Afirmatia cronologica principala pentru inceputul lucrarii lui Hristos este Luca 3,1.2. Inainte de a trata acest text important, vor fi cercetate mai intai doua expresii, una exprimata precis ca un numar intreg si cealalta aparent asa.
"In varsta de aproape treizeci de ani". – Luca spune (cap. 3,23) literal ca "Isus insusi incepea varsta de aproape treizeci de ani". De la Tyndale pana in timpul de fata aceasta a fost interpretata cel mai adesea ca varsta lui Isus cand si-a inceput lucrarea; adica, faptul ca "Isus insusi incepea", urmeaza sa fie inteles ca: "Isus era, cand a inceput", cam de treizeci de ani (vezi folosirea de catre Luca a aceleiasi constructii cu acelasi cuvant pentru "incepea" in Fapte 1,22). Este adevarat ca daca Isus s-a nascut, cel putin, in anul 4 i.Hr. El ar fi terminat anul Sau al treizecilea in anul 27 d.Hr. Dar, in afara de incertitudinea metodei biblice exacte a socotirii varstei, cuvantul grecesc hosei, "cam" arata aici un numar intreg. Isus ar fi cu siguranta "cam de treizeci" intre cel putin un an sau doi intr-o directie sau alta. Daca Luca, care ne-a dat o naratiune mai detailata decat alti scriitori ai Evangheliei, ar fi fost informat cu privire la varsta exacta a lui Isus, cu greu ar fi fost multumit cu expresia vaga "cam treizeci". Data precisa a nasterii lui Isus si varsta Lui exacta la data botezului Sau nu sunt absolut deloc necesare pentru a determina inceputul lucrarii Lui. S-a sugerat ca Luca vrea sa arate ca Isus era cel putin de treizeci de ani, adica la varsta cand El ar fi putut sa fie considerat gata sa inceapa o cariera de conducere (vezi la Luca 3,23).
Cei patruzeci si sase de ani ai Templului. – S-a facut uneori incercarea de a deduce data lucrarii lui Hristos din afirmatia ca "patruzeci si sase de ani s-a cladit templul acesta" (Ioan 2,20). Aceasta nu era afirmatia de cronologie atenta a unui istoric, scrisa dupa cercetarea rapoartelor. Ea facea parte dintr-o replica orala. Intentia vorbitorului nu era de a relata un fapt istoric, ci de a ingramadi batjocura asupra sustinerii presupuse absurde a lui Isus ca El ar fi putut rezidi Templul in trei zile. Cifra s-ar fi putut sa fie exacta; tot la fel putea sa fie o aproximatie. Cu siguranta n-a fost indicat un punct de pornire si unul de sfarsit. De aceea nu trebuie sa fie clasificata ca o data cronologica precisa de la care sa se calculeze o data.
Totusi, o perioada de 46 de ani de la data cladirii Templului lui Irod poate fi socotita ca o aproximare destul de apropiata. Templul a fost inceput, spune Iosif, in anul al XVIII-lea al domniei lui Irod (Antichitati, XV.11.1). In alta parte da anul al XV-lea (Razboi I.21.1 [401]). Unii privesc datele acestea ca acelasi an in cele doua socotiri ale domniei lui Irod de la numirea lui de catre romani in anul 40 i.Hr., si de la luare faptica in stapanire a Iudeii in 37 i.Hr.). Totusi, altii privesc Antichitatile ca indreptand o eroare anterioara din Razboi. Iar altii sugereaza ca Irod se poate sa fi inceput pregatirile cu trei ani mai inainte de a incepe lucrarile propriu zise de construire; sau ca cei 46 de ani trebuie sa fie socotiti de la sfarsitul primului stadiu, cand terminare cladirii Templului, exclusiv curtea si alte cladiri a fost celebrata printr-o mare sarbatoare (Antichitati XV.11.6). Daca luam anul al XV-lea al domniei, 23/22 i.Hr., intervalul este de 49 de ani pana la cea mai timpurie cu putinta calculare a anului al XV-lea al lui Tiberiu. Totusi, daca punctul de plecare era inceputul construirii in anul al 18-lea, 20/19 i.Hr. (in ianuarie, 19 i.Hr., probabil, intrucat primul an si jumatate din cladire s-a terminat in vara, cu celebrarea aniversarii ocuparii tronului de catre Irod), atunci 46 de ani intregi s-au terminat in anul 28 i.Hr. Si s-a intamplat ca la cateva luni mai tarziu, la Pastele anului aceluia, potrivit cu cea mai timpurie cu putinta interpretare a anului al XV-lea al lui Tiberiu, s-a facut afirmatia cu privire la 46 de ani. Evident, avand in vedere lipsa unui punct de pornire exact si natura intamplatoare a observatiei, aceasta afirmatie cu privire la 46 de ani nu poate fi privita ca stabilind in chip evident vreo data oarecare.
