Harpa. – Oriunde in VT este intalnit cuvantul "harpa" termenii ebraic si aramaic au fost gresit intelesi de catre traducatorii moderni, si adevaratei harpe antice i s-au dat alte nume in Biblie. Harpele au fost folosite atat in Mesopotamia cat si in Egipt din cele mai vechi timpuri. Cea mai timpurie reprezentare ale unei harpe, un instrument cu unsprezece coarde, se intalneste pe un basorelief din piatra din Lagas (in Mesopotamia inferioara), care a fost realizat inainte de anul 2000 i.Hr. Harpele mesopotamiene aveau cutia de rezonanta fie deasupra, asa cum arata exemplarul din Asiria (fig. 4), fie dedesubt, ca in cazul harpelor egiptene (fig. 5 si 6). De obicei, harpele egiptene aveau o dimensiune suficient de mare ca sa fie asezate pe pamant, cand se canta la ele.
Instrumentul biblic care poate fi comparat cu harpele Egiptului sau Mesopotamiei este cel numit nebel in Biblia ebraica. Nebel este in primul rand numele unui burduf de piele, dar in alte 27 de ocazii este numele unui instrument muzical care este redat [in engl.] "psaltery" de 23 de ori si "viol" de 4 ori in KJV ["lauta" si "alauta" in trd. Cornil.]. LXX foloseste nabla in 14 cazuri, care este o simpla transliterare in greceste a ebraicului nebel, dar reda de 8 ori cuvantul acesta prin psalterion, "harpa" si odata prin kithara, "titera". Vulgata contine traducerea psalterium, "harpa" de 17 ori, lyra de 4 ori si nablium de 3 ori, o simpla transliterare a cuvantului nebel. Conform explicatiei lui Ieronim, traducatorul Vulgatei, cutia de rezonanta era in partea de sus a acestor instrumente, lucru care, daca este corect, ar dovedi ca harpa ebraica era asemanatoare harpei asiriane (fig. 4). Corpul ei, care se ridica deasupra cordarului, era rotund si acoperit complet cu piele, motiv pentru care, conform surselor iudeo-rabinice, instrumentul acesta primise numele de nebel, care, original, era aplicat la un burduf din piele. Aceleasi surse sustin ca nebel avea coarde mai multe si mai lungi decat lira si, de aceea, producea un sunet mai putin ascutit. Iosif Flavius, care a scris in primul secol d.Hr., afirma ca instrumentul acesta avea 12 coarde, care erau ciupite cu degetele libere. Toate observatiile si afirmatiile dau certitudinea deplina ca ebraicul nebel era o "harpa".
Un studiu al referintelor biblice cu privire la instrumentul acesta arata ca el era folosit aproape exclusiv pentru scopuri religioase. Profetii pe care Saul i-a intalnit, dupa ce a fost uns de Samuel, purtau o harpa, in afara de alte instrumente (1 Samuel 10,5), si la aducerea chivotului din orchestra lui David faceau parte si harpele (2 Samuel 6,5). Numeroase texte mentioneaza acest instrument ca facand parte din orchestra templului (vezi 1 Cronici 15,16.20.28; Neemia 12,27; etc.), si psalmistul ii indeamna pe cititorii lui sa-l foloseasca pentru a-L lauda pe Domnul (Psalmi 150,3).
Lira. – In 42 de texte ale VT este mentionat un instrument folosindu-se numele ebraic de kinnor, redat de fiecare data ca "harpa" in KJV si "lira" in RSV. LXX ofera traducerea kithara de 20 de ori si o simpla transliterare, kinura, de 17 ori. Vulgata il reda cithara de 37 de ori si lyra de 2 ori. Prin urmare, cititorul poate vedea din enumerarea vechilor traduceri ca instrumentul numit, in mod regulat, "harpa" in VT (KJV) era de fapt o "lira". Ultimul semn de intrebare este eliminat de faptul ca egiptenii numeau "lira" prin cuvantul kniniwr, un cuvant imprumutat din semiticul kinnor.
Picturi vechi din Egipt, Mesopotamia si Palestina ne-au pastrat reprezentari ale lirei folosite in tinutul in care locuiau israelitii in diferite perioade. Pe faimoasa pictura murala de la Beni Hasan, care descrie sosirea in Egipt a 37 de amoriti din Canaan , pe la 1900 i.Hr., este aratat un barbat care canta dintr-o lira (fig. 7). Intrucat lirele erau necunoscute pe vremea aceea in Egipt, semitul a fost o noutate si a fost socotit vrednic de a fi imortalizat. Ilustratia arata ca opt coarde erau intinse peste cutia de rezonanta si apoi, trecand peste un spatiu liber, erau prinse de o bara transversala. Cu dreapta, executantul trage cu un plectron peste coarde si foloseste stanga pentru a bloca acele coarde care nu trebuie sa sune.
