Psalmi. Psalmi sunt chintesenta poeziei lirice. Datorita profunzimii emotiei si a inaltimii aspiratiei, a dezvaluirii totale a celor mai intime intrebari si framantari ale sufletului omenesc, datorita frumusetii, delicatetii si, uneori, a puterii si maiestatii formularilor, Psalmii nu au rival cand sunt comparati cu expresiile cele mai frumoase folosite in intreaga poezie lirica omeneasca. Caci ce alta poezie poate sa se masoare cu poezia care are ca tema cautarea Dumnezeului celui vesnic de catre sufletul omenesc? Dupa cum cele spirituale si vesnice se ridica deasupra celor firesti si trecatoare, tot asa poezia Psalmilor depaseste cu mult cele mai mari comori ale liricii lumii.
Proverbe. Forma literara caracteristica a Proverbelor este mashal sau proverbul unitar, o pereche simpla de versuri paralele, care exprima intr-un limbaj extrem de concis un adevar clar, axiomatic. Forma predominanta este aceea a paralelismului antitetic sau contrastant, de pilda:
"Cine vorbeste mult nu se poate sa nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om chibzuit" (Proverbe 10,19).
Dar sunt si numeroase cazuri de paralelism sinonimic, de pilda:
"O inima priceputa dobandeste stiinta, si urechea celor intelepti cauta stiinta" (Proverbe 18,15);
si de paralelism sintetic, de pilda:
"Asculta sfaturile si primeste invatatura, ca sa fii intelept pe viitor" (Proverbe 19,20).
Aceasta formula este tiparul literar pentru intregul material al cap. 10,22 la 16,33; se gaseste de asemenea, in mod neregulat, pe parcursul intregii carti.
Adesea, intelepciunea Proverbelor ia forma monologului (vezi 1,20-33; 7,1 la 8,36), a poemului sub forma sonetului (vezi 4,10-19; 9,1-18; 24,30-34), a epigramei (vezi 23,19-21.26-28.29-35) si a acrostihului valoros care incheie cartea: Poemul femeii virtuoase (31,10-31). Acesta consta din 22 de versuri, fiecare vers incepand cu o litera a alfabetului ebraic, in ordinea obisnuita a acestuia.
Astfel, intr-o varietate de forme, Proverbele isi ajung scopul: sa inspire respect fata de Dumnezeu, sa promoveze intelepciunea si sa dea sfaturi cu privire la virtutile practice.
Plangerile. In limba ebraica, cartea Plangerile prezinta o structura poetica unica: sistemul ei metric este acela al ritmului qinah si forma ei generala este aceea a acrostihului. In ritmul qinah, fiecare vers are cinci masuri, trei in prima jumatate si doua in a doua jumatate, dand efectul unui lung crescendo urmat de un decrescendo mai scurt, ca si cum durerea creste pana la apogeu si apoi dispare mai repede. In plus, poemul ca intreg este un exemplu extins de ritm qinah, intrucat cantecul de jale ajunge la apogeu in cap. 3 si dispare mai rapid atingand nivelul de baza la finele cap. 5.
Forma de acrostih a Plangerilor este complexa. Primul capitol consta din 22 de tristihuri, fiecare vers incepand cu literele alfabetului ebraic in ordinea lor obisnuita. Al doilea capitol urmeaza acelasi tipar, cu o usoara variatie a ordinii alfabetului. Capitolul al treilea are litere-acrostih la fiecare rand al fiecarui tristih, ca un fel de apogeu pentru poem. Capitolul al patrulea trece la distihuri in ritm qinah cu litere-acrostih numai la inceputul fiecarui distih. Capitolul al cincilea renunta si la structura de acrostih si la ritmul qinah, ca si cum formele literare uzuale nu mai erau potrivite pentru a exprima durerea scriitorului. Poemul este un model de structura artistica.
Cantarea cantarilor. Cantarea cantarilor este singura carte din Biblie care consta in intregime din poezie sub forma dialogului. Este un fermecator exemplu de poem pastoral oriental. Imaginile pitoresti care apar intr-o succesiune rapida pe tot parcursul cartii sunt caracteristice acestui tip de poezie. Gandirea occidentala are dificultati de intelegere si apreciere a franchetii acestei vorbiri figurate. Intelegerea naturii figurate a limbajului acestui tip de poezie va duce la intelegerea soliei cartii.
Iov. Fara indoiala, opera cea mai reusita din punct de vedere artistic al geniului literar ebraic este cartea lui Iov. Tema cartii este legata de stravechea problema a suferintei omenesti: intr-o lume creata si sustinuta de un Dumnezeu bun si drept, de ce trebuie sa sufere un om bun? Intr-un cadru narativ de proportii epice, un dialog dramatic incearca sa rezolve problema. Are loc o dezbatere in trei cicluri, Iov si prietenii sai alternand in discutie; dar ultimul ciclu e lasat neterminat, argumentatia incheindu-se. Intra in scena un tanar ca pentru a da solutia sigura si finala, insa Dumnezeu Insusi intervine.
Cartea lui Iov este remarcabila prin generozitatea temei si anvergura tratarii, prin frumusetea si varietatea descrierilor naturii si prin amplitudinea efectelor ei dramatice de pe pamant si din cer; prin constientizarea prezentei lui Dumnezeu in viata omului si prin tratarea profunda a naturii mantuirii si a realitatii existentei unui Rascumparator.
Eclesiast. Cartea Eclesiastului sau a propovaduitorului este lucrarea lui Solomon, "regele cel mai insemnat, cel mai bogat si cel mai intelept" al tuturor timpurilor (9T 281). Cartea a fost scrisa in anii de mai tarziu ai vietii sale, cand, dupa incercari prelungite de a gasi satisfactie in placerile acestei lumi, si-a dat seama de pacatosenia acestei purtari si s-a intors la Dumnezeu, Izvorul intelepciunii sale. "Si acum, dupa ce a invatat dintr-o trista experienta cat de lipsita de intelepciune este o asemenea viata, dorinta lui arzatoare a fost de a-i preveni pe oameni sa nu treaca prin experienta amara pe care o avusese el" (PK 80).
Desi cea mai mare parte a cartii Eclesiast e scrisa sub forma de proza, exista si pasaje magnifice de poezie, culminand cu poemul "Adu-ti aminte de Facatorul tau" (12,1-8), care este un exemplu generos de utilizare a figurilor de stil orientale.
Pentru o prezentare mai detaliata a acestor cinci carti, vedeti introducerea fiecareia din ele.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