Mult mai specifica si mai detailata este afirmatia cronologica a lui Luca intentionata evident sa dateze inceputul lucrarii lui Hristos. Ea va fi tratata in paragrafele urmatoare.
Formele de datare ale lui Luca. – Acelasi capitol care contin expresia "cam in varsta de treizeci de ani" (Luca 3,23), contine unicul an de domnie exact din noul Testament: Ioan Botezatorul a venit din pustie "prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului, si propovaduia" chiar inainte de botezul lui Isus "in anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Caesar" (Luca 3,3. 1). De asemenea, Luca plaseaza acest eveniment in cursul administratiei lui Pilat din Pont (anii 26 -36 d.Hr.), a lui Irod (Antipa) (4 i.Hr. – 39 d.Hr) a lui Filip (4 i.Hr – 33/34 d.Hr), si Lisania (datele exacte necunoscute, dar cam pe vremea acesta) si preotia lui Ana (anii 6-14 d.Hr) si a lui Caiafa (c. anii 18-36 d.Hr). ( Vezi la Luca 3,1. Datele date pentru Ana si ginerele sau Caiafa nu sunt de fapt contradictorii. Ana a fost demis de un guvernator roman, dar Luca era evident printre aceia care il priveau ca marele preot de drept multa vreme dupa ce isi pierduse de fapt slujba. Ana cata vreme a trait pare sa fi avut mai multa influenta asupra Iudeilor decat succesorul sau; el era privit ca un fel de "mare preot emerit", ca seful familiei care daduse cinci mari preoti dupa el.) Aceasta combinatie de date pune data evenimentului lui Luca in anii 26-34 (vezi p.228, diagrama 3). Dar numai anul al 15-lea al lui Tiberiu poate sa-l limiteze la un an specific.
"Anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu". – Identificarea acestui an de domnie depinde de metoda de datare a lui Luca, intrucat anii domniei unui imparat erau socotiti de diferitele popoare supuse potrivit propriilor lor calendare locale diferite si nu potrivit unei socotiri uniforme oficiale. Oficial, Tiberiu, ca si August, era princeps (gr. hegemon) si imperator, nu rege, si "al cincisprezecelea an al domniei" (de hegemonia) nu era de loc o formula de datare romana. Data romana ar fi putut fi exprimata ca anul al XXIX-lea (sau al XXX-lea) a puterii de tribun a lui Tiberiu sau ca un an consular (vezi p.237). Expresia lui Luca era rasariteana, obisnuita in provinciile care mai inainte isi calculasera datele dupa anii de domnie ai propriilor lor regi si suzerani, fiecare dupa propriul sau calendar (vezi p.236-238,245). Ce an calendaristic a folosit Luca? A socotit el anul I al lui Tiberiu in care regele a venit la tron, sau primul an calendaristic incepand la urmatoarea zi de Anul Nou? A socotit el inceputul domniei de la moartea lui August sau de la coregenta, incepand mai timpuriu? Trebuie sa cunoastem toate acestea pentru a raspunde la intrebarea: Ce voia sa spuna Luca atunci cand zice: "anul al cincisprezecelea"? Din nefericire nu cunoastem toate acestea. Din dovezile sursa disponibile raspunsul poate avea, in cel mai bun caz, numai o mare posibilitate de exactitate.
