“PRIETENIA E SECRETUL”
1. Cantare deschidere. : 85/100
2. Rugăciune
3. Introducere
4. Cor: “Am un prieten” 26 Compa
5. Părinte-copi
6. Prietenia dintre David si Ionatan
7. Cor: “Daruire” 51 Compa
8. Băiat-fata
9. Tineri-batrani
10. Cor: “Tineri pt Dumnezeu” 29 Compa
11. Credincioși-necredincioși
12. Fiul risipitor
13. Cor: “Ești Dumnezeul meu” 11 Compa
14. Dumnezeu-om
15. Incheiere
16. Cântare închidere : “Cântul meu” 35/Dor de cer
17. Cor: “Impreună in mâna Sa” 35 Compa
Tema programului nostru este prietenia iar titlul său e: “Prietenia e secretul” iar ca motto am luat versetul din Proverbe 17:17 care spune: “Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate”.
Am ales câteva tipuri de relații de prietenie dintre diferite categorii de persoane pe care am încercat să le dezvoltăm, dar cum nu se poate spune mare lucru despre o prietenie printr-un eseu, o poezie sau un cântec, vă invităm să încercați să aprofundați fiecare tip de prietenie pe care noi îl vom prezenta.
Relatia parinte-copil
Poate că nu sunt persoana cea mai potrivită pentru a aborda acest subiect: “Relația părinte-copil”, pentru că de multe ori am picat la acest examen.
Cu toții suntem buni la teorie (știm cum trebuie sa ne comportăm cu parinții, știm că trebuie să-i respectăm), dar practica ne omoara.
Aș vrea sa vorbesc puțin despre relația părinte-copil. Se spune că fiecare persoană înglobează în ea trei tipuri de personalitate:
1. Personalitatea de părinte- este una de superioritate. Ea apare atunci când persoana crede că știe cel mai bine “ce si cum” si le spune acest lucru celorlalți oameni. Ea devine infumurată, o face pe șeful, îi înjosește pe ceilalți si nu este dispusă să le asculte punctele de vedere. Îi face pe ceilalți să se simtă inferiori. Când spuneți: “Nu așa se face asta”, “Ai grijă!”, “Niciodata n-ai știut să faci asta bine”, “Ar trebui să gândești înainte să acționezi”, atunci vorbește personalitatea de părinte din voi.
2. Personalitatea de copil- este una de inferioritate. Este o personalitate imatură, emoțională, impulsivă si cu imagine slabă de sine. Această personalitate se manifestă când persoana trage repdede concluzii, acționează sub impulsul simțămintelor, se răzvratește, se înjosește pe ea insăși sau nu e in stare să ia decizii. Personalitatea de copil ar putea spune lucruri de genul: “Nu-mi place când faci asta”, “Nu-mi spune tu mie ce sa fac”, “Nu-i vina mea”, “Eu greșesc întotdeauna”, “Nu știu cum să fac asta”.
3. Personalitatea de adult. Este acea personalitate dezvoltată, care gandeste și care ii trateaza pe ceilalti ca pe niste egali. Cand actionati conform acestei personalități, oamenii cu care aveti de-aface se vor simți valorosi, iar rezultatul este ca de obicei, va vor trata cu aceeasi maniera plina de respect. Daca parintii ar actiona intotdeauna fata de copiii lor conform acestei personalitati de adult, cu siguranta ar avea loc mai putine conflicte.
Noi, copiii suntem de multe ori tentati sa facem o lista cu “cicalelile” parintilor nostri:
– de ce nu ati adunat masa?
– De ce ti-ai pus ghiozdanul tocmai acolo?
– De ce ti-ai aruncat hainele acolo?….s.a.m.d. si ar vrea sa ne schimbe asa cum le place lor.
Dar sa ne punem intrebarea ce poate fi schimbat la noi, adolescentii?
– Poate ma enervez prea repede…
– sau nu ajut destul prin casa…
– sau cheltui prea multi bani si lista poate continua.
