Aceia care au vecini iudei stiu ca ei sarbatoresc Anul Nou in ziua pe care ei o numesc Ros Hasana, toamna. Daca intrebam pe un rabi care este data lui Ros Hasana, el va incerca sa ne explice faptul ca e ziua intai din luna iudaica Tishri, dar ca ea cade la diferite date in luna noastra septembrie sau octombrie in ani succesivi, intrucat vine aproximativ la luna noua. Motivul pentru aceasta este ca iudeii au un calendar lunar, acum modificat in forma, dar original calculat dupa luna. In vechime, aparitia lunii noi dupa apusul soarelui, venind dupa cateva nopti fara luna, marca inceputul primei zile a fiecarei luni noi. Rabi poate explica mai departe ca sezonul anului nou tine pana la Yom Kippur (Ziua Ispasirii), in ziua a 10-a a lunii, ziua cea mai solemna a intregului an, cand toti iudeii vin la sinagoga.
Daca cercetam Biblia in privinta acestor chestiuni, gasim ca ziua de Anul Nou (numita Sