Generalitati. Spre deosebire de cea mai mare parte a poeziei engleze moderne, poezia ebraica nu depinde de o schema de versuri cu accent si rima repetate in mod regulat. Accentul e neregulat, iar rima, daca apare cumva, pare ocazionala sau accidentala. Pentru cei care trebuie sa citeasca Biblia in traducere, cea mai insemnata baza metrica a versului ebraic consta din simetria echilibrata a formei si a sensului, cunoscuta sub numele de paralelism.
Cel dintai erudit care a examinat atent structura poeziei ebraice si care a pus studiul ei pe o baza solida a fost episcopul Robert Lowth, invatat si profesor la Oxford. In lucrarea lui Lectures on the Sacred Poetry of the Hebrews (1753), Lowth a aratat tendinta poeziei ebraice de a aranja declaratiile in perechi, asemenea unui sunet cu ecoul lui, ca paralelism al partilor. Watts-Dunton a numit-o "ritm al simtului", iar Van Dyke a descris-o ca "ritm al ideilor". Cu privire la acest element distinct al structurii poeziei ebraice, Stanley spune: "Bataile ritmice si rapide ca acelea ale aripilor, inaltarea si scufundarea ca acelea ale unei inimi ingrijorate, care au fost frumos descrise ca fiind esenta structurii paralele a poeziei ebraice, sunt extrem de potrivite pentru jocul nesfarsit al sentimentului uman si pentru intelegerea fiecarei epoci si natiuni." E vrednic de notat ca acest element poetic a fost redat aproape intact in limba engleza. Desi sursa factorului paralelismului este necunoscuta, trebuie notat faptul ca elementul paralelismului, ca o caracteristica a poeziei ebraice, e impartasit si de alte literaturi antice, ca de exemplu cea egipteana, asiro-babiloniana si canaanita.
Un exemplu de paralelism al structurii, in forma lui cea mai simpla, poate fi vazut in asa-numita Cantare a sabiei sau Cantarea lui Lameh (Genesa 4,23.24), care este probabil cel mai vechi exemplu de poezie din Biblie. In aceasta cantare de sase versuri a lui Lameh, structura paralela a versului ebraic apare in cea mai evidenta simplitate. Poemul consta din trei distihuri sau paralelisme sinonimice:
"Ada si Tila, ascultati glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultati cuvantul meu!
Am omorat un om pentru rana mea,
Si un tanar pentru vanataile mele.
Cain va fi razbunat de sapte ori,
Iar Lameh de saptezeci de ori cate sapte."
Incepand cu acest exemplu, vom continua sa explicam si sa exemplificam mai profund principiului paralelismului ca factor determinant principal in versul ebraic.
Forme primare de paralelism. In general, sunt recunoscute trei forme primare de paralelism:
1. Paralelismul sinonimic, in care ideea fundamentala este repetata folosind alte cuvinte sau imagini in stihul al doilea al distihului, de pilda:
"Strangeti-va si ascultati, fii ai lui Iacov!
Ascultati pe tatal vostru, Israel!"
(Genesa 49,2).
"Opreste-te, soare, asupra Gabaonului,
Si tu, luna, asupra vaii Aialonului!"
(Iosua 10,12).
"Oranduirile Domnului sunt fara prihana si veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii."
(Psalmi 19,8).
2. Paralelismul antitetic sau contrastant, in care ideea primului stih al unui distih este explicata mai departe prin contrast sau inversare in stihul al doilea, ca de exemplu:
"Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cand se arata in puterea lui"
(Judecatori 5,31).
"Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti,
dar calea pacatosilor duce la pieire."
(Psalmi 1,6).
"Mania imparatului este ca racnetul unui leu,
si bunavointa lui este ca roua pe iarba."
(Proverbe 19,12).
3. Paralelismul sintetic sau constructiv, in care stihul al doilea al distihului adauga o idee la primul stih prin completare, dezvoltare sau intarire. Cele doua stihuri pot sta in relatie de cauza si efect, conditie si concluzie, expunere si completare etc., ca de exemplu:
"Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu
pe Sion, muntele Meu cel sfant."