Majoritatea conflictelor din orice casa normala se nasc datorita lucrurile marunte. Mai ca nu-ti vine sa crezi ca cele mai teribile certuri se nasc din cum e facut patul, cum se apasa tubul cu pasta de dinti sau din faptul ca unul din membrii familiei uita sa inchida usa cu cheia.
Modul in care reactionam noi in fata micilor provocari ivite in viata de zi cu zi sunt cele prin care reducem crestinismul nostru la cel mai mic numitor comun. Marii eroi ai Bibliei sunt cei care s-au dovedit credinciosi in lucrurile mici.
Poate ca ne simtim descurajati in incercarile de a trai pentru Hristos, mai ales daca suntem mereu in cautarea unei minuni care sa ne demonstreze credinta. Credinta adevarata se demonstreaza in lucrurile apparent neinsemnate.
Nu de putine ori am dat peste familii care reuseau sa traiasca in perfecta pace chiar si in circumstante dificile. In toate aceste familii, legatura care ii tinea laolalta nu era data de situatiia lor financiara sau cea sociala ci de faptul ca aveau un simt aparte al unitatii si o grija deosebita unii pentru altii.
Parintii incearca de multe ori sa-si traiasca propria viata in viata copiilor lor.
Am citit despre un tata care si-a dorit toata viata sa devina fotbalist desi nu avea pic de talent. A fost incantat cand primul sau nascut s-a dovedit a fi baiat si s-a prezentat cu un joc de fotbal chiar in sala de nasteri. De la primii pasi, copilul a fost educat sa devina jucator de fotbal, iar la varsta liceului era cel mai bun jucator din tara. Singura problema era ca de fapt ca copilului nu-i placea de loc fotbalul ci era interesat de arte si muzica, lucruri pe care tatal sau le considera preocupari neserioase. Cand a abandonat cariera fotbalistica, tatal sau il dezmostenise si nu s-au impacat decat atunci cand tatal sau a inteles ca dorea sa isi transforme fiul in eroul care nu fusese niciodata.
De multe ori parintii cred ca ei sunt singurii care pot influenta gandirea copiilor lor si ajung sa ii oblige sau sa “intinda coarda” in directia in care vor ei. Majoritatea parintilor vor sa fie parinti buni si se tem de esecuri, isi doresc o familie plina de armonie si se simt vinovati cand lucrurile nu merg cum trebuie.
Comunicarea e ca o strada cu dublu sens. Asa ca daca doriti cu tot dinadinsul sa comunicati mai bine cu cei ai casei, de unde ar trebui inceput?
Trebuie sa fim mai deschisi. Intrebare pentru copii: “Cat din viata ta impartasesti parintilor?”. Una din cele mai importante metode de a deschide cai de comunicare cu parintii este sa incepi sa le povestesti amanunte din viata de peste zi, chesti marunte care ti s-au intamplat la scoala si chiar daca acestea nu ni s-ar parea importante, cu timpul vom observa cum membri familiei vor fi mai deschisi si comunicativi. In unele familii, masa comună reprezintă una din cele mai bune ocazii cand fiecare membru din familie este dispus sa comunice, dar și să asculte.
O buna comunicare nu se realizează usor, ci necesită o minte trează si un antrenament constant. Fă tot ce iti sta in putinta pentru a o in deplini. Intre copil si parinte exista o legatura vitala, care poate fi folosita pentru a duce la o relatie plina de dragoste si aceasta legatura vitala este dragostea.
“Cinsteste pe mama ta si pe tatal tau ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau!”. Aceasta este prima porunca insotita de o fagaduinta. Nu este nici un timp in viata cand copiii sunt scutiti sa-si onoreze parintii, fie ca este adolescent, de varsta mijlocie sau invarsta. Aceasta solemna obligatie asigură pe orice fiu si orice fiica de posibilitatea unei vieți traince în țara în locul pe care Dumnezeu i le-a dat.
Parintilor li se cuvine dragoste si respect, intr-un grad pe care nu-l datoram niciunei alte persoane.
