Multele culori diverse
de traducere Loredana Olteanu; Sursa: Intercer
Viata este adesea comparata cu obositoarea impletitura intre mai multe fire diverse, fiecare avand propria culoare simbolica, …care dupa un lung si rabdator lucru in “razboiul” de tesut ce ne este daruit, va da nastere acelei urzeli unice, multicolore si irepetibile, pe care fiecare din noi alege s-o teasa, panza vietii.
Povestire
Carlotta, broscuta destul de nepriceputa (cam asa cum sunt de obicei persoanele la varsta ei), privea deja de catva timp extaziata reclama luminoasa a magazinului care se afla vis-a-vis de balta ei natala si pe care era scris: Pravalia Dorintelor.
Intr-o zi, facandu-si curaj, intra si ceru stangace batranei tartarugi care statea in spatele tejghelei: “As… as… as vrea fericire, sanatate si succes in mari cantitati”
Inteleapta tartaruga, dupa ce-si aseza ochelarii, o priviri insistent in ochi si… se retrase cu calm undeva intr-un depozit din spate. Minutele treceau inexorabil, insa de vanzatoarea tartaruga nici un semn, cu toate ca din cand in cand dincolo de tejghea se tot simtea miscandu-se ceva. In sfarsit, dupa o asteptare apreciabila, tartaruga se prezenta cu un manunchi de fire multicolore si cu un micut razboi:
“Uite, tine…”, spuse broasca testoasa inmanandu-i totul.
“Dar ce sa fac cu toate firele astea colorate ?”
“Nu fi superficiala: observa bine”, ii raspunse tartaruga. “ In viata nu gasesti nimic gata confectionat. Orice lucru trebuie sa-l construim cu diferitele culori ce formeaza realitatea. Priveste:
ALBUL: firul principal care-ti va servi ca baza. Este cotidianul, dorinta de a inalta zi dupa zi, bucata cu bucata viata ta care este unica si de neinlocuit.
Dupa aceea este MAROUL, putin atragator insa robust, durabil: este firul care indica oboseala, efortul, implicarea, transpiratia. Este nevoie de multa constanta si rabdare in viata pentru a putea realiza ceva.
Acesta este ROSUL: ne aminteste sangele, lupta, pasiunea, suferinta si sacrificiul. Da, sigur, stiu ca aceste cuvinte nu mai sunt la moda insa raman fie ca vrem sau nu, esentiale.
Uite si firul ALBASTRU care-ti aminteste despre cer, seninatatea, bucuria, condividerea impreuna cu altii a tot ce-i frumos.
Firul PORTOCALIU reprezinta capacitatea de a te reinnoi, de a aborda lucrurile intr-un mod nou, biruind plictiseala si repetitivitatea din fiecare zi.
VIOLETUL este culoare reflectiei, a tacerii, a meditatiei, culoarea regasirii noastre.
GALBENUL – AURIU este culoarea succesului, al bunastarii, al painii care ne este daruita in fiecare zi.
Dar, avem si NEGRUL: firul confruntarii, al sahului mat, al mortii. Eh, da, chiar si el face parte din viata si trebuie sa invatam a tine cont de el.
Apoi, este firulVERDE, culoare naturii, a sperantei, al asteptarii si al invierii.
Poftim, ia toate aceste fire si cu ele incearca sa-ti tesi panza vietii tale. Nu crede ca va fi o treaba simpla sau usoara, ca-ti va lua putin timp. Panza va fi definitivata doar cu intreaga ta viata, insa in inteleapta combinatie a acesteor fire vei regasi ceea ce ti-ai dorit asa de mult. Si acum, la lucru, prietena mica”.
Dincolo de fabula
Sugerimente didactice
Morala fabulei este ca viata poate fi construita impletind cu intelepciune diversele realitati ce o compun. Chiar si culorile mai putin stralucitoare sau cele mai intunecate au un rol fundamental.
Pentru mobilizarea grupului se sugereaza sa se scrie pe bilete anonime raspunsul la urmatoarea intrebare:
1.Culoarea cea mai importanta a vietii mele este ………………………….. (Si de ce ?)
Biletele pot fi citite si comentate in cadrul grupului.
Se poate scrie pe o tabla urmatoarea fraza:
Viata este…………………….., invitand rand pe rand pe participantii grupului sa dea propriul sau raspuns. Va fi rolul profesorului sau animatorului de a scrie raspunsurile si de a face eventual cateva comentarii.
Pentru aprofundare
Firul alb: atentie la micile lucruri de fiecare zi
Cine nu stie sa aiba grija de lucrurile mici care ne inconjoara este dificil de crezut ca stie sa se ocupe de lucrurile mari, importante. In continuare sunt redate cateva ganduri din jurnalul lui Christian Robin: “Eu ma ocup de ceea ce este mic, mic de tot, de ceea ce este chiar minunscul, infinitezimal. La intrebarea: “ce faci in viata ?”, iata ce mi-ar place sa raspund, desi nu o fac: “ma ocup de lucrurile mici. Port marturia unui fir de iarba.
