Sectiunea a VI-a a acestui articol a aratat ca Isus a murit vineri si a inviat duminica urmatoare. In note aditionale la Matei 26, nota 1, sunt prezentate motivele pentru a sustine ca El a murit in ziua care era numita a 14-a din Nisan de catre conducatorii iudei care-L acuzau pe Isus inaintea lui Pilat. Subiectul care mai este de discutat este anul crucificarii, pentru care Noul Testament nu da nici un indiciu cu exceptia a ceea ce poate fi dedus din afirmatia cu privire la anul al XV-lea al lui Tiberiu si din lungimea lucrarii lui Isus. Istoria contemporana nebiblica nu furnizeaza nici o dovada independenta. Abordarea cea mai apropiata a unei date este simpla afirmatie a lui Tacit ca Hristos, intemeietorul crestinilor detestati, a fost dat la moarte in timpul domniei lui Tiberiu de Pontiu Pilat (Anale XV.44). Biserica primara era in general de acord ca Isus a fost rastignit la 14 Nisan (cativa spun 15), dar curand au pierdut firul calcularii acelei date din calendarul iudaic. A fost, din scrierile cele mai timpurii, un mare dezacord asupra anului. Dupa o traditie data a fost 25 martie in timpul consulatului lui Gemini (anul 29 d.Hr.); o alta identifica intunericul de la cruce cu o eclipsa solara mentionata de un cronicar pagan, Phlegon, ca avand loc in Ol.202.4 (anul al IV-lea al Olimpiadei a 202-a, anul 32/33 d.Hr); mai era o traditie in unele locuri ca anul 31 d.Hr. era anul rastignirii (vezi Ogg la bibliografie, p.265).
Data anului 29 d.Hr., in general legata cu teoria unei lucrari de un an, nu ofera nici o posibilitate a unui 14 Nisan vineri; ziua de 14 ar cadea sambata, duminica sau mai tarziu. Eclipsa lui Phlegon n-ar fi putut avea loc la un Paste (care era totdeauna la luna plina sau imediat dupa ea) si o eclipsa nici n-ar fi putut dura atat de mult. Tendinta moderna a fost de a incerca sa se fixeze data rastignirii prin calcularea datei lunare inapoi din tabelele astronomice moderne pentru cel mai corespunzator an intre 30 si 33 care ar permite un 14 Nisan intr-o zi de vineri. Data este limitata la un timp in cursul termenului de serviciu al lui Pilat (anii 26-36 d.Hr.) si cumva dupa anul al XV-lea al lui Tiberiu si la un an iudeu in care ziua pentru junghierea mielului de Paste cadea intr-o vineri. In consecinta problema a ajuns sa fie privita ca o cautare a unei zile de 14 a lunii iudaice Nisan care sa cada intr-o vineri, luna lunara incepand cu luna noua (vezi vol. II, p.114-116) in martie sau aprilie. Intrucat au fost pretinse dovezi astronomice pentru diferite date, valabilitatea lor trebuie sa fie tratata aici, desi diferenta in metode si rezultate arata ca trebuie sa se observe extrema prudenta la intemeierea unei concluzii numai pe calculare astronomica si calendaristica. O astfel de calculare poate fixa date bazate pe relatari specifice de eclipse sau alte date exacte; dar calcularea lunii noi poate doar sa excluda complet o data daca plaseaza o luna intr-o relatie evident imposibila cu fazele lunii. O data lunara calculata asa cum este posibil nu este dovedita prin aceasta ca este data reala; sunt prea multe incertitudini (vezi apendicele la acest articol, p.255-265).