Prietenia este unul dintre cele mai minunate daruri pe care Dumnezeu l-a dat omului la creațiune. Dumnezeu a creat omul o ființă sociabilă capabilă să creeze relații între semenii săi. Cu toate acestea, sunt foarte puține relații de prietenie care să dureze sau despre care să se poată spune că sunt adevărate. Aceasta se întâmplă pentru că se uită ingredientul cel mai important IUBIREA.
Un exemplu ne este dat de prietenia dintre David și Ionatan. Biblia ne spune că fiul împăratului îl iubea pe cel care avea să-i ia locul “ca pe sufletul lui”. Între cei doi ar fi trebuit să fie invidie, răutate și chiar ură pentru că ei proveneau din medii sociale diferite. David era un simplu păstor, iar Ionatan fiul împăratului. Pe lângă aceasta, într-un fel aveau același țel: tronul lui Israel. Acesta i se cuvenea prin moștenire lui Ionatan, iar lui David prin faptul că a fost uns să fie împărat. Mai era încă un lucru care ar fi putut sta între ei, faptul că Ionatan era fiul lui Saul, iar David era dușmanul tatălui său. Era de așteptat, ca cei doi copii să fie de partea părinților. Dar dincolo de pozițiile sociale diferite, de posibila rivalitate care putea să se nască între ei pentru tronul Israelului, putem descoperi o viață de rugăciune fierbinte care stătea la baza prieteniei lor. Cu siguranță Dumnezeu a fost Acela care le-a binecuvântat prietenia și le-a consolidat-o.
Viața lui David a fost salvată datorită prietenului său, iar la domnia sa de succes a avut de asemenea o foarte mare contribuție dragostea care nu i-a permis să își trădeze “fratele”. Astfel de relații dorește Bunul Dumnezeu să vadă între copiii Lui: relații durabile, pline de farmec și de încredere reciprocă. El nu va ezita să le lungească zilele vieții pentru veșnicie.
Reevaluați-vă relațiile de prietenie cu ceilalți și dacă prin ele puteți reprezenta pe Dumnezeu așa cum este El, înseamnă că prieteniile formate se vor prelungi în veșnicie. Domnul să ne ajute să fim prieteni adevărați.
Doamnelor și domnilor, m-am îndrăgostit! Vreau să vă spun că am un partener super! Ne potrivim de minune! Amândoi avem aceleași calități: ne plac la nebunie cartofii prăjiți, nu ne place să citim, ne place amândurora somnul, urâm pisicile și nu ne dăm nici unul în vânt după prea multă curățenie.
Deși părinții noștri nu sunt de acord, spun să mai așteptăm că va veni și timpul iubirii atunci când ne va crește mintea, nici nu mă gândesc să pierd timpul. Ce știu ei? Sunt demodați. Acum sunt alte vremuri…iar când vine iubirea – te ia pe sus, de parcă plutești.
Să vă mai spun ceva despre partenerul meu de vis. Deși îl cunosc numai de trei luni e nemaipomenit! În fiecare zi îmi spune că mă iubește și că ar fi gata să se arunce in fața trenului dacă îl părăsesc. Cu asta mă dă gata. În plus este un băiat de viață, toată ziua s-ar juca fotbal; îi știe pe toți jucătorii din divizia A. Nici eu nu mă las mai prejos, știu pe dinafară cele mai tari melodii de la radio și cunosc viața celor mai cunoscuți actori și cântăreți.
Spuneți și dumneavoastră nu suntem noi perechea potrivită?!?
Desigur această narațiune pare puțin exagerată; Din păcate situația din ziua de azi nu stă deloc mai bine. Doi tineri se întâlnesc, apare atracția fizică și spun că s-au îndrăgostit.
Dar ce este acest sentiment de pare atât de strălucitor și euforic? Este oare adevărata dragoste? Biblia ar numi această stare altfel: nu e decât poftă sau plăcere după cineva pe care crezi că-l iubești.