Lumea asa cum merge – rau – o cunosc si eu la fel ca voi toti. Totusi, poate mai putin decat voi caci sub un fir de iarba poti fi protejat de multe. Aceste lucruri nu le ignor pentru nimic in lume, insa nu despre asta vreau sa vorbesc. Iau notite despre ceea ce a rezistat si fara indoiala ca acestea sunt tocmai lucrurile mici, mici, devenite mari tocmai pentru ca au rezistat. De ce stralucirea zilei, cuvantul unui copil, un firicel de iarba au triumfat realitatilor urate.
Eu vreau sa vorbesc in numele acestor lucruri foarte mici, si incerc sa le ascult. Nu vizez la o lume resemnata, caci o asa lume ar insemna moarte. Iubesc insa lupta, contrastul, la fel de mult cum iubesc viata. In aceasta dimineata am adus in casa niste trandafiri de o simplitate absoluta. Iata ceea ce sunt, si ceea ce fac: veghez trandafirii si firele de iarba. Scriu in jurnalul meu pentru a spune acest lucru elementar: lumea este pierduta insa viata ramane intacta. Transmite infinitul cuprins intr-un fir de iarba si gloria sa necontaminata. Ia totul de la inceput la picioarele luminii, la umbra trandafirilor rosii.
Nu voi putea niciodata sa arunc iubirea pe fereastra, nici iubirea si nici firul de iarba”
Christian Robin, Autoportret)
Culoarea suferintei
“Nu stiu daca se merita sa suferi mult”, spuse Alberto Castagnia (un foarte cunoscut conducator de emisiuni ale posturilor de televiziune italiane), reflectand dupa cel de-al doilea infarct ce-l constranse a oscila intre viata si moarte pentru un timp destul de lung. “Insa stiu sigur ca durerea m-a schimbat. Si am inteles ca aceasta dimensiune a vietii nu o poti elimina. Alaturi de durere, sau experimentand-o te dezvolti, cresti. Iti creste puterea, devii mai solid. Se creste impreuna cu durerea. Si inainte de boala mea spuneam asta, insa nu era adevarat, nu credeam”. (Alberto Castagnia, Cu man ape inima, 1999)
Toate culorile sunt la fel de importante…..
Si negrul este important
Trebuie sa imblanzim moartea, spunea Montaigne, adica sa o facem ca fiind din casa noastra, caci, doar atunci cand imblanzesti animalul feroce te simti linistit, ba chiar mai mult este ca acela te poate proteja. A te gandi la moarte, ba chiar mai mult la murire, inseamna a imblanzi o realitate care daca este lasata libera pote genera doar teama.
“Traind aici in spital am inteles ca durerea nu este intotdeauna o nenorocire, am inteles ca teama de moarte este mai degraba mister si nu neaparat trebuie sa ne duca la disperare” (Sergio Messina)
Pentru discutii si reflexii
Un baiat de 17 ani, pe nume Marco, scria in revista scolii: “Am descoperit facand cunostinta cu tineri de alta nationalitate si nu numai, ca a comunica cu altii pana la urma se ajunge la acelasi simtamant de plictiseaza si deziluzie. Incercam sa contruim lucruri mari , pe baze ridicole.” O viziune destul de pesimista, nu ? Eu mai degraba as prefera sa dau un alt sens celor spuse de el: “Sa construim baze solide pentru a face lucruri mari ”
Dar care pot fi aceste baze solide:
1.______________
2.______________
3.______________
Va fi interesant sa observam ca bazele solide nu au suferit modificari in timp. Sunt mereu aceleasi si foarte rezistente. A creste inseamna sa inveti sa iesi oarecum din perimetrul tau obisnuit Eul- tau si sa incepi sa-ti dai seama de altii. Marele zid chinezesc in care incarceram EUL nostru duce la moarte, este asfixiant, nu lasa spatiu. A iesi dintre granitele propriului Eu prin actiuni zilnice, in modestie, bunavointa si respect, doar asa poti vedea dincolo.. Da, marile fundamente ale vietii au culoarea maro a constantei si perseverentei, a transpiratiei si a lacrimilor. Ca sa petreci dincolo de granitele lungi este nevoie sa mergi pe micile drumuri.
“O, de m-ar scapa cineva de aceasta singuratate ingrozitoare in asa fel incat eu sa pot sa incep sa dau totul. Inca cativa ani si viata va avea valoare doar pentru continutul ei, pentru altii. Viata mea fara a da valoare celorlalti e mai rea decat moartea. Deci vreau ca in aceasta singuratate sa poti sluji altora. Deci pot sa vorbesc despre imensa maretie a ceea ce mi-a fost dat si despre nimicul pe care eu il sacrific.
“Sfinteasca-se Numele Tau, vina Imparatia Ta,
Faca-se Voia Ta” (Dag Hammarskjold, 1958, de ziua sa de nastere , in 1961, secretar O.N.U)
Cateva texte biblice:
Isaia 38.12_20
Deuteronom 30.15-16
Psalm 16.11
Coloseni 3.3
Apoc. 20.12
Traducere din italiana: Loredana Olteanu, (Sergio Bocchini, Favole come Parabole)
