Ca de la casetofon la casetofon
De Ovidiu Radulescu
Traim intr-o societate tot mai rece si marcata de singuratate. De aceea, in calitate de crestini, suntem chemati sa reafirmam valorile comuniunii personale. Nu degeaba folosim deseori termenul de "adunare" cu sens de "biserica", ceea ce de fapt este si mult mai apropiat de sensul original grecesc: ekklesia. Trebuie sa ne opunem stapanirii masiniste.
Episcopul Kallistos Ware relateaza urmatoarea intamplare. Cineva bantuit de angoase s-a dus la un psihiatru. Acesta i-a zis: Ma concentrez mult mai bine daca nu va privesc in fata. Intindeti-va pe canapea iar eu voi sta in spatele acestei draperii. Dupa un timp, simtind o prea mare liniste in spatele draperiei, pacientul deveni suspicios. S-a ridicat si, mergand in varful picioarelor, a dat incetisor draperia la o parte. Banuiala sa era intemeiata. Acolo era intr-adevar un scaun dar pe el se afla un casetofon care-i inregistra spusele. Psihiatrul disparuse prin usa aflata in spatele scaunului.
Pacientul nu s-a tulburat prea tare deoarece isi avea povestea vietii inregistrata pe o caseta. O spusese de mai multe ori diferitilor psihiatrii pe care-i consultase ajungand in final la o varianta optima. Si-a scos propriul casetofon din servieta, l-a pus pe canapea, i-a dat drumul si a plecat sa bea ceva in localul aflat pe cealalta parte a strazii. Aici l-a gasit pe medicul psihiatru cu un pahar in fata. S-a apropiat si s-a asezat la aceeasi masa. Pai – a protestat psihiatrul – aici ar fi trebuit sa fiti?… A, nu va faceti griji – i-a raspuns pacientul – casetofonul meu vorbeste casetofonului dumneavoastra.
Evident ca de foarte multe ori percepem relatia noastra cu Dumnezeu, presupunand ca ar exista vreuna, ca de la casetofon la casetofon. Nu ne mai rugam ci "facem rugaciunea", nu ne mai concentram asupra binecuvantarilor primite ci ne vaicarim de multiplele nevoi pe care ni le inchipuim ca le avem si in virtutea carora trimitem r-mail-uri (r de la rugaciune) catre site-ul Cer. Credem ca acolo sus, cererile noastre sunt interceptate si inregistrate de… cineva. Macar asa sa ne simtim despovarati. Un placebo cu care sa-L pacalim si pe Dumnezeu dandu-I cote de vorbe seara de seara si cu care sa ne pacalim si constiinta cum ca mecanismul functioneaza.
"Ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol" si surd – acesta este portretul celui ce se crede religios, cu caseta in derulare, gata sa-L impresioneze pana si pe Dumnezeu cu vorbele lui frumoase: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti: "Neicanimeni", gata sa-si tepuiasca proprii frati, corupti, cu ochii dupa fuste sau chiar ca patronasul acesta de SRL cercetat de Garda Financiara… EU merg la biserica in fiecare saptamana si dau zeciuiala ori de cate ori imi merg afacerile!
Si cum vine momentul potrivit, la ora de maxima audienta, nu a Cerului ci a comunitatii religioase din care face parte, tac – merge banda: Doamne Iti multumim ca… Doamne da-ne, Doamne fa-ne, Doamne du-ne, Doamne ia-ne…
– Da-ne sanatate, prosperitate, Duh in masura indoita, binecuvantari de tot felul si tot ce stii Tu ca ne mai lipseste (desi se pare ca stam binisor si-Ti multumim pentru intentie);
– Fa-ne mai buni, mai blanzi, mai umili, mai intelepti, mai rabdatori cu nepocaitii din afara, mai vigilenti cu nepocaitii dinauntru, mai frumosi (de ce nu?!), mai iertatorii cu fratii care ne datoreaza bani;
– Du-ne in Imparatia Ta, la Marea de Cristal unde sa fim cu cei sfinti ca si noi din toate veacurile;
– Ia-ne sub stapanirea Duhului Tau cel Sfant si ajuta-ne sa fim adevarati urmasi ai Tai, ca cei din jur sa vada ca Tu ai un popor pe care Il ocrotesti si astfel sa vina si ei la pocainta (ca noi, evident);
– Si acum, apropiindu-ne de incheiere, Iti multumim inca o data, in veci de veci, Amin.
Caseta aceasta ne scuteste de efort, rezuma clar si concis pentru Dumnezeu cam ce se afla in inimile noastre si ajuta la "imaginea noastra publica" de specialisti intr-ale rugaciunii de inalta performanta. Mai ales daca avem grija sa strecuram si cateva neologisme la moda: implementeaza in noi caracterul Tau, monitorizeaza-i pe cei cu probleme psiho-afective…
O religie ca de la casetofon la acsetofon este cu siguranta religia aceea veche a fariseilor. Cu celularele la brau si cu ciucurii leganandu-se la poalele anterielor, porneau prin bacanii si prin piete taman la ora sacrificiilor de la Templu. Evident ca-i apuca hemoragia rugaciunii acolo unde era imbulzeala mai mare. Consultandu-si clepsidrele Rolex "cu hart", se opreau, scoteau aparatele GSM special concepute pentru sfinti, cu caseta audio, si nu aveau alta grija decat sa traga cu coada ochiului la cei din jur care cascau gura la VIP-ul ingenunchiat pe covoras.
In fata acestei privelisti a fariseilor flasnetandu-si rugaciunile "on-line", vamesii si pacatosii nu pot decat sa exclame "on-air": Doamne fereste!