Iubirea crește încet și sigur, prin cunoaștere reciprocă, temeinică, în cadrul căreia se verifică caracterul și nu înfățișarea fizică.
Pasiunea nebunească lovește dintr-o dată, pe neașteptate, e ceva ce nu poate fi controlat, dar și dispare la fel de repede, lăsând în urmă răni care te marchează toată viața.
Adevărata dragoste va avea un efect constructiv asupra personalității și caracterului, va scoate în evidență tot ce e mai bun în tine; îți va da energie, ambiție și iubire pentru viață. Ea generează sentimente de respect de sine, încredere și siguranță. Cu alte cuvinte te va împinge spre succes.
Pasiunea oarbă se dezvoltă pe visări și fantezii nerealiste, în care te afișezi alături de cealaltă persoană întotdeauna într-o perfectă armonie, fără probleme și bătăi de cap. Aceste visări cu ochii deschiși te fac să uiți de realitățile și responsabilitățile zilnice.
Dacă iubești cu adevărat, nu vei fi atras doar de înfățișarea fizică a celeilalte persoane, ci și de caracterul, personalitatea, emoțiile, ideile și țintele ei. Acestea sunt singurele care rămân odată cu trecerea timpului. Aspectul fizic se poate schimba oricând. Dar cel mai important trainic element al unei relații este rugăciunea. Este cea mai sigură temelie. O relație afectează atât viața de aici, cât și cea veșnică pe care o putem pierde sau câștiga în funcție de influența exercitată de persoanele cărora le permitem să intre în viața noastră.
Isus dorește să fim cu adevărat fericiți, El e atent la fiecare detaliu care ne-ar putea aduce fericire. Dacă ne lăsăm conduși de El, realitatea va fi cu mult mai frumoasă decât am visat vreodată, chiar și în ceea ce privește relațiea de prietenie dintre o fată și un băiat.
Tînăr- bătrân
Inainte de toate, vreau sa va spun o expresie care mi-a placut chiar mult. V-o spun, pentru că de la ea pornind, vom merge mai departe. Cineva spunea ca… “Nu exista oameni batrani; exista doar oameni care s-au nascut mai devreme!”
Si doar daca am lamurit aspectul acesta putem continua. ? Si continuu cu o intrebare: va puteti imagina o relatie de prietenie dintre un tanar si un varstnic? (așteaptă răspunsul – e bine să fie și puțin interactiv). Noi credem ca poate să existe așa o “minune”. De fapt, noi știm ca exista.
Pentru a lega o prietenie – de orice fel – este nevoie să cunosti si sa înțelegi persoana de lângă tine. Pentru ca un tanar sa devina prieten cu un varstnic este nevoie ca tânărul să inteleagă cat mai mult din ceea ce este sufletul unui om nascut mai devreme; si invers, cel in varsta tebuie sa-l cunoasca pe tanar. Pentru ca daca ajungi sa cunoști si să intelegi, ajungi sa tolerezi si sa te apropii… si o poti face chiar cu drag!
Nu stim noi exact ce se petrece in mintea si in sufletul fiecarui om. Nici in dreptul varstnicilor si, uneori, nici chiar in dreptul tinerilor. Insa am incercat sa ne imaginam două monologuri. Ne-am străduit să redăm ceva dintre gandurile celor nascuti devreme si apoi cateva dintre gandurile celor ce au aparut pe lume nu de mult. Este primul pas pe care am reusit sa-l facem pt cunoasterea reciprocă despre care vorbeam adineauri.
… urmează cele 2 monologuri, spuse de către alte doua persoane (“Batranul” apoi “Tanarul”)…
Batranul:
Tinerii…!!! Am fost si eu odata tanar si nu stiam atat de multe lucruri. Mi-ar fi placut sa ma fi invatat cineva tot ceea ce nu steam.
Hm…!!! Ma deranjau atat de mult batranii cand vroiau sa ma invete sau stateau de vorba cu vreun tinerel. Deaceea acum stau acolo-n spate, la locul meu, ca sa nu deranjez pe nimeni; si asa stand acolo am ajuns sa-i stiu pe toti.