(Psalmi 2,6).
"Domnul Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor,
sa vada de este vreunul care sa aiba pricepere
si care sa caute pe Dumnezeu."
(Psalmi 14,2).
"Mai bine un pranz de verdeturi, si dragoste
decat un bou ingrasat, si ura."
(Proverbe 15,17).
"Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui,
ca sa nu se creada intelept."
(Proverbe 26,5).
"Un om pizmas se grabeste sa se imbogateasca,
si nu stie ca lipsa va veni peste el."
(Proverbe 28,22).
Forme secundare de paralelism. Pe langa formele primare de paralelism, au fost recunoscute trei forme secundare:
1. Paralelismul emblematic, un tip infrumusetat de paralelism sinonimic, in care o figura de stil sau o imagine de vreun fel oarecare este folosita pentru a dezvolta ideea, ca de exemplu:
"Nu te mania pe cei rai
si nu te uita cu jind la cei ce fac raul;
caci sunt cositi iute ca iarba,
si se vestejesc ca verdeata."
(Psalmi 37.1.2).
"Sa se umple de rusine si sa dea inapoi
toti cei ce urasc Sionul!
Sa fie ca iarba de pe acoperisuri,
care se usuca inainte de a fi smulsa!
Seceratorul nu-si umple mana cu ea,
cel ce leaga snopii nu-si incarca bratul cu ea,
si trecatorii nu zic:
Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi!
Va binecuvantam in Numele Domnului!"
(Psalmi 129,5-8).
2. Paralelismul culminant sau in trepte, un tip viguros de paralelism sintetic, in care unul sau mai multe cuvinte cheie sau una sau mai multe expresii cheie sunt repetate si duse mai departe, pana cand ideea este completata chiar la sfarsitul paralelismului extins, ca de pilda:
"…Caci El vine,
vine sa judece pamantul.
El va judeca lumea cu dreptate
si popoarele dupa credinciosia Lui."
(Psalmi 96,13).
"Imi ridic ochii spre munti…
De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul imi vine de la Domnul,
care a facut cerurile si pamantul.
Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul;
Cel ce te pazeste, nu va dormita.
Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme
Cel ce pazeste pe Israel."
(Psalmi 121,1-4).
3. Paralelismul intercalat, un tip de paralelism in care primul si ultimul dintr-o serie de stihuri sunt asemanatoare si cuprind intre ele un numar de stihuri care dezvolta ideea fundamentala, ca de pilda:
"Doamne, eu am strigat catre Tine,
si m-am rugat Domnului, zicand:
Ce vei castiga daca-mi versi sangele,
si ma pogori in groapa?
Poate sa Te laude tarana?
Poate ea sa vesteasca credinciosia Ta?
Asculta, Doamne, ai mila de mine!
Doamne, ajuta-ma!"
(Psalmi 30,8-10).
"Domnul Isi intoarce Fata impotriva celor rai,
ca sa le stearga pomenirea de pe pamant.
Cand striga cei fara prihana, Domnul aude,
si-i scapa din toate necazurile lor.
Domnul este aproape de cei cu inima infranta,
si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.
De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana,
dar Domnul il scapa totdeauna din ea.
Toate oasele i le pazeste,
ca nici unul din ele sa nu i se sfarame.
Pe cel rau il omoara nenorocirea,
dar vrajmasii celui fara prihana sunt pedepsiti."
(Psalmi 34,16-21).
Variatii de paralelism. Forma cea mai simpla si cea mai obisnuita de paralelism este ansamblul de doua stihuri sau distihul, dar acesta se multiplica adesea in trei sau patru stihuri, putand ajunge sa aiba un numar considerabil de stihuri intr-o mare varietate de combinatii. Astfel, cateva stihuri consecutive pot avea acelasi inteles, ca de pilda:
"Raurile vuiesc, Doamne,
raurile vuiesc tare,
raurile se umfla cu putere."