Coregenta lui Tiberiu cu August. – Unii autori au cautat sa socoteasca al cincisprezecelea an lui Tiberiu amintit de Luca de la unul din diferitele puncte dinainte de moartea lui August. Este bine cunoscut ca Tiberiu a detinut diferite slujbe inalte in administratia civila si militara romana in timp ce August era inca in viata. In anul 6 i.Hr. a fost investit cu putere de tribun impreuna cu August timp de cinci ani. Apoi, in anul 4 d.Hr., a fost adoptat ca fiu si mostenitor al lui August si i s-a dat putere de tribun in comun timp de zece ani. Pentru a asigura succesiunea, August l-a facut impreuna-conducator in administrarea provinciilor. Un scriitor contemporan zice: "La cererea tatalui sau ca el sa aiba in toate provinciile si ostile o putere egala cu a sa, senatul si poporul roman au decretat asa" (Velleius Paterculus, II. 121.1,2; ed. Loeb, p.307). Dificultatea consta in faptul ca exista dezacord in ceea ce priveste data la care a inceput aceasta coregenta, in anul 11,12 sau 13 d.Hr. Daca, asa cum au socotit unii, cuvantul lui Luca pentru "domnie" (hegemonia) era intentionat sa desemneze coregenta lui Tiberiu in contrast cu domnia lui singulara, nu exista nici o dovada care sa sprijine o astfel de folosire.( O moneda greceasca datata, a lui Tiberiu, din Antohia, era citata mai inainte ca indicand ca anii lui Tiberiu erau socotiti de la inceputul coregentei de doi ani. Dar presupusa moneda din data aceea, mentionata numai intr-un catalog de monede din secolul al XVIII-lea (al lui Morel), pare sa nu fie in existenta. Nici o autoritate in numismatica nu va accepta descrierea aceasta a presupusei monede ca dovada; numarul de an al erei actiane, care este dat ca 43, se crede ca este o citire gresita; data era probabil 45, de fapt. O alta moneda datata la fel 44 este la fel respinsa de autori. In ce priveste monedele acestea si alte dovezi pentru teoria coregentei, vezi George Ogg, The Chronology of the Public Ministry of Jesus, p.173-183.) Pe de alta parte, exista o considerabila sursa de dovezi care indica faptul ca nici Tiberiu si nimeni altul nu a inceput sa-si numere anii domniei inainte de moartea lui August.
Urcarea la tron al lui Tiberiu. – August a murit la Nola, in Compania, in Italia, la 19 august, in timpul consulatului lui Sextus Pompeius si Sextus Apuleius, in al 44-lea an de la batalia de la Actium (Dio Cassius lvi.29.2; 30,5). Anul este, fara discutie, anul 14 d.Hr. Tiberiu, plecat in calatorie, a fost chemat in graba la patul de moarte al tatalui sau. Tiberiu a anuntat moartea imparatului care era tatal sau si, intrucat fusese de un an sau mai bine comandantul ostilor si impreuna carmuitor in provincii, pare sa fi fost acceptat fara discutie de provinciali. Dar in Italia el a indeplinit numai o guvernare provizorie, intrucat Roma nu era legal o monarhie ereditara – nicidecum o monarhie din punct de vedere al romanilor. Se pare ca Tiberiu a primit cu retinere titlurile si puterile unui imparat. (vezi Velleius Paterculus II. 123.1,2; 124.2,3; Suetoniu, Vietile cezarilor, "Tiberiu" III.23.1; 24.1,2; Tacit, Anale, I.5.7; Dio Cassius lvii. 2.1-4; 3.1; 7.1).