O… cat ma bucur cand ii vad veseli si plini de viata, iar cand ii vad venind in casa Domnului sunt si mai fericit.
Mi-ar placea…, of! Mi-ar plăcea să mă intrebe ceva sau sa stau de vorba cu ei, sa le spun care a fost viata mea, prin ce incercari si greutati am trecut si poate ar stii mai bine de ce sa se fereasca!
Dar nu! Nu ma supar cand trec de mine. Uneori chiar imi zambesc si-mi mai spun si “Pacea Domnul” si-atunci sunt fericit!
Tanarul
Oamenii in varsta… perii albi… Ce stiu eu despre ei? Stiu si accept ca merita respectul nostru, al tuturor: sunt oameni cu experienta! De-acord!
Dar altceva?… Asta e cam tot ce stiu. Contactul meu cu varstnicii nu a fost grozav pana acum. Am patru bunici pe care ii vizitez rar, prin vacante… Iar cei inaintati in varsta nu prea au facut parte din grupul meu de prieteni.
Totusi, trebuie sa fie ceva deosebit de descoperit si in viata lor. Nu se poate sa traiesti atatia anii si viata ta sa nu se umple de experiente! Au fost si ei tineri. Poate au avut si ei lupte grele; poate lupte si izbanzi pentru credinta!
De cand am vizitat sora aceea in varsta cu cei de la Biserica, am inceput sa ma gandesc mai serios la toate astea. Am luat lumea si viata prea usor. Langa mine se pot afla oameni valorosi si eu nu stiu nimic.
In fond, la ce iti foloseste intelepciunea batranilor daca nu-I intrebi niciodata nimic? Daca nu-ti spui problema… daca nu le ceri un sfat?
Poate ar fi cazul sa fac mai mult. Sa depasesc stadiul in care doar le zambesc celor in varsta sau, in care trecand pe langa ei, le mai spun si “Pacea Domnului”!
Concluzie:
Cei in varsta NU sunt, prin definitie, niste finite plictisitoare
Tinerii NU sunt, prin definitie, niste omuleti agitati, necopti si care fac doar rele.
Dumnezeu, Tatal, a hotarat sa existe in lume si tineri si bartani cu un scop! Si tot ce hotataste El este spre binecuvantare.
Tinerii au nevoie de varstnici pentru a fi echilibrati si varstnicii au nevoie de tineri pr a fi echilibrati.
Este extraordinar sa putem construi legaturi peste prapastia dintre varste. Aduce o imbogatire imensa pentru suflet si pentru minte! E tragic cand tinerii se izoleaza in grupul lor lipsit de experiență, însă mai trist este atunci cand varstnicii se inchid in lumea lor refuzand deschiderea.
Avem insa nevoie de cel putin trei elemente:
– spirit dechis;
– rabdare;
– toleranta.
Si inca ceva: NU trebuie sa asteptam ceva anume de la cei pe care vrem sa ii cunoastem. NU trebuie sa pornim cu asteptari. Trebuie doar sa ne apropiem si sa primim ce ni se arata.
Iar peste toate astea, sa nu uitam ca Il avem pe Dumnezeu care poate să ne dea și dispoziția de a iubi!
“… Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care e in voi; dar cu blandete si teama…” 1Petru 3,15 u.p.
Crestinii…. Ii poti deosebi de ceilalti oameni oriunde te-ai afla. Poti deosebi un crestin intre 50 de oameni fara ca acesta sa scoata nici macar o vorba. E vorba de modul in care crestinii se imbraca si se comporta. Oamenii Il pot vedea pe Hristos stralucind in ei ca lumina intr-un far. Au o aura in jur si ii fac pe ceilalti sa se intereze de ce sunt asa de fericiti. Poti sta la coada intr-un magazin si cineva se intoarce brusc spre tine si iti spune: “Pari asa de fericit! Probabil esti crestin. Te rog vorbeste-mi despre Isus!”
