IOSIF, TRIMIS ÎN TEMNIÅ¢Ă‚
Iosif cel curat la suflet,
Nobil, cast în al său umblet,
În celulă-i aruncat,
Căci n-a vrut ca în păcat
Să-și mânjească viața sa
Și pe Domnu-a-L întrista.
Ca și Iosif, crin curat,
Vreau mereu înmiresmat
Cu parfum ceresc să fiu,
Pentru Domnul, vrednic fiu,
Să cunoască toți, că eu
Aparțin lui Dumnezeu.
Magdalena Toma