In Rasarit, unde calcularea anului de domnie era obisnuita, toate documentele ar fi inceput sa fie datate in domnia lui Tiberiu de indata ce au sosit vesti despre urcarea lui la tron. Numarul anului urma sa se schimbe la urmatoarea zi de Anul Nou in fiecare calendar local: in Egipt la 1 Thoth, 28 sau 30 august; pe insula Cipru in septembrie; in Antiochia siriana la 1 Tisri, luna noua din octombrie (afara de cazul ca la data aceea luna semitica Tisri fusese deja mutata pentru a corespunde cu octombrie iulian, asa cum a fost cazul cu siguranta). Intrebarea este: a fost anul 1 sau anul 2 al lui Tiberiu acela care a inceput la ziua de Anul Nou care a urmat dupa urcarea lui la tron?
Care a fost "anul intai" al lui Tiberiu? – S-a explicat ca prin metoda de numerotare a anilor de domnie, a postdatarii, sau a anului de urcare la tron, restul anului calendaristic in care incepea domnia era numit anul de urcare la tron, anul I incepand la urmatoarea zi de Anul Nou dupa urcarea la tron; dar ca prin sistemul antedatarii, sau fara an de urcare la tron, anul I era acela in care noul rege venea la tron, cu anul incepand la urmatoarea zi de Anul Nou numit anul 2 (vezi p.238). Aceasta a doua metoda, sistemul antedatarii, sau fara an de urcare la tron, este atestata de diferite documente sursa ca fiind calcularea folosita in mod obisnuit in Orientul Apropiat in perioada timpurie a Imperiului roman. ( Metoda antedatarii sau fara an de urcare la tron (prin care anul 1 este ultima parte a anului ultim a regelui precedent si anul 2 incepe in prima zi de Anul Nou a noii domnii) a fost folosita in Egipt, Cipru, probabil Siria si Palestina.
In Egipt aceasta era o practica stabilita de mult. Este atestata inca de pe timpul lui Psamatik III din Dinastia a douazeci si sasea, o domnie care a durat numai 6 luni dupa Manetho (Aegyptica, fragmentul 68, ed. Laeb, p.170,117) si Herodot (III.14), dar s-a extins pana in luna a cincea a anului al 2-lea (Papirusul Demotic, Strassburg 2, publicat de Wilhelm Spiegelberg in 1902; vezi de asemenea Richard D. Parker, "Persian and Egyptian Chronology", American Jurnal of Semitic Languages, LVIII[1941], 298). Papirusul Elefantini cu dubla datare din perioada dominatiei persane arata ca egiptenii foloseau metoda aceasta, desi regii persani insisi foloseau socotirea babiloniana cu ani de urcare la tron (asa cum este demonstrat de datele cu ani dubli in AP25 si AP28; in ce priveste o diagrama care ilustreaza lucrul acesta, vezi vol. III, p.104, fig. 2). In perioada ptolemeica, dupa Alexandru, acelasi calcul in Egipt este aratat de o lista de impunere care face anul al 2-lea al lui Ptolemeu Philopator sa urmeze dupa ultimul an al lui Ptolemeu Euergetes (citat in Bernard P. Grenfell si Artur S. Hunt, The Hibeh Papyri, patea 1, apendice 2, p.359,360). In vremurile romane, Egiptul data dupa aceeasi metoda pentru domniile imparatilor romani – probabil al succesorului lui Tiberiu, Gaius, sau "Caligula", evident a lui Galba, Otho, si Vespasian. Asupra lui Gaius vezi Grenfell si Hunt, Oxyrhynchus Papyri, vol. 2, nr.312 si John G. Tait, Greek Ostraca in the Bodleian Library, vol. 1, Petrie Collection, nr.205, respectiv, pentru doua chitante datand plati asupra aceluiasi impozit egiptean pentru anul 22 al lui Tiberiu – si astfel probabil platita in acelasi an; chitantele sunt datate respectiv in anul 22 al lui Tiberiu si anul 1 al lui Caligula. Cu privire la monedele alexandriane ale lui Galba datate atat in anul 1 cat si in anul 2 intr-o domnie de 7 luni, vezi Reginal Stuart Pole, Catalogue of the Coins of Alexandria and the Nomes (British Museum, 1892), Nr.190,191, p.23. In ce priveste o lista de plati de impozite care demonstreaza acest sistem de datare in timpul domniilor lui Galba, Otho si Vespasian, vezi Grenfell si Hunt, Oxyrhynchus Papyri, vol. 2, nr.289, p.285-287, si nota la p.284,285.