Mie nu mi s-a intamplat asa ceva niciodata si, desi cred ca cele cateva imagini pe care vi le-am prezentat ar trebui sa se aplice la viata noastra de crestini, nu cred ca doar hainele sau aspectul exterior pot vorbi despre noi. Bineinteles ca si acestea sunt importante pentru marturia pe care o dam celor din jur, precum este si zambetul pe care-l putem oferi pentru a topi raceala din aceasta lume.
Insa, pentru a ne oferi cu adevarat prietenia celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, suntem indemnati sa urmam sfatul lui Isus. Domnul Isus spunea ca urmasii Lui trebuie sa fie ca drojdia intr-un aluat de paine: deși e putină, poata schimba totul. Sau ca sarea… sa dea gust fara să fie nevoie să umpli tot vasul cu ea.
A fi credincios implica mult mai mult decat conversatiile pe care le avem. Este ceva ce se descoperă in atitudinea noastra. Acest lucru se spune și în textul din 1Ioan 3,18: “Copilasilor, sa nu iubim cu vorba nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.”
De cele mai multe ori suntem inclinati sa facem bine in mod organizat, lucrand in grupuri sau predicand maselor de oameni. Insa LUCRAREA LUI HRISTOS S-A AXAT PE INDIVID!!! Nu trebuie sa permitem ca marturia noastra personala si dragostea pentru oameni sa se piarda.
Si ar mai fi inca un aspect… In contactul cu necrestinii, le dam cumva impresia ca nu facem altceva decat sa urmam orbeste niste reguli deși ni se par fara sens?
Dacă noi nu suntem convinși de ceea ce credem, cum am putea să dăm mărtuire despre credință?
Gândiți-vă la câteva întrebări care uneori exprimă atitudinea noastră față de convingeri: de exemplu, cu privire la lucrurile pe care le faceți sau nu: ex. De ce nu vii să te distrezi cu noi sâmbătă după-amiază? /de ce nu mănânci carne de porc?/E doar o bere.Ce mare lucru?
Iar la aceste întrebări preferăm să murmurăm resemnat: Nu avem voie… /Pentru că nu e bine…
Ce bine am face dacă am răspunde potrivit sfatului dat de apostolul Pavel îm 1Petru 3,15-16….
Ceilalți vor cunoaște că ești creștin datorită dragostei tale manifestată față de ei. Arată-ți prietenia persoanelor care nu Îl cunosc pe Isus pentru că “Cine iubește pe Dumnezeu, iubește și pe fratele său.” (1Ioan 4,20)
Fiul risipitor ( a se prezenta liber – sub forma unei povestiri…se vor puncta următoarele aspecte)
O relație de familie
2 frați
1 tată
LUCA 15.11-13
Fiul cel mic are două idei, 2… dar fixe prima: casă=plictiseală + slugăreală
a doua: tată= insensibil demodat, știe doar holda și biserica
Fratele mai mare crede aceleași lucruri despre tatăl său, dar preferă să nu le arate… mocnesc în el a revoltă tacită:
– slujesc ca un rob
– niciodată nu mi-ai dat
– m-aș fi veselit cu prietenii mei dar cu tine nu e posibil, tu ești distrugătorul distracției
La om, revolta începe prin neînțelegerea caracterului lui Dumnezeu: mai multe obligații, decât drepturi. Pretenții mari, de la un om neajutorat, supus slăbiciunilor. Doar ceea ce El cere trebuie îndeplinit, dar dacă mie îmi place altceva….Lecția e simplă, dar greu de sesizat….pocăința inseamana numai mult decât redescoperirea lui Dumnezeu ca TATĂ‚
LUCA 15.13,14,15
Fiul cel mic pleacă dar nu poate fără un tată, așa că ajunge la mila unui stăpân de porci
Fiul experimenteză reversul normalității: drumul căderii sale de la “pretențiosul tată” la “milostivul stăpân de porci”
Vers 16- roscovele erau tot ce existat, pare să fie tot ce-și dorește; de fapt nici nu primește sau cunoste altceva. Așa este ademenit omul: vei avea, vei fii, dar la urmă… Realitatea este cruntă: limitarea adusă de păcat e totală… Nu ai din ce să alegi, rămâi doar cu roșcovele…și crezi că este totul… Cât de ușor putem fi înșelați
“s-a lipit” termenul descrie atasamentul față de păcat
Și își vine în fire VREA ACASĂ‚ dar….
