Pastele – Seria de sarbatori religioase (Lev 23) de la baza calendarului ebraic incepea in luna intai cu Pastele (vezi Ex 12,1.11; Lev 23,5; Deut 16,1.7). In ziua a 10-a a lunii era ales un miel pentru fiecare familie sau grup si inchis pana la junghierea lui in ziua a 14-a. Inainte de ziua a 14-a erau indepartate toate urmele de aluat din case, in vederea pregatirii pentru sarbatoarea Azimilor. Apoi in dupa amiaza zilei a 14-a, literal "intre cele doua seri" (Deut 16,6), miei de Paste erau junghiati. O data cu infiintarea Templului, toate jertfele, inclusiv mielul pascal, se cerea sa fie aduse acolo (Deut 16,5-6). Fiecare iudeu de parte barbateasca, trecut de varsta de 12 ani, era obligat sa participe. Multe femei si multi copii veneau voluntar. Mii de peregrini se adunau la Ierusalim anual pentru Paste si pentru Sarbatoarea de 7 zile a Azimilor care urma. Termenul "Paste" era adesea folosit pentru intreaga perioada (vezi si vol. I p.705,709).
Sarbatoarea Azimilor – Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" – trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos.
"A doua zi dupa Sabat – Sabatul de sarbatoare dupa Pasti – adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709).
Cincizecimea sau Sarbatoarea Saptamanilor – La sapte saptamani de la ziua snopului de leganat la inceputul lunii a treia (numita mai tarziu Sivan), venea Sarbatoarea Saptamanilor, celebrand recolta de grau prin prezentarea painilor la templu (vezi Lev 23,15-21; Deut 16,9-12). Aceasta a fost numita mai tarziu Cincizecimea, deoarece venea la 50 de zile (inclusiv) dupa aducerea snopului de leganat (Lev 23,16). Acesta era un alt Sabat ceremonial si o sarbatoare care cerea participarea fiecarui evreu de parte barbateasca (Deut 16,16). El e in general calculat ca avand loc in ziua a sasea a lunii a treia (Sivan), deoarece aceasta era ziua a 50-a (inclusiv), de la 16 Nisan ori de cate ori primele luni aveau respectiv 30 sau 29 de zile, asa cum era probabil mai totdeauna cazul si totdeauna dupa ce numarul de zile din fiecare luna a ajuns sa fie fixat. (Vezi si vol. I p. 709 si Exod 23,16; Lev 23,16).
Sunarea Trambitelor: Anul Nou (Rosh Hashana modern) – La 6 luni dupa Paste incepea seria sarbatorilor de toamna cu Sunarea Trambitelor in ziua intai a lunii a 7-a (Tishri). Ziua, numita mai tarziu Rosh Hashana, "inceputul anului", era un Sabat de sarbatoare (Lev 23,24.15; Num 29,1). El celebra inceputul anului civil. Aceasta Zi de Anul Nou era marcata nu numai prin sunarea trambitelor, dar si prin sacrificii speciale, aproape duble la numar in comparatie cu sacrificiile obisnuite de luna noua (Num 29,1-6 cf. cap. 28,11-15; ex 23,16).
Cu toate acestea lunile au continuat mereu sa fie numarate de la Nisan in acord cu porunca lui Dumnezeu la Exod, deoarece alinierea anului cu sezoanele depindea de luna noua a lui Nisan asa cum era amplasat in legatura cu recolta orzului. Dar anul civil si agricol, ca si anii sabatici si jubiliari (vezi p. 111), incepeau dupa socoteala mai veche, cu Tishri, luna a 7-a.
Daca pare straniu ca anul e considerat in vreun fel oarecare ca incepand cu luna a 7-a, ar trebui sa se retina ca si in timpuri moderne avem obiceiul de a incepe anul fiscal in vreo alta luna decat ianuarie, adesea cu iulie, luna noastra a 7-a, si noi datam un astfel de an ca incepand, de exemplu, la "7/ I/ 1954". Tot asa iudeii pana astazi celebreaza Ziua Anului Nou la 1 Tishri, la inceputul lunii a 7-a (vezi vol. I p.709).
