Sunt companionul tau constant, ajutorul tau cel mai de pret sau povara ta cea mai grea. Te imping inainte si te trag in jos. Sunt la comanda ta. Jumatate dintre lucrurile pe care le faci imi pot fi incredintate mie, si le voi face rapid si corect. Sunt usor de manevrat, insa trebuie sa fii ferm cu mine. Arata-mi exact ceea ce doresti sa se faca, si dupa cateva lectii, voi face acele lucruri automat. Pe cei mareti, ii fac mareti. Pe cei care esueaza ii fac ratati. Nu sunt o masina, desi lucrez cu precizia uneia, plus inteligenta unei persoane. Ma poti exploata inspre profit sau inspre ruina – nu conteaza, ia-ma, antreneaza-ma, fii ferm cu mine si iti voi aseza lumea la picioare. Insa fii indulgent cu mine si te voi distruge. Cine sunt? Ghici!
Si-am ghicit: obiceiul!
Si asa m-am trezit sa-mi fac inventar la obiceuiri… brrr… cam multe… Sa le cantaresc? Sa le masor? Sa le scriu un card de despartire si sa le las… Hmmm… Usor de zis… Eu le las dar ele… vor? Parca le vad organizind manifestatii spontane care imi vor perturba circulatia ideilor si pot genera blocaje de comportament…
Am incercat sa fac un pact: va impart in obiceiuri bune si rele… opppaaaa… am obiceuiri rele? Nu! Mai bine va impart in obiceiuri vechi si noi, dar nici asa nu imi suna bine… Sa le pun in vanzare… of materialismul asta… pai cine sa vrea un obicei purtat? Toata lumea vrea obiceiuri noi sa le poata afisa in targ… Ma apuc sa va fac niste cutii sa va pun in ele: obiceiuri de luni, obiceiuri de marti… obiceiuri de duminica, obiceiuri de nunta, obiceiuri de masa… etc.
Henry Van Dyke a spus: “Atata vreme cat obiceiurile si rutina isi stabilesc sablonul vietii, noile dimensiuni ale sufletului nu vor iesi la suprafata.”
Obiceiurile sunt ca masinile; fabrica in mod constant acelasi produs. Nu pot face nimic altceva pentru ca au s-au dezvoltat tocmai prin obtinerea aceluiasi rezultat specific. Schimbarea necesita noi comportamente, ganduri, circumstante si o disponibilitate de a lupta cu vechile moduri de gandire. Iar toate acestea cer o relatie puternica cu Dumnezeu.
Sloganuri in genul “Dar toata lumea o face, nu te lasa mai prejos!” sau “OK, nu este mare lucru, inteleg!” ti se vand ieftin la orice colt de strada, doar pentru a lipi de inima ta inca un obicei…
Pe planul deprinderilor, trebuie sa declaram razboi obiceiurilor distructive. In multe randuri Dumnezeu a spus poporului Sau sa-si distruga vrajmasii, caci altfel vor fi distrusi de acestia. Cand o deprindere noua devine obicei? Atunci cind o indeplinesc doar pentru ca a mai fost si e mai comoda. De ce sa o schimb?! Chiar daca nu-mi place, fiecare le are pe ale lui…
Cand o inchinare devine obicei? Atunci cand o manifest doar pentru a-mi linsti constiinta ca am bifat si asta, cand o fac doar pentru ca trebuie sa dau bine in fata altora… O inchinare proaspata consuma, dar te tine activ…
…si asa imi dau seama ca singurul obicei mereu proaspat este acela de a schimba ceva in fiecare zi…spre bine…
Autor: Emi Pavel