Remușcări? Sigur vrea acasă
Reevaluari-alta părere despre tată ? Nicidecum acasă doar e mai multă pâine, în nici un caz roșcove…
Tata e la fel obtuz, dar cel puțin argați o duc bine…
CE BINE E SĂ‚ FII ARGAT LA TATA, NU FECIOR ….
În relația cu Dumnezeu mulți creștini sunt la fel: eu Doamne fac, dau, nu fac, sufăr deci Tu dă-mi viața veșnică și aici pe pământ pâine (binecuvântări) să nu mor de foame… dar să nu aștepți preferă să nu mă consideri fiul tău— e prea mult, prea greu…
Fiul pregătește DISCURSUL ARGATULUI – tata am păcătuit…
Și crede că va fi nevoie de o pledoarie pentru a-l da gata pe tata: cu lacrimi și căința…
Însă adevăratul TATA așa cum copiii săi nu au avut timp să-l cunosca, e altfel… EL redă cetatenia-inelul și reface caracterul-haina inversul. Nu iartă doar pe jumătate…ci repune omul în toate drepturile pierdute…risipte prea ușor…
FIUL MARE ȘI … SFÂNT
Vine de la ogor și aude muzica… e clar tata a dat în mintea copiilor, așa că el refuză bucuria. Să treci așa de ușor peste pierderile cauzate de fratele meu mic…
2 tipuri de oameni nu vor primi viața veșnică cei ce nu vor găsi nici o plăcere acolo și cei care vor găsi greșeli și la îngeri și Dumnezeu.!!!
Când apare transformarea “metanoia-inoirea minți? Oare datorită condițiilor din cocină?
Nicidecum, ci atunci când descoperă adevăratul caracter al tatălui…în contrast cu interesul arătat de stăpânul de porci…
E nevoie de experiențe amare, ca să descoperi dulcele iubirii divine…
Scrisoare de dragoste de la Dumnezeul tău
Dragul Meu,
Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău (Exod 20,2), Eu te cercetez de aproape și te știu (Ps.139,1), te cunosc mai dinainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale (Ieremia 1,5). Eu știu totul despre tine, știu când stai jos și când te școli, știu când mergi și când te culci (Ps.139,2); Eu știu când ieși afară, când intri și când ești mânios (Isaia 37,28), chiar și perii capului tău îi am numărați (Luca 12,7), Eu îți știu până și cuvintele pe care le rostești înainte ca ele să ajungă pe buzele tale. (Ps.139:3).
Pe când erai un plod fără chip, ochii Mei te vedeau și în cartea Mea am scris toate zilele care îți sunt rânduite (Ps. 139,16). Eu te-am creat o făptură atât de minunată (Ps.139,14), te-am făcut după chipul și asemănarea Mea (Genesa 1,26), un pic mai prejos decât Mine (Ps. 8,5).
În ziua necazului tău, cheamă-Mă și Eu te voi izbăvi (Ps.50,15). Nu te teme de nimic căci Eu sunt cu tine (Isaia 43,5) ci bucură-te căci Eu fac lucruri mari (Ioel 2,21). Nu te teme căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare (Isaia 41,10). Aruncă-ți toate îngrijorările tale asupra Mea căci Eu îngrijesc de tine (1Petru 2,7). Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care mă apropii atât de mult de tine încât te iau de mâna dreaptă și îți zic: “Nu te teme de nimic că Eu îți vin în ajutor” (Isaia 41,13). Ascultă-Mă, tu pe care Te-am luat în spinare de la obârșia ta, pe care te-am purtat pe umăr de la nașterea ta: până la bătrânețea ta Eu voi fi Același, până la cărunțelile tale te voi sprijini. Te-am purtat și tot vreau să te mai port, să te sprijinesc și să te mântuiesc (Isaia 46,3-4).
