Umilirea lui Nebucadnetar si a lui Belsatar
Trufasul rege Nebucadnetar
A fost smerit de Domnul,ca sa-nvete,
Ca a primit coroana lui,in dar,
S-o poarte-n umilinta si-n blandete.
Da!Domnul i-a luat mintea si-a trait,
Hranindu-se cu iarba din pustie.
Iar dupa sapte ani s-a pocait,
Recapatand si minti,si-mparatie.
Dar Belsatar,nepotul,n-a-nvatat
Nimic,din asta lectie amara
Si a murit ucis,chiar in palat,
Gasit cu „lipsa”,la un chef de seara.
Sa fim atenti,caci trupul e un templu;
Voi, vase sfinte,sa nu profanati !
O,rege Belsatar,ce trist exemplu
Esti,astazi,pentru toti cei apostati !