Anii posibili pentru o rastignire vinerea. – Prin metodele moderne de calculare a lunii noi astronomice si de apreciere a intervalului dintre acestea si ziua intaia a lunii lunare, s-ar putea trage concluzia ca o zi de 14 vinerea s-ar fi putut intampla sa apara in trei luni lunare posibile intre anul 28 si 33:
a) Luna incepand intr-o zi si dupa 22 de ore dupa luna noua din martie, anul 30 d.Hr. (aproximativ 25 martie), daca este socotita de la vizibilitatea lunii noi (ziua de 14 fiind vineri 7 aprilie).
b) Luna incepand la trei zile si aproape patru ore dupa luna noua a lui aprilie, anul 31 d.Hr. (aproximativ 14 aprilie), daca este socotita printr-un interval mai lung, dar posibil dupa luna noua astronomica (ziua de 14 fiind vineri, 27 aprilie).
c) Luna incepand la o zi si aproape patru ore dupa luna noua a lui martie, anul 33 d.Hr. (aproximativ 21 martie, cu ziua de 14 la 3 aprilie), daca aceasta data neobisnuit de timpurie putea sa introduca pe Nisan si nu pe Adar II.
Nici unul din ceilalti ani din perioada aceasta nu ofera o zi posibila de Paste vinerea.
Anul 33 d.Hr., o data discutabila. – In trecut data multa vreme acceptata a crucificarii a fost anul 33 d.Hr. (prezentata inca din secolul al XIII-lea de Roger Bacon). Acesta a aparut in datele marginale Ussher-Lloyd din multe Biblii KJV. Totusi, data aceasta este rareori sustinuta astazi. La origine a fost bazata pe sustinerea ca calendarul iudeu al secolului I d.Hr. a fost calculat exact la fel ca cel care a fost introdus la cateva secole dupa Hristos si a venit prin Evul mediu pana in timpurile moderne. Acest calendar iudaic mai tarziu ingaduie ca Pastele sa vina mult mai timpuriu (uneori chiar la 15 martie). Posibila zi de 14 vineri in anul 33 d.Hr., ar cere ca Nisan sa inceapa la 21 martie, care este cu patru zile mai timpuriu decat cel mai timpuriu 1 Nisan al ciclului babilonian (vezi p.236) si mai timpuriu decat ar indica papirusul de la Elefantina (secolul al V-lea i.Hr.) pentru practica mai veche iudaica. De unde luna care ar incepe la 21 martie, anul 33 d.Hr., ar fi de asteptat sa fie un Adar II.
Daca luna aceea era Nisan, una din alternative este adevarata; sau ca intregul ciclu iudaic pe vremea aceea era mai inainte decat cel babilonian, sau altminteri aceasta era un Nisan exceptional de timpuriu, iesit din randul unui ciclu obisnuit. Un astfel de ciclu ar incepe pe Nisan in martie cea mai mare parte din timp si in unii ani numai cu patru zile mai devreme decat limita asteptata, dar si mai timpuriu decat aceasta; de aceea un astfel de ciclu ar fi in dezacord cu aducerea snopului de leganat (vezi p.236), care facea parte din sarbatorile din Nisan atata vreme cat a existat Templul. Daca Nisan din anul 33 d.Hr. a fost o luna neregulata, mai timpurie decat era normal pentru ciclul fixat, atunci in lipsa unei dovezi documentare aceasta data pentru rastignire devine simpla ipoteza. Intrucat nu exista nici o dovada care sa sustina oricare dintre premize, anul 33 d.Hr. n-ar trebui sa fie luat in considerare afara de cazul ca ofera unica zi de 14 posibila care sa cada vinerea din toata perioada si nu aceasta este cazul. Luna lunara incepand in martie, anul 33 d.Hr., ar trebui, din toate dovezile, sa fie un Adar II. In cazul acela Nisan ar fi venit o luna mai tarziu, in care 14 nu cadea vinerea. In felul acesta dovezile sunt atat de puternice impotriva anului 33 d.Hr., incat sa-l inlature dintr-o serioasa luare in considerare. Aceasta reduce alegerea la 30 sau 31 d.Hr.