Atunci când ești trudit și împovărat vino la Mine și Eu îți voi da odihnă (Matei 11,28) și pace. Eu îți dau pacea dar nu acea pace pe care ți-o dă lumea (Ioan 14,27), legământul Meu de pace nu se va clătina (Isaia 54,10 u.p.). Eu te voi călăuzii neîncetat, îți voi sătura sufletul chiar în locuri fără apă și voi da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă (Isaia 58,11).
Atunci când nu mai știi care este calea care duce la viață, pe care merg foarte puțini (Matei 7,14), urechile tale vor auzi glasul Meu care îți zice: “Iată drumul mergi pe el când ești ispitit să te abați la dreapta sau la stânga” (Isaia 30,21).
Așa cum ți-am zis până acum, Eu am fost cu tine și voi fi și mai departe, te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara pe care acum o pregătesc pentru tine (Genesa 28,15). Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise, nu te voi lăsa și nici nu te voi părăsi (Iosua 1,5).
Dar fiindcă plata păcatului este moartea (Romani 6,23) și pentru că păcatele tale pun un zid de despărțire între tine și Mine (Isaia 59,2), Eu îți șterg fărădelegile pentru Mine și nu îmi voi mai aduce aminte de păcatele tale (Isaia 43,25) prin sângele Fiului Meu care a murit pentru tine.
Pentru că te iubesc cu o iubire veșnică de aceea îți păstrez bunătatea Mea (Isaia 31,3), fiindcă atât de mult te iubesc, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc (Isaia 43,4), L-am trimes pe unicul Meu Fiu ca să moară pentru tine ca apoi tu să ai viața veșnică (Ioan 3,16). Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina (Isaia54,10). Chiar dacă pare greu de crezut, nu te teme crede numai (Marcu 5,36) căci cuvântul Meu rămâne în veac (1Petru 1,5). ?
Așa cum s-a spus și la început, am încercat să analizăm câteva relații de prietenie. După cum cred că v-ați dat seama s-a vorbit despre relația de prietenie dintre părinte și copilul său, între frații, relația de prietenie dintre un băiat și o fată, prietenia dintre tineri și cei mai puțin tineri, dintre cei credincioși și necredincioși iar în final am încercat să prezentăm relația de prietenie dintre Dumnezeu și om.
Când spui “prieten” spui mai mult decât un om pe care îl vezi o dată pe săptămână și îl saluți formal și politicos neștiind mare lucru despre el; deaceea invitați noastră este să îndrăzniți să fiți “prieteni” în adevăratul sens al acestui cuvânt iar în consecință acestui fapt să fiți prieteni adevărați.
Aș vrea să închei cu un citat din Divina vindecare: “În toate legăturile pe care le stabilim cu alții, trebuie să ne amintim că în experiența altora există capitole ascunse de privirea muritorilor. Pe paginile memoriei există istorii triste, care sunt păzite cu sfințenie de ochii curioși. Acolo sunt înregistrate bătăli lungi, grele, cu împrejurările lor apăsătoare, poate necazuri în viața de familie, care slăbesc zi de zi curajul, încrederea și credința. Cei care duc bătălia vieții în condiții nefavorabile pot fi întăriți și încurajați prin mici atenții, care nu costă decât efortul de a iubi. Pentru astfel de persoane, faptul de a-și simți mâna prinsă într-un ajutor de către un prieten adevărat valorează mai mult decât aur sau argint. Cuvintele pline de bunătate sunt tot atât de binevenite ca și zâmbetul îngerilor.”
VĂ‚ DORESC SĂ‚ ÎNVĂ‚Å¢AÅ¢I SĂ‚ FIÅ¢I PRIETENI ADEVĂ‚RAÅ¢I!!!
Sursa: http://programetineret.ro