In Cipru monedele lui Galba datate anul 1 si anul 2 indica aceeasi calculare a domniei sale ca in Egipt (George Francis Hill, A Catalogue of the Greek Coins of Cyprus, [Museul Britanic, 1904], p.CXXI). Intrucat autoritatile in domeniul monedelor si papirusurilor recunosc atat de adesea antedatarea ca metoda standard de calculare, ei o aplica, de asemenea, la Siria, desi dovada din monedele din Antiohia este echivoca pentru Tiberiu (vezi nota 9).
In Palestina metoda antedatarii este atestata pentru iudeii secolului I prin calcularea facuta pentru Irozi de Iosif (vezi p.239, nota 2, si. p.228, diagrama 4).)
Din dovezile acestea ar fi un lucru de la sine inteles ca, in general, in Rasarit anul I al lui Tiberiu a inceput la Anul Nou din toamna anului 14 d.Hr. (care ar face anul 15 al domniei sale sa fie anul 28/29 d.Hr. ( Dovezile oferite pentru datarea romana pentru 28/29 ca anul 15-lea nu sunt doveditoare, deoarece numaratoarea romana oficiala a anilor unui imparat era dupa anii detinerii de catre el a puterii de tribun. In cazul lui Tiberiu anul lui I ca imparat a fost facut egal cu anul al XVI-lea al puterii sale tribuniciane, socotita de la 27 iunie, anul 14 d.Hr., la 27 iunie, anul 15 d.Hr. (si astfel, de fapt, antedatata). Dar aceasta nu era adevarata calculare a anului de domnie.
O inscriptie gasita in Cipru (dublu datata in noiembrie anul al 16-lea al lui Tiberiu si al 31-lea an al puterii sale tribuniciane) arata ca anul 1 in calendarul local a inceput in septembrie, anul 14 d.Hr. De asemenea cateva papirusuri din anul I din Egipt sunt datate in diferite luni, demonstrand astfel ca anul 1 al lui Tiberiu in Egipt nu a fost intervalul scurt de 10 zile dintre 19 august si urmatoarea zi egipteana de Anul Nou; aceasta ar parea sa arate ca anul I al lui Tiberiu a fost anul calendaristic incepand cu 1 Thoth, anul 14 d.Hr. Aceasta deviere aparenta de la practica comuna pare, cel putin in Egipt, sa fi fost aplicatia metodei obisnuite intr-un caz exceptional. La urmatoarea zi egipteana de Anul Nou, la numai zece zile de la moartea lui August, este probabil greu de crezut sa fi sosit in Egipt vestile ca domnia lui Tiberiu incepuse. In cazul acela, Anului Nou care incepea i-ar fi fost dat numarul urmator al domniei lui August si cand vestile despre schimbare ar fi venit, restul aceluiasi an, dupa obiceiul uzual, ar fi continuat ca anul I al noului domnitor (vezi F.G. Kenyon, redactor, Greek Papyri in the British Museum, vol. 2, p.149, nota de subsol).