Alegerea intre 30 si 31. – In anii recenti alegerea cea mai populara a fost anul 30 d.Hr. Desi unii care socotesc doi sau chiar trei ani ca durata a lucrarii lui Hristos au sustinut data aceasta, o durata de 31/2 ani nu poate fi socotita ca terminandu-se in anul 30 d.Hr., fara a presupune o coregenta calculata pentru anul al XV-lea al lui Tiberiu. De aceea, exponentii mai recenti ai acestei date au tins sa sustina o durata de un an sau putin mai mult. Baza in general a fost calcularea lunara a zilei de vineri, 7 aprilie, ca ziua de 14 Nisan. Mai departe faptul ca aceasta data este in armonie cu ciclul babilonian de 19 ani (asa cum a fost dezvoltat in secolul al IV-lea i.Hr.), in timp ce 33 nu este, a fost luat in unele locuri ca dovada decisiva in favoarea anului 30.
Un savant modern in Noul Testament atrage atentia la incertitudinea aceasta, citand pe cel mai sigur exponent recent al acelei date: "A.T. Olmstead a identificat ziua crucificarii lui Isus ca fiind vineri, 7 aprilie, anul 30 d.Hr. – probabil corect daca iudeii din Ierusalim urmau calendarul babilonian la socotirea Pastelui" (Sherman & Johnson, comentariu exegetic la Matei 25,17 in The Interpreter’s Bible; cursivele adaugate). Totusi, anul 30 se sprijina pe doua presupuneri: 1) ca Nisan in anul acela era luna lunara incepand in martie, nu in aprilie; si 2) ca luna incepea cu observarea lunii noi in seara lui 24 martie. Niciuna din aceste presupuneri nu poate fi dovedita.
Nu toti carturarii accepta cele doua sustineri fundamentale de care depinde data de 30 d.Hr. Unii dintre ei, folosind premize la fel de valabile si prezentand un sir de dovezi care li se par la fel de logice, daca nu mai logice, ajungand la concluzia ca anul 31 d.Hr., si nu 30 d.Hr, este anul cel mai probabil. In lipsa de dovezi documentare reale cu privire la metoda iudaica de calculare a calendarului la inceputul secolului I, pare nesigur sa admitem ca luna iudaica Nisan din anul 30 d.Hr., era in mod necesar luna lunara care incepea in martie. Dupa toate probabilitatile este aratat (vezi Apendice, p.258) ca in anul 30 d.Hr. calendarul iudaic nu urma ciclul babilonian, care ar incepe pe Nisan cu luna martie, dar ca exista probabilitatea egala, daca nu mai mare ca iudeii au inceput acel Nisan in aprilie. Acest Nisan de aprilie nu ar fi avut un Paste de vineri. Mai este aratat ca in anul 31 d.Hr. lucrul acesta este posibil din punct de vedere astronomic, dar Nisan in anul acela ar fi inceput dupa mai mult de minimum de interval de la luna noua astronomica – o zi sau doua mai tarziu de cum au calculat unii. La fel este observat ca o amanare intentionata a unei zile din motive partizane poate fi considerata in diferenta dintre tinerea joi seara a cinei Pastelui de catre Hristos si ucenicii Sai si tinerea vineri seara de catre conducatorii iudei care au dus pe Isus la Pilat – o diferenta acreditata de critici a unei discrepante dintre Evangheliile sinoptice si Ioan (vezi note aditionale la Matei 26, nota 1; in ce priveste o trastfel de a argumentelor astronomice si calendaristice pentru 30 si 31 vezi Apendice, p.255-258).
