Trăiește astfel încât în orice clipă, dacă ar veni Isus, tu să-L întâmpini cu bucurie.
Înseamnă aceasta să trăiești o viață perfectă, fără păcat?
Cu siguranță că ascultarea este necesară. Respectarea legii lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne va ajuta să fim gata. Dar cel mai important aspect este relația noastră cu El.
Suntem noi îndrăgostiți de El? ne place să petrecem timp împreună cu El? Se află El pe primul loc în viața noastră?
Ce va găsi Isus când se va întoarce? Ne va găsi el așteptându-L cu nerăbdare să revină?
El vine pentru a face lucrurile așa cum ar fi trebuit să rămână de la început. Va șterge păcatul și va crea o lume nouă, curată, eternă, în care vom putea să trăim și să iubim, să muncim, să învățăm, să ne jucăm și să ne bucurăm.
Aceasta este fericita nădejde.
Acesta este visul care ne va inspira să-i invităm pe toți prietenii noștri, familia și vecinii, să fie și ei prezenți acolo în ziua aceea.
Aceasta este speranța care ne va face să fim întotdeauna gata, astfel ca, atunci când El se va întoarce, să putem spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; L-am așteptat, iar El ne va izbăvi” (Isaia 25:9)
Eu vreau să fiu gata! Dumneavoastră, nu?
Eu mă simt inspirat(ă) de nădejdea aceasta. Fie ca ea să vă inspire și pe dumneavoastră.
CÂNTEC DE SINGURĂ‚TATE
Isuse, peste timp Te-aștept
Mai port o stea în candela răbdării,
Privesc spre cer în ceasul așteptării
Și-un dor de Tine-mi bate iar în piept
Ești singurul răspuns la dorul meu,
Te caut printre norii trecători,
De-atâtea anotimpuri cu ninsori
Mi-e chipul nins și pasul tot mai greu.
Când pasul Tău venind din depărtări
Își va așterne drum pe-ntinsul zării
Mă vei găsi în pragul înserării
Purtând în ochi adâncuri de tăceri.
Ești singurul răspuns la întristarea mea,
Te caut printre bolțile albastre,
Pe drumu-acesta luminat de astre
Coboară iar și ascultă-mi inima.
Se zbate-n mine un dor de Dumnezeu
Și simt cum ochiul Tău mă vede-n noapte,
O, vino iar, să fim mereu aproape,
Ești Domnul meu, ești Împăratul meu.
Gabriel Rusu
Șansa eternității – pag. 77
Dumnezeu vrea să fie Dragostea noastră, Prietenul nostru cel mai apropiat. Deocamdată, aceasta trebuie să fie o relație la distanță, păstrată vie prin rugăciune, închinare, studiu biblic și lucrarea Duhului Sfânt.
Însă Dumnezeu nu va lăsa lucrurile așa! El dorește să ne întâlnească față în față. El vrea să ducă relația noastră un pas mai departe – astfel ca să putem trăi alături de El pentru totdeauna. „Mă voi întoarce”, ne-a promis El, „și vă voi lua cu Mine, ca să puteți fi și voi acolo unde sunt Eu” (Ioan 14,3). El nu vrea să rămână despărțit de noi pe vecie, căci ne iubește prea mult.
Avem un Dumnezeu care nu ne va lăsa aici, jos, să încercăm să facem ce putem mai bun din bătrâna noastră lume tristă, poluată și coruptă. Avem un Dumnezeu care vrea să fim alături de El – pentru veșnicie.
A fi „adventist” înseamnă să crezi în advent, să crezi că Isus va veni din nou. Teologia noastră, lucrurile în care credem în calitate de creștini adventiști de ziua a șaptea, arată spre un Dumnezeu care vrea să fie împreună cu noi. Un Dumnezeu care a vrut să vină pe pământ și să trăiască la fel ca oricare dintre noi. Un Dumnezeu care vrea să petreacă în fiecare săptămână o zi în exclusivitate în compania noastră. Și un dumnezeu care ne iubește atât de deplin, încât, în cele din urmă, refuza să trăiască veșnicia fără noi.
El se va întoarce pentru a face din această relație una permanentă.
CHEMARE
Doamne, s-au depănat mulți ani
de când mi-ai spus că o să vii,
La umbra aripilor Tale, stau
număr zile ruginii,
Și-n fiecare dimineață, caut
spre răsărit promisul nor.
Căci de venirea Ta Isuse,
mi-e dor, mi-e tare dor.
Doamne, au început să râdă mulți,
spunându-mi că tu nu mai vii,
Însă cu-același dor în suflet
nu dau crezare vorbelor pustii,
Ci îmi ridic privirea
către-ale Tale zări senine.
Și așternând un zâmbet sub lacrima de dor,
te chem pe Tine.
Doamne, sunt așa de străin,
pe pământul acesta plin de păcat,
Unde nu este milă, unde
de Tine toți au uitat.
Vreau să mă-ntorc pe corabie!
Precum al lui Noe porumbel,
Și-mbrățișat de mila Ta
să nu mai plec defel.
Doamne, mi-e așa de tânără,
inima dorinței către țara Ta,
Și-n suflet mă frământă întrebarea:
Cum voi putea?
Cât de departe sunt de casă?
Pleacă-Å¢i privirea spre robul Tău
și ajută-l să urce, ajută-l Tu.
„Și să-L cunosc…” pag. 117 – Iacob Coman
Material preluat de la www.intercer.net