(Psalmi 93,3).
"Cum sa te dau, Efraime?
Cum sa te predau, Israele?
Cum sa-ti fac ca Admei?
Cum sa te fac ca Teboimul?"
(Osea 11,8).
"Fiii nostri sunt ca niste odrasle,
cari cresc in tineretea lor;
fetele noastre ca niste stalpi sapati frumos,
cari fac podoaba caselor imparatesti.
Granarele noastre sunt pline
si gem de tot felul de merinde;
turmele ni se inmultesc cu miile,
cu zecile de mii, in campiile noastre:
vitelele noastre sunt prasitoare;
nu-i nici o paguba, nici o robie,
nici un tipat in ulitele noastre!"
(Psalmi 144,12-14).
Uneori doua stihuri sinonime pot fi imbogatite printr-un al treilea, ca de pilda:
"Ruben, tu, intaiul meu nascut,
Puterea mea si parga tariei mele,
Intaiul in vrednicie si intaiul in putere."
(Genesa 49,3).
"Iudo, tu vei primi laudele fratilor tai;
Mana ta va apuca de ceafa pe vrajmasii tai.
Fiii tatalui tau se vor inchina pana la pamant inaintea ta."
(Genesa 49,8).
Sau primele doua stihuri pot fi sinonime, iar al treilea este completare la ideea de baza, ca de exemplu:
"Imparatii pamantului se rascoala,
si domnitorii se sfatuiesc impreuna
impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau."
(Psalmi 2,2).
"Iosif este vlastarul unui pom roditor,
Vlastarul unui pom roditor sadit langa un izvor;
Ramurile lui se inalta deasupra zidului."
(Genesa 49,22).
Uneori, intr-un ansamblu de patru stihuri, primul este paralel cu al treilea, si al doilea cu al patrulea, formand in model incrucisat, ca de pilda:
"Domnul este lumina si mantuirea mea:
de cine sa ma tem?
Domnul este sprijinitorul vietii mele:
de cine sa-mi fie frica?"
(Psalmi 27,1).
"Tara lor este plina de argint si de aur,
si comorile lor n-au sfarsit;
tara este plina de cai,
si carele lor sunt fara numar."
(Isaia 2,7).
Aceste combinatii de aranjamente permit dezvoltarea ideii, propozitie dupa propozitie, pe tot parcursul poemului, diferitele propozitii fiind amestecate cu repetarea unui refren, ca in Psalmul 136:
"Laudati pe Domnul, caci este bun,
caci in veac tine indurarea Lui!
Laudati pe Dumnezeul dumnezeilor,
caci in veac tine indurarea Lui!
Laudati pe Domnul domnilor,
caci in veac tine indurarea Lui!"
(v. 1-3).
Ar putea fi prezentate numeroase alte forme de paralelism, dar credem ca au fost date suficiente exemple pentru a arata ca, in poezia ebraica, exista o stransa legatura intre idee si structura metrica, ca poezia ebraica permite cea mai mare libertate si varietate de structuri si ca luarea in consideratie a constructiei paralele este de folos pentru intelegerea si exegeza unui anumit pasaj de poezie.
Accentul. Un alt element al metrului ebraic, regasit si literatura egipteana, asiro-babiloniana si canaanita, este cel al accentului repetat. Totusi, cand accentul este recunoscut ca element al constructiei versului ebraic, prin aceasta nu se intelege ca el apare in mod regulat in stih si ca exista o distribuire regulata a silabelor accentuate si neaccentuate, ca in versul conventional. Dimpotriva, accentul apare de un anumit numar de ori in stih, indiferent de numarul silabelor. Stihul tipic al poeziei ebraice este impartit in doua parti, cu doua silabe accentuate in fiecare jumatate.
