Concluzie

7. Concluzie

In concluzie trebuie sa se scoata in evidenta ca exista o inalta critica legitima, ca si una distructiva. Critica legitima cauta sa ia tot ce studiul lingvistic, literar, istoric si arheologic a dovedit cu privire la Biblie si sa le foloseasca pentru a determina date aproximativa a scrierii, autorii probabili, acolo unde numele autorilor nu sunt afirmate, conditiile in care ei au scris si materialele pe care le-au folosit in scrierea lor. Dar pentru ca crestinul care accepta Scripturile ca vrednice de incredere spirituala sa declare ca o carte a Bibliei este pseudoepigrafica inseamna a spune ca ea contine o afirmatie falsa palpabila cu privire la propria ei origine. Astfel de concluzii trec dincolo de limitele criticii legitime, asa cum sunt intelese de acest comentariu.
Desi poate ca nu este cu putinta acum sa infirmam convingator toate sustinerile criticii distructive, trebuie sa se retina doua lucruri importante. Intai, ca trasatura generala a criticii biblice pentru ultima jumatate de secol a fost tot mai mult in directia pozitiei conservatoare, care accepta sustinerile Scripturii cu privire la sine. Aceasta nu inseamna sa spunem ca descoperirile arheologice moderne si studiul lingvistic au infirmat toate argumentele contra autenticitatii Bibliei, dar este o realitate ca ele au adus contributii insemnate pentru respingerea multora din criticile extreme. Al doilea, trebuie sa fie recunoscut ca marea majoritate a argumentelor critice contra autenticitatii Bibliei stau numai ca ipoteze nedovedite. Desi nu este cu putinta sa se infirme categoric multe dintre acestea, nici nu pot fi dovedite si este de obicei posibil sa se ofere explicatii pozitive ale problemelor care aparent ar putea sa militeze contra autenticitatii Scripturii. Intr-o astfel de situatie povara dovezii finale revine criticului care ar tagadui ceea ce sustine Biblia cu privire la sine si astfel de probe nu sunt in curs de aparitie, crestinul conservator este indreptatit sa continue sa creada ca sustinerile clare ale diferitelor carti ale Bibliei relativ la autorii lor sunt vrednice de incredere.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

8. Concluzie

Atat cat poate fi dedus din datele prezentate in articolul acesta -dovezile nu contrazic nicaieri naratiunile Evanghelice. Mai departe, dovezile pot fi armonizate cu Evangheliile in cadrul unei posibilitati logice. Lipsa de date suficient de exacte nu arunca in nici un fel indoiala asupra Evangheliilor, care contin atat de multe dovezi de precizie istorica incat sa ne dea incredere in credibilitatea lor. Data pentru nasterea lui Hristos este cunoscuta ca fiind destul de timpurie, undeva in apropiere de inceputul anului 4 i.Hr., poate cateva luni mai devreme. Botezul lui, potrivit cu metoda cea mai probabila de calculare a fost in 27/28 d.Hr.; rastignirea, desi inca nedeterminata astronomic intre anul 30 si 31 d.Hr. este, dupa cea mai exacta interpretare a celei de a 70-a saptamani (vezi p.248), plasata in anul 31 d.Hr.

         APENDICE
         Multi au fost de parere ca data rastignirii poate fi determinata foarte usor calculand data unei luni noi sau a unei luni pline cu ajutorul tabelelor astronomice. Apendicele acesta este introdus pentru a arata complexitatea si incertitudinea unei astfel de calculari. Acesta cere cercetarea a doua puncte:
         1. Metodele si factorii implicati in incercarile facute pentru a proba posibilitatea sau probabilitatea unui 14 Nisan vinerea in unul dintre anii 30 sau 31 d.Hr.
         2. Limitarile acestor metode, adica imposibilitatea de a depinde de calcularea lunara moderna pentru a stabili vreo data precisa pe timpul lui Hristos in absenta documentelor sursa care sa reverse lumina asupra calendarului iudaic al acelui timp.
         Aplicarea datelor lunare la problema gasirii unei date de Paste in vremurile Noului Testament implica doi actori variabili. Alegerea trebuie sa se faca intre luna noua din martie si luna noua din aprilie in orice an dat ca baza pentru identificarea lunii Nisan. Apoi luna noua astronomica (conjunctia) trebuie sa fie calculata inapoi din tabelele lunare moderne cu o marja de eroare mica, dar uneori insemnata. In sfarsit, intervalul dintre punctul acela si luna noua vizibila trebuie sa fie calculat, dupa teoria astronomica sau calendaristica, pentru a ajunge la cel mai probabil apus de soare pentru inceputul primei zile a lunii. Trebuie sa se retina ca lipsa noastra de cunoastere exacta a practicii reale a acelor timpuri poate duce la alegerea unei luni sau zile gresite; in consecinta nici un rezultat nu este mai mult decat o probabilitate. Elementul acesta de incertitudine este clarificat in scrisorile de la astronomi, de la sfarsitul apendicelui.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania