| Ghemul de ata |
|
|
Ati auzit vreodata afirmatia: "Mult mai bine a fost pe timpul lui Ceausescu! Atunci cel putin aveai un serviciu, o locuinta, iar oamenii parca erau ceva mai buni decat acum."  Inteleptul Solomon a spus ceva, care mie mi-a dat mult de gandit: "Nu zice: Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea? Caci nu din intelepciune intrebi asa." (Eclesiastul 7:10). Cum asa, Doamne, din ce cauza nu am voie sa spun acest lucru? E doar evident fapul ca: Inainte am fost tanar si puternic, iar acum sunt batran si garbovit; Inainte am fost sanatos, iar acum sunt bolnav; Inainte am fost bogat si am avut de toate, iar acum sunt sarac si nu am nici ce manca; Inainte am fost iubit, iar acum sunt urat; Inainte am fost apreciat si aveam o multime de prieteni, iar acum sunt dispretuit si singur; Viata fiecarui om are forma unui ghem de ata. Fiecare dintre noi este conceput de Dumnezeu, iar lungimea acestui fir este stabilita dinainte de Creatorul nostru. "Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalm 139:16) Pe langa aceasta, noi nu suntem in stare sa adaugam nici macar o zi la lungimea vietii noastre. Domnul Isus a spus: "Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge un cot la lungimea vietii lui?" (Luca 12:25) Asadar, fiecare dintre noi aratam ca un astfel de ghem: unul mai mare, altul mai mic. Din momentul in care Dumnezeu ne-a conceput in pantecele mamei noastre, iar inima incepe sa bata, un capat al sforii ramane la Dumnezeu, iar ghemul incepe sa se rostogoleasca la vale. Toata viata noastra presupune o continua rostogolire. Zilele se scurg una dupa alta iar firul vietii noastre se desfasoara in timp. Poate ca au fost ani in viata ta, in care coborarea a avut loc pe un plan neted si fin, iar acum te lupti cu obstacole, pietre, stanci, foc si apa. Ajungem asadar in situatia in care ne vedem indreptatiti sa ne punem aceasta intrebare: "Cum se face, ca zilele de mai inainte au fost mai bune decat acestea?" Solomon zice ca aceasta intrebare nu este inteleapta. De ce oare? Raspunsul il da ap. Pavel in Romani 8:28: "De alta parte stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu …" , iar tot Solomon, la cap. 3 din Eclesiastul spune: "Toate isi au vremea lor, si fiecar lucru de sub soare isi are ceasul lui: nasterea isi are vremea ei si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui si smulgerea celor sadite isi are vremea ei. Uciderea isi are vremea ei si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei si zidirea isi are vremea ei …" In felul aceste el enumera cateva dintre evenimentele normale ale vietii noastre: plansul si rasul, bocitul si jucatul, aruncarea cu pietre si strangerea pietrelor, imbratisarea si indepartarea de imbratisari, cautarea si pierderea, ruptul si cusutul, tacerea si vorbitul, iubitul si uratul, razboiul si pacea. Nu se opreste insa aici, ci continua spunand: "Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu." (Eclesiastul 3:11) In momentul in care vin greutatile, suntem chemati sa ne uitam doar inainte si nu inapoi. Daca te vei uita inapoi si te vei gandi la timpurile frumoase din trecut, vei fi ispitit sa cartesti. Esti chemat insa sa te uiti inainte, caci numai gandul vesniciei iti va da putere de biruinta si bucurie pentru prezent. Dumnezeu face fiecare lucru frumos la vremea lui, iar daca nu prea pare frumos, atunci gandul vesniciei va face ca totul sa fie frumos. Te bucuri si tu la gandul vesniciei? Te bucuri atunci cand vezi ca firul vietii se scurge? In momentul in care ghemul va ajunge la capat, viata va inceta, iar Creatorul tau, Cel care te-a conceput, te va chema inapoi, indiferent de ce-ai facut si de cum ai trait pe pamant. Fiecare om va trebui sa stea odata in fata lui Dumnezeu, pentru a da socoteala de faptele lui. Inchei aceste ganduri cu o povestire adevarata: Un om batran, cu ocazia implinirii varstei de 100 de ani, si-a invitat toti prietenii, pentru a sarbatori impreuna acest eveniment. Pe langa acestea el a mai chemat si pe primarul satului, impreuna cu multe alte oficialitati. Unul dintre invitati, care urma sa coordoneze programul si sa urmareasca buna desfasurare a acestei aniversari, a venit la acest batran si l-a intrebat cam cum ar dori sa aiba loc aceasta ceremonie. Acesta i-a raspuns: "Dragii mei, nu ma intereseaza ce ve-ti face. Puteti spune ce doriti, puteti canta si recita tot ce credeti de cuviinta. Un singur lucru insa vi-l interzic: Cand va fi vorba de persoana mea, sa nu cumva sa pomeniti ceva despre moarte!" Asadar, ghemul acesta ajunsese aproape la capat si inca nu se putea impaca cu gandul vesniciei. Ia-ti timp pentru a medita putin la viata ta si daca nu te bucuri sa-l intalnesti pe Dumnezeu, cauta sa te imprietenesti acum cu El. Citeste Cuvantul Lui, care este scrisoarea Lui de dragoste pentru Tine. El te iubeste si are ganduri de pace fata de tine. "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!" (Evrei 4:7) Ady Stoica |