Aceia care prezinta dovezi care ar putea sa indice anul 31 d.Hr., admit sincer ca, in situatia prezenta a cunostintelor, cazul pentru anul acela nu poate fi clarificat prin dovezi astronomice sau calendaristice. Dar ei considera ca este bine sa se atraga atentia la faptele care arata o egala lipsa de certitudine pentru anul 30 d.Hr. si oportunitatea de abtinere de la orice sustinere dogmatica in favoarea oricarui an. Se poate ajunge la concluzia ca 31, sau vreun alt an, poate fi considerat posibil sau probabil din punct de vedere astronomic daca sunt admise anumite conditii. Dar in absenta datelor sursa care sa stabileasca conditiile acum necunoscute, calcularea calendaristica trebuie sa fie subordonata altor factori in luarea unei decizii cu privire la anul cel mai probabil. Sustinatorii anului 31 au socotit in general o lucrare de 31/2 ani de la sfarsitul anului 27 d.Hr. si au luat de asemenea in calcul implinirea profetiei lui Daniel cu privire la "jumatatea saptamanii" (Daniel 9,27).
Concluzia imposibila numai din date calendaristice. – Ramane faptul ca in timpul de fata nu putem fi siguri cu privire la sistemul calendaristic lunar al iudeilor din secolul I. De aceea nu putem spune cu certitudine: "Acesta a fost, potrivit cu astronomia lunara, anul rastignirii". Cu cunostintele pe care le avem despre principiile generale derivate din relatarile babiloniene, din papirusurile iudaice mai timpurii si din traditia iudaica mai tarzie, putem spune ca numai de trei ori in cursul perioadei ce se poate acorda rastignirii putea sa se calculeze din date lunare un 14 Nisan vinerea. Intrucat una din acestea, anul 33 d.Hr., pare discutabila, alternativele sunt anul 30 d.Hr. sau 31 d.Hr. Putem adauga, in favoarea lui 31, considerarea "mijlocului" saptamanii a 70-a (vezi p. 247), la 31/2 ani de la botezul lui Isus. Dar atat cat priveste dovezile calendaristice lunare, campul ramane deschis pentru aceia care printr-un sistem ajung la anul 31 d.Hr. (la "mijlocul" matematic exact al "saptamanii") si pentru aceia care printr-o alta metoda ajung la anul 30 d.Hr. (pe care unii il socotesc ca mijlocul aproximativ al saptamanii). Alte consideratii decat calcularea lunara trebuie sa decida alegerea.
Data adoptata in comentariul acesta. – Intreaga chestiune a datei Pastelui in legatura cu moartea lui Hristos este atat de complexa incat, asa cum s-a afirmat, nu a fost prezentata cu dovezi complete nici o data astronomica sau calendaristica fara echivoc. Totusi, oricine are dreptul sa caute, din dovezile oferite, ceea ce pare cea mai rezonabila baza pentru o alegere. Articolul acesta a prezentat dovezi biblice si nebiblice care pot fi luate ca indicand spre anul 31 d.Hr., dar incertitudinea dovezilor lunare face necesara sprijinirea pe interpretarea textului biblic si a factorilor istorici. Comentariul acesta a prezentat data de 31 d.Hr. in termeni ai dovezilor pentru lucrarea lui Hristos ca un tot. S-a aratat ca data cea mai timpurie cu putinta a botezului lui Isus la varsta de aproape 30 de ani, in al XV-lea an al lui Tiberiu, este toamna anului 27 d.Hr. (vezi p.247). Intrucat comentariul acesta foloseste o armonie a Evangheliilor care da lui Isus o lucrare de 31/2 ani dupa botezul lui, in chip natural alege anul 31 pentru rastignire care este la 31/2 ani dupa toamna anului 27 d.Hr. Acesta este cea mai timpurie data compatibila atat cu anul al XV-lea, cat si cu durata lucrarii lui Hristos si este cel mai tarziu an compatibil atat cu mijlocul celei de-a 70-a saptamani, cat si cu factorii lunari. In fata absentei dovezilor corespunzatoare fie pentru 30 fie pentru 31, nimeni nu poate gasi greseala fata de alegerea lui 31, chiar daca in prezent nu se impune prin acceptarea majoritatii.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