In poezia elegiaca si in alte feluri de poezie cu incarcatura extrem de emotionala, stihul tipic are trei accente in prima jumatate si doua accente in a doua jumatate; ritmul acesta este numit ritmul qinah. Efectul lui este acela al unui crescendo de trei masuri urmat de un decrescendo mai scurt de doua masuri. O ilustratie potrivita al unui astfel de ritm se gaseste in ebraica in exemplul urmator:
"A cazut si nu se va mai scula fecioara lui Israel;
sta trantita la pamant, si nimeni n-o ridica."
(Amos 5,2)
In poezia epica, didactica si liturgica, stihul tipic tinde sa prezinte trei silabe accentuate in fiecare jumatate. Stihurile mai lungi ca acestea admit mai multe accente pe stih, fiind posibile diverse combinatii. Dar in nici una dintre ele, nu exista nici un fel de legatura intre silabele accentuate si numarul silabelor neaccentuate dintre accente. Din nefericire, baza de accente a versului ebraic nu e indicata in traducere. In plus, multe chestiuni legate de acest element al prozodiei versului ebraic nu sunt inca rezolvate.
Alte elemente. Pe langa factorii paralelismului si accentului neregulat in poezia ebraica, sunt demne de atentie si alte elemente ale poeziei, ca de pilda constructia strofica, refrenul, aranjamentul acrostih, asonanta si caracterul animat al stilului.
Poemul, ca intreg, este deseori fragmentat intr-o serie de strofe pentru a indica schimbarea ideii in cuprinsul intregului. Uneori aceste strofe sunt de lungime egala sau aproape egala, ca in Psalmii 1; 42; 43,119. Mai frecvent, lungimea lor nu e egala, similar cu paragrafele din proza. Subimpartirea strofica este uneori marcata de un refren, ca in Psalmii 42; 43; 46; 57; 67. Mai putin frecvent, refrenul se dezvolta pe parcursul poemului, ca in v. 19.25 si 27 din 2 Samuel 1, unde David ii jeleste pe Saul si pe Ionatan, dezvoltand refrenul "cum au cazut vitejii" la a doua si a treia repetitie.
Uneori, ca in Proverbe, un poem poate sa constea din strofe organizate individual si aranjate tot atat de simetric ca si partile componente ale unui sonet, ca de pilda Proverbe 6,6-11 sau 24,30-34. Uneori metodele paralelismului intercalat se regasesc in tot poemul, strofa de inceput si cea de sfarsit a acestuia constituind un fel de plic al materialului inclus, ca in Psalmul 8.
Aranjamentul in acrostih sau alfabetic, in care versurile sau strofele incep cu literele succesive ale alfabetului ebraic, apare in ebraica in diferite poeme, ca de exemplu Psalmi 37; 119 si Proverbe 31,10-31.
Asonanta sau corespondenta sunetelor vocalice in cuprinsul stihului, care nu este evidenta in traducerile Bibliei, apare in ebraica unor versete ca Isaia 5,7, unde cuvintele ebraice pentru "judecata" si "sange varsat" ["asuprire"], cum si acelea pentru "dreptate" si "strigate" au aceleasi sunete vocalice. Iar in ebraica de la Isaia 17,12.13, este remarcabil efectul onomatopeic (adaptarea sunetului la exprimarea sensului), dand impresia talazurilor oceanului care lovesc tarmul si se sparg de stanci. Caracterul viu si precis al stilului, caracteristic limbii ebraice, este deosebit de evident in poezia ebraica; de pilda, disperarea totala este exprimata printr-o succesiune de tablouri plastice in Psalmi 69,1-3; chinul de a fi parasit de Dumnezeu este zugravit printr-o pleiada de imagini concrete in Plangeri 3,1-16.
Fara indoiala, in poezia evreilor, frumusetea ideii si a formei sunt imbinate intr-un tot perfect. Lumina vietii straluceste dintr-o candela frumoasa. Margaritarul adevarului radiaza intr-o caseta stralucitoare. Sa ne inchinam dar Domnului in frumusetea sfinteniei.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
