Zi de zi

De: Camelia Spiegel

     Câți dintre noi, dacă ne analizam cu Adevarul ca martor, putem fi pe deplin satisfăcuți de felul în care ne-am onorat promisiunile în primele două săptămâni ale acestui an?  Pretutindeni în lume obișnuim să ne punem ținte noi pentru un an nou.  Curând însă sântem dezamăgiți, indiferent de natura țelul pe care ni l-am propus.  Ce s-a întâmplat?  Atât de mult ne dorim să prezentăm lumii și lui Dumnezeu cea mai bună fațetă a noastră, și totuși nu reușim să ne controlăm permanent.  De ce?

     Așa cum și Pavel spunea, “nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.” (Rom.7:15)  Bine, dar de ce se întâmpla mai mereu așa?  Pavel s-a luptat în rugaciune până a ințeles: "știu într-adevar că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Rom.7:18)   Suntem noi convinși cu adevărat, că putem primi puterea aceasta de a face binele?  Dacă da, atunci ce nu funcționează?  Cine este acela care nu a fost macar o dată frustrat, sau – mai mult – dezamăgit, constatând că “binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac”? (Rom.7:19)
 Care este soluția pentru a nu mai sluji “legii păcatului,” cu firea noastră pământească? (Rom.7:25)
     Cum ar fi să ne lăsam pe deplin conduși de Cel care are toată puterea?  El ne-a spus că și noi putem avea aceasta putere, dacă o cerem!  Suntem elevi în clasa Marelui Educator, care vrea să ne învețe principiile  armoniei cerești: dragostea acoperă totul, fă altuia tot ceea ce ție ți-ar plăcea ca el să iți facă, pune-i pe ceilalți mai presus de tine insuți, onoreaza-ți promisiunile făcute, chiar și atunci când sunt în defavoarea ta, etc.  Dar cel mai important lucru de învățat este să ne bazăm pe neprihanirea Domnului Isus, nu pe a noastră, care este realmente inexistentă!  Apoi invătăm să ne amintim mereu, pe parcursul zilei, de dorința noastră – exprimată în zori, dealtfel – de a “umbla cu Domnul,” de a-I cere sfatul, de a vorbi în mod repetat cu El.  Nu sunt acestea dorințele sufletului care se închină dimineața, înaintea lui Dumnezeu?

     Aici este cheia: în a ne întoarce din treburile noastre, cât mai des, pe parcursul zilei, și a ne îndrepta gândurile către Dumnezeu, fie chiar și numai pentru mulțumire!  Dacă trăim cea mai mare parte a zilei fără sursa puterii, alegându-ne singuri calea, nu e de mirare că nu aducem roadele pe care noi înșine ni le dorim.  Este suficient să facem fie și lucruri bune, dar fără a fi conectați permanent cu cerul, pentru ca firea pământească să preia conducerea…  De ce?  Fiindcă este așa de simplu să ne atribuim nouă înșine succesul faptelor bune…  Fiindcă separarea de Dumnezeu  – în sine – este păcat.

     Când ne oprim să Îi mulțumim sau să Îi cerem călăuzire, atunci mărturisim că El este sursa și puterea prin care facem orice faptă bună.  Domnul Isus este cel mai bun prieten al nostru și El vrea să petrecem toată ziua cu El, sub ocrotirea Sa!  Astfel ne vom putea îndeplini îndatoririle zilnice mai ușor, mai atenți la avertizările Sale, și nu în ultimul rând, mai fericiți.  Este fericirea copilului care se știe ocrotit în orice clipă.  [Poate și de aceea El dorește să fim ca niște copii.]

     Ce facem atunci cu promisiunile de la inceput de an?  Simplu, am putea să nu le mai facem, punându-ne încrederea în ajutorul Domnului, doar pentru ziua de astăzi, cu țelurile pentru care i-am cerut aprobarea și călăuzirea de dimineată.  Astfel ne-am putea scuti de suferința, dar și de pericolul de a planifica pe durată lungă, fară aprobarea lui Dumnezeu. (Iacov 4:13-16)  Harul și conducerea lui Dumnezeu ne vor ajuta să ne atingem scopurile neegoiste pe care El le aprobă, în fiecare zi.  Legatura dintre sufletul recunoscător și Creator, păstrată și împrospătată pe parcursul zilei, va ajuta pe oricare dintre noi să aibă pace și multumire în suflet, în mijlocul tumultului vieții cotidiene, în orice împrejurare.  Noi creștinii avem nevoie de țeluri și promisiuni zilnice, nu anuale, supuse atenției Atotștiutorului nostru Prieten.  Satisfacția de la sfârșitul zilei, – sau lipsa ei, depinde de cât de des ne amintim de Cel ce ne dorește aproape, și care ne-a avertizat: “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovarați, și Eu vă voi da odihna.” (Mat.11:28)  
Succesul va fi remarcabil când ne vom aminti să aplicăm zi după zi, tot ceea ce am acceptat deja cu mintea.  Pacea și mulțumire sunt incomparabile, când știm că am făcut ceea ce este bine înaintea Domnului.  Atunci vom putea vedea și creșterea.  Convingerile puse în practică devin curând “cărămizi” adaugate la zidirea unui caracter șlefuit de Domnul tuturor zidirilor minunate.  Credința va crește iar încrederea în Dumnezeul cunoașterii se va întări.  Atunci Îl vom cunoaște pe Dumnezeu mai bine și Îl vom iubi mai mult.  În același fel, convingerile nepuse în aplicare, credința nepracticată, pot deveni curând defavorabile, iar evlavia, o vorbă goală, lipsită de putere, care nu ne va putea ajuta să trecem prin circumstanțe neplăcute. 

     Există un loc ‘central’ în Univers, la care noi toți ne putem întoarce în orice clipă – Isus, doar prin puterea gândului pe care Dumnezeu Tatăl l-a pus în noi: ne putem apropia oricând de El, prin Fiul Său pe care l-a trimis pe pământ.  Iar întoarcerea aceasta ne poate salva zilnic de noi înșine, de firea noastră pământească, aducându-ne în prezența și în brațele ocrotitoare ale Celui care ne iubește.  Sunt aceleași brațe biruitoare și binevoitoare, care ne-au pus la dispoziție toată dragostea, înțelepciunea și puterea, ca să le folosim spre slava Sa și mântuirea noastră.