Ziua Ispasirii – Ziua a 10-a a lunii a 7-a, Ziua Ispasirii (Yom Kippur), a fost si inca este ziua cea mai solemna a anului. Ea nu este numai un sabat ceremonial, dar si o zi de post strict (Lev 23,27-32). Potrivit cu Talmudul Babilonian( Talmudul este o colectie de traditii iudaice, compilata intre secolele al 2-lea si al 5-lea dupa Hristos. El consta din doua parti: 1) Misna, o codificare a legii iudaice orale, impartita pe subiecte in tratate, completata pe la sfarsitul secolului al 2-lea; 2) Gemara, un comentariu, o expunere si o discutie asupra diferitelor parti din Misna. Lucrarea la Talmud a fost facuta atat la Ierusalim, cat si la Babilon. Talmudul din Ierusalim a fost terminat in secolul al IV-lea si Talmudul Babilonian, cel mai complet din amandoua, cam la un secol mai tarziu. ),1 Tishri (Ziua Anului Nou) simbolizeaza judecata:
"Mishna. In patru anotimpuri se face judecata [Divina] asupra lumii: La Paste cu privire la productie; la Cincizecime cu privire la roade; la Anul Nou toate fapturile trec pe dinaintea lui [Dumnezeu], ca si copiii lui Maron…
"Gemara… S-a dat invatatura: Toti sunt judecati la Anul Nou si soarta lor este pecetluita la Ziua Ispasirii…
"R. Kruspedai spunea in numele lui R. Johanan: Trei carti sunt deosebite [in cer] la Anul Nou, una pentru cei cu totul nelegiuiti, una pentru cei cu totul drepti si una pentru cei intermediari. Cei cu totul drepti sunt de indata inscrisi definitiv in cartea vietii; cei cu totul nelegiuiti sunt de indata scrisi in cartea mortii; soarta celor intermediari e suspendata de la Ziua de Anul Nou pana la Ziua Ispasirii; daca merita bine, sunt inscrisi in Cartea viatii, daca nu merita bine, sunt scrisi in cartea mortii" (The Babylonian Talmud Soncino – trd. engl.,16a, p. 57,58, parantezele drepte in original).
Iudeii considera inca primele zece zile ale anului, terminand cu Ziua Ispasirii, cumva o continuare a tinerii Anului Nou, o perioada suplimentara de har, in care pacatele anului precedent pot fi inca iertate, un fel de extensiune a termenului pentru incheierea contului din cer. Chiar si in timpul nostru, Ziua Ispasirii e considerata Ziua Judecatii, intrucat ofera ocazia finala de pocainta. La vechea ceremonie a zilei a 10-a, Sanctuarul era curatit de toate pacatele anului precedent, care in felul acesta erau indepartate in simbol pentru totdeauna de la adunare (Lev 16) si in ziua aceasta se dadea ultima ocazie pentru pocainta. Oricine nu era bine inaintea lui Dumnezeu in ziua aceea era nimicit pentru totdeauna (vezi vol. I, p. 705,710; Exod 30,10; Lev. 16; 23,27-29).
In Ziua Ispasirii, trambitele sunau pentru a introduce al 50-lea an, sau Jubileul (Lev 25,9.10), si dupa cate s-ar putea presupune si anul Sabatic (vezi p. 111).
Sarbatoarea Strangerii Roadelor sau Sarbatoarea Corturilor – Apoi venea vesela sarbatoare a Strangerii Roadelor celebrand completarea ciclului agricol cu recoltarea maslinelor si culesul viilor. In timpul sarbatorii acesteia, oamenii locuiau in "corturi", sau colibe, din ramuri verzi, ca amintire a peregrinarilor lor timpurii ca locuitori in corturi, nomazi (Lev 23,34-43; Deut 16,13-15). Aceasta sarbatoare incepea cu un sabat ceremonial la 15 Tishri si dura 7 zile, era urmata de inca un sabat ca acesta, o "adunare sfanta" la 22 (ar putea fi numita Octava Corturilor). Sarbatoarea Strangerii Roadelor era a treia dintre sarbatorile anuale la care toti cei de parte barbateasca ai lui Israel erau solicitati sa se adune la Ierusalim (Ex 23,16.17; 34,2-23).
Luna intai, Abib (Nisan post exilic), incepe la luna noua din martie sau aprilie: pe 1,10,14 etc., a acelei luni lunare, respectiv, au loc luna noua, alegerea mielului, Pastele, etc, si luna aceea marcheaza aproximativ sezonul ploii tarzii, recoltarea orzului.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
