Cuvantul lui Dumnezeu este sigur (Isaia 40,8; 55,11; Romani 11,29) iar planul Sau pentru mantuirea omului va triumfa in cele din urma (Isaia 46,10). La El " nu este nici schimbare, nici umbra de mutare" (Iacov 1,17). El "este acelasi ieri si azi si in veci" (Evrei 13,8). Cuvantul Lui "ramane in veac" (1Petru 1,25). In cele din urma scopurile lui Dumnezeu vor triumfa, iar planul de mantuire se va implini, fara sa tina seama de esecul vreunei persoane sau grupari (PK 705,706). Planul in sine nu se schimba niciodata. Insa felul in care este dus la indeplinire se poate schimba deoarece omul se poate schimba. Vointa omeneasca nestatornica este factorul slab, instabil, din profetia conditionala. Dumnezeu poate sa lepede o natiune sau o grupa de oameni in favoarea alteia daca cei invitati mai intai refuza in mod repetat sa conlucreze cu El (vezi Ieremia 18,6-10; comp. Daniel 5,25-28; Matei 21,40-43; 22,3-10; Luca 14,24). Pentru exemple ale revenirii asupra deciziei de pedeapsa vezi Iona 3,3-10; comp. 2Regi 20,1-5; iar asupra unei binecuvantari fagaduite, vezi Exod 6,2-8; comp. Num. 14,26-34. Legamantul cu Israelul dupa trup s-a dovedit a fi defectuos nu pentru ca Dumnezeu nu a reusit sa-Si indeplineasca partea care Il privea pe El din legamant, ci pentru ca promisiunile exemplare ale lui Israel s-au dovedit pieritoare ca roua diminetii (Osea 6,4; 13,3, Evrei 8,6.7). Trebuie sa se tina cont de faptul ca Dumnezeu nu constrange vointa omului, iar conlucrarea lui Israel era un factor esential pentru reusita planului Sau pentru acest popor.
Fagaduintele lui Dumnezeu sunt conditionate de cooperarea si ascultarea omului. "Fagaduintele ca si amenintarile lui Dumnezeu sunt conditionale" (EGW MS 4,1883, in Marturia lui Isus, p. 99). In repetate randuri Dumnezeu l-a avertizat pe Israel ca binecuvantarea merge mana in mana cu ascultarea si ca neascultarea este urmata de un blestem (vezi Deuteronom 4,9; 8,19; 28,1.2.13.14; Ieremia 18,6-10; 26,2-6; Zaharia 6,15; etc.). Ascultarea continua era necesara pentru continuitatea favorii divine, in timp ce persistenta in neascultare avea sa culmineze in mod inevitabil cu lepadarea natiunii iudaice ca instrument ales al lui Dumnezeu pentru indeplinirea planului divin (Deuteronom 28,15-68). Datorita esecului iudeilor ca popor ales al lui Dumnezeu, multe din profetiile Vechiului Testament, ca de pilda acelea care afirma misiunea mondiala a lui Israel si strangerea Neamurilor (vezi Geneza 12,3; Deuteronom 4,6-8; Isaia 2,2-5; 42,6; 29,6; 52,10; 56,6.7; 60,1-3; 61,9; 62,2; Zaharia 2,11; 8,22.23; etc.), acelea care aratau spre odihna vesnica in Canaan (Isaia 11,6-9; 35; 65,17-25; 66,20-23; Ieremia 17,25; Ezechiel 37; 40-48; Zaharia 2,6-12; 14,4-11), si acelea care fagaduiau eliberarea de vrajmasii lor (Isaia 2,10-21; 24-26; Ezechiel 38; 39; Ioel 3; Tefania 1; 2; Zaharia 9,9-17; 10-14; etc.), nu s-au implinit si nu pot fi implinite niciodata fata de ei ca natiune.
Daca Israelul ar fi atins nobilul ideal, toate fagaduintele conditionate de ascultare, ar fi fost de multa vreme implinite. Prezicerile despre dizgratia, lepadarea si nenorocirea nationala care aveau sa urmeze apostaziei nu s-ar fi realizat niciodata. Insa din cauza apostaziei, tocmai prezicerile de onoare si de glorie nationala au fost acelea care nu s-au putut realiza. Totusi, intrucat scopurile lui Dumnezeu sunt de neschimbat (Psalmi 33,11; Proverbe 19,21; Isaia 46,10; Fapte 5,39; Evrei 6,17; etc.) reusita va veni in mod necesar – prin Israelul spiritual. Desi, in ansamblu, Israelul literal a dat gres in implinirea inaltului sau destin, poporul ales a avut totusi o contributie valoroasa, desi imperfecta, la pregatirea lumii pentru prima venire a lui Mesia (vezi comentariul la Matei 2,1). Mai mult, sa nu uitam ca Mesia, dupa trup, era iudeu, ca membrii fondatori ai bisericii crestine au fost cu totii iudei, si ca crestinismul s-a dezvoltat din iudaism.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