Acelasi lucru ar fi putut fi adevarat cu privire la Antiohia Siriei, desi vestile ar fi putut sosi acolo inainte de Anul Nou din octombrie. Exista monede cu dubla datare din Antiohia si portul vecin Seleucia turnate in anii de domnie 1 si 3 respectiv, ai lui Tiberiu si anii 45 si 47 ai erei actiane. Dar, anii erei aceleia incepeau probabil la 2 septembrie; de unde orice moneda datata in anul 45 al erei actiane a fost turnata intre 2 septembrie anul 14 d.Hr., si 2 septembrie , anul 15 d.Hr. Dar anii de domnie erau in mod normal ani calendaristici incepand de la ziua de Anul Nou, in cazul acesta 1 Tisri, in octombrie. De aceea daca anul 45 al erei actiane a inceput cu o luna mai devreme decat anul de domnie, el se suprapunea ultimei luni (sau cam atata timp) din ultima luna dintr-un an de domnie si intregului an urmator fara o luna. Au fost aceste monede din anul I turnate foarte curand dupa inceputul anului 45 al erei actiane, in ultima luna a anului 1 al lui Tiberiu (care se termina in cazul acesta in octombrie anul 14 d.Hr.)? Sau monedele acestea au fost turnate dupa 1 Tisri in anul 45? In cazul din urma anul 1 al lui Tiberiu trebuie sa fi fost anul calendaristic incepand in octombrie anul 14 d.Hr., si terminand in anul 15 d.Hr. Este cu adevarat logic sa presupunem ca primele monede ale lui Tiberiu ar fi fost turnate imediat dupa ce urcarea lui la tron ar fi fost cunoscuta si ca data emiterii a fost intre 2 septembrie si 1 Tisri, anul 14 d.Hr. Daca s-ar sti ca acesta era cazul, s-ar dovedi ca anul 1 in Antiohia era intervalul dintre urcarea lui la tron si octombrie urmator, la mai putin de doua luni mai tarziu. Totusi, daca aceasta turnare de monede a avut loc in ultima parte a anului 45, dupa 1 Tisri (sau daca, asa cum credea Mommsen, anii erei actiane incepeau odata cu anul calendaristic, la echivalentul lui 1 Tisri), atunci anul 1 al lui Tiberiu nu a inceput pana in octombrie anul 14 d.Hr. Din nefericire, nu exista indicatia daca aceste monede au fost turnate inainte sau dupa Tisri anul 14 d.Hr.
De aceea fara noi dovezi nu putem sti daca Antiohia si Seleucia au socotit anul 14/15 d.Hr., ca anul 1 sau 2 al lu Tiberiu. Intrucat pare necorespunzator ca vestile despre urcarea la tron sa fi intarziat pana in octombrie urmeaza ca practica uzuala si anume, numind imediat anul curent anul 1 al noii domnii (antedatare), ar face anul 2 al lui Tiberiu anul 14/15 d.Hr., si astfel anul al 15-lea anul 27/28 d.Hr. Aceasta pare datarea cea mai probabila, dar nu exista dovada.) Aceste date sursa pentru Tiberiu par sa fie exceptionale, cu numaratoarea decurgand cu un an mai tarziu decat de obicei din cauza ca urcarea la tron a avut loc atat de tarziu (19 august) asa incat a fost necunoscuta pana dupa Anul Nou in regiunile departate. Avand in vedere calendarele felurite ale diferitelor popoare din Rasarit, metoda de datare a lui Luca trebuie sa fie hotarata pe dovezile din propria sa tara si nu de la vreo alta.