Urmatoarea reprezentare picturala provine chiar din Palestina. Un cantaret din lira este reprezentat pe un vas decorat care a fost gasit la Meghido la un nivel de ocupare de la finele secolului al XIX-lea i.Hr. (fig. 8) si prin urmare provine de pe vremea lui Saul, cand David canta din lira inaintea regelui pentru a-i linisti mintea tulburata. Lira aceasta nu se deosebeste mult de instrumentul de la Beni Hasan, cu exceptia ca bara transversala nu merge paralel cu cutia de rezonanta, ci pe un plan inclinat. Pare de asemenea sa indice ca instrumentul capatase o forma exterioara mai eleganta in cele opt secole care trecusera de cand fusese desenat modelul de la Beni Hasan.
Al treilea exemplu este un basorelief descoperit la Ninive, aflat acum in Muzeul Britanic, datand din timpul imparatului asirian Sanherib, dusmanul regelui Ezechia al lui Iuda, pe la 700 i.Hr. Sunt reprezentati trei semiti care merg cantand din lire, in timp ce un soldat asirian ii escorteaza cu un pumnal scos din teaca (fig. 9). Intrucat executantii sunt infatisati identic cu iudeii de pe basoreliefurile care reprezinta asediul si predarea Lachisului , se crede, in general, ca cei trei semiti cantareti din lira sunt iudei captivi. In imagine nu se vede cutia de rezonanta, deoarece este acoperita de conturul corpului cantaretilor, iar barele transversale sunt construite oarecum altfel decat modelelor de la Beni Hasan si Meghido. Barbatul al treilea pare sa cante cu degetul, fara plectron, totusi desenul nu este destul de clar pentru a inlesni un studiu amanuntit al instrumentelor si al cantaretilor.
Pe monede iudaice din secolul al 2-lea d.Hr. sunt desenate formele mai tarzii ale lirelor palestiniene (fig. 10). Acestea au o cutie de rezonanta sub forma unui cazan sub un corp oval pe care sunt fixate capetele inferioare ale coardelor, impreuna cu cadrul respectiv, prezentand decoratiuni si fiind aproape patrate.
Cantaretii din lira egipteni si mesopotamieni sunt totodata reprezentati deseori pe monumente antice (fig. 11 si 12). Nu au nevoie de o alta descriere, din moment ce suntem atat de bine informati cu privire la lira palestiniana de care ne ocupam, in principal, in acest comentariu biblic.
Asa cum e amintita de scriitorii biblici, lira pare sa fi fost un instrument al bucuriei si veseliei. Ea a fost inventata inainte de potop (Genesa 4,21) si s-a gasit in casa lui Laban (Genesa 31,27). Asa dupa cum deja s-a afirmat, David canta din lira (nu din harpa, vezi comentariul la "harpa") in prezenta lui Saul (1 Samuel 16,16.23). Ea facea parte din orchestrele templului (1 Cronici 15,16.21.28; Neemia 12,27; etc.) si este deseori amintita in Psalmi ca instrument folosit pentru a aduce lauda lui Dumnezeu (Psalmi 149,3; 150,3 etc.). In captivitate, lirele erau agatate in salciile Babilonului, pentru ca muzicantii erau prea tristi ca sa cante (Psalmi 137,2).
Titera. – Trei texte din Psalmi mentioneaza un instrument numit ‘asor in ebraica, tradus "instrument cu zece strune" in KJV. Toti comentatorii sunt de acord cu denumirea aceasta, deoarece cuvantul ebraic inseamna in primul rand "zece". Totusi, au pareri deosebite cu privire la natura exacta a acestui instrument. In Psalmi 33,2 si 144,9, cuvantul ‘asor vine dupa termenul nebel, "harpa", fara conjunctie, asa ca unii invatati prezinta termenul combinat intr-o expresie, ca de pilda "harpa cu zece strune" (printre altele, RSV). Dar in Psalmi 92,3 se face o clara distinctie intre cantarea din ‘asor si cantarea din "harpa. Asadar, Sachs trebuie sa aiba dreptate cand considera ‘asor un instrument aparte in toate cele trei texte unde apare cuvantul.
S-a dat sugestia ca ‘asor este o lauta, RSV traducandu-l astfel in Psalmi 92,3. Dar redarea aceasta nu poate fi corecta, din moment ce toate reprezentarile picturale ale lautelor din Egipt si Mesopotamia le arata ca fiind prea inguste ca sa aiba zece coarde . De aceea Sachs sugereaza ca ‘asor sa fie identificat cu "zither" (titera), sugestie acceptata de Sellers. Titera nu era cunoscuta popoarelor din Egipt si Mesopotamia, dar era folosita de fenicieni, vecinii israelitilor. Doua titere de felul acesta sunt zugravite in mainile a doua femei pe un ladita de fildes (o caseta de bijuterii sau o vaza sub forma unei cutii), gasita la Nimrud (biblicul Calah) din Asiria (fig. 15), cetate in care obiectul acesta trebuie sa fi ajuns impreuna cu alte prazi dintr-o cetate feniciana. De asemenea, intr-o scrisoare ciudata, ilustrata, atribuita lui Ieronim, traducatorul Bibliei in latina, este desenata o titera cu zece coarde similara sub titlul psalterium decachordum (fig. 16), dupa care se da explicatia: "Are zece coarde, dupa cum e scris: Te voi lauda cu instrumentul cu zece coarde" (Sachs, op. cit., p. 118).
.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