Calcularea iudaica a domniei lui Tiberiu. – Dar tot ce s-a spus lasa totusi fara raspuns intrebarea cheie: Au socotit iudeii drept "anul I" al lui Tiberiu scurtul interval incepand candva dupa 19 august si sfarsindu-se la urmatoarea zi iudaica de Anul Nou (octombrie, anul 14 d.Hr.) sau au socotit anul intai al lui ca incepand in ziua de Anul Nou a anului 14 d.Hr.? Din nefericire, nu exista inscriptii sau monede cunoscute din Palestina care sa dovedeasca una sau alta dintre aceste opinii. ( Desi se cunosc mai multe monede iudaice datate in anii urmatori ai lui Tiberiu, nu este cunoscuta nici o singura moneda iudaica datata in anul I al acelei domnii. Aceasta este numai dovada negativa; dar daca este adevarat ca in anul I al lui Tiberiu nu s-au turnat monede sau s-au turnat foarte putine monede in Palestina, lucrul acesta ar fi de inteles daca anul acela ar fi fost o perioada foarte scurta si anume, ceva mai putin de doua luni. Ar fi mult mai logic decat alternativa – ca in Palestina nu s-au turnat monede purtand numele lui Tiberiu decat poate la un an dupa urcarea lui la tron, cum ar fi cazul daca anul I s-ar fi extins pana la 1 Tisri, anul 15 d.Hr.) Totusi, exista dovezi pentru practica de datare iudaica pentru secolul I din literatura iudaica. Iosif arata fara posibilitate de a gresi ca domniile lui Irod cel Mare si a fiilor sai erau socotite prin metoda antedatarii sau fara an de urcare la tron (vezi p.239, nota 2; p.228, diagrama 4).
Mai departe, intrucat traditia rabinica cu privire la calcularea anilor regilor iudei (vezi nota 2) este demonstrata de Iosif ca valabila pentru secolul I, putem privi logic cealalta parte a aceleiasi traditii ca fiind, de asemenea, valabila; si anume, calcularea iudaica a regilor straini de la 1 Tisri. In cazul acela ar fi de asteptat ca Luca sa socoteasca anii lui Tiberiu, un domnitor roman, de la 1 Tisri, cu al 2-lea an incepand in prima zi de Anul Nou a domniei lui, si anume, 1 Tisri in anul 14 d.Hr. Intrucat data de la mijlocul lui octombrie a lui 1 Tisri acorda timp suficient ca vestea despre moartea lui August, la 19 august, sa ajunga in Palestina inainte de 1 Tisri, este greu de presupus ca iudeii ca si egiptenii sa fi inceput sa socoteasca anul I al lui Tiberiu numai dupa ziua de Anul Nou in anul 14 d.Hr.
Daca, deci Luca a folosit metoda normala iudaica de datare, asa cum pare cel mai probabil, ( Este adevarat, s-ar putea ca Luca sa fi facut parte din Neamuri, dar nu este nici un motiv sa presupunem ca el calculeaza data aceasta prin oricare alta metoda de calculare decat metoda iudaica. Oamenii "care de la inceput fusesera martori oculari" pe care el ii citeaza ca surse (Luca 1,2), erau desigur intimii lui Isus, iudei palestinieni. S-a sugerat ca detaliile lui Luca 2, de exemplu, au provenit de la Maria insasi, insa nici ea, nici cei doisprezece nu si-au amintit data botezului lui Isus in oricare altceva decat calculul iudaic.) ar trebui sa asteptam ca el sa desemneze drept al 15-lea an al lui Tiberiu anul iudaic civil care decurge din toamna in toamna, anul 27/28 d.Hr. Lucrul acesta nu este dovedit din dovezi contemporane directe, ci din uzul iudaic cunoscut si aceasta pare sa fie solutia cea mai probabila.
Data botezului lui Isus. – Daca Luca 3,1 se refera la anul 27/28 d.Hr. ca anul in care Ioan Botezatorul a venit din pustie si in care L-a botezat pe Isus, lucrul acesta concorda perfect cu interpretarea cronologiei lucrarii lui Hristos care pune botezul Lui la scurt timp dupa 1 Tisri, in toamna anului 27 d.Hr. sau la 483 de ani dupa "darea poruncii" in toamna anului 457 i.Hr. (vezi sec. V).
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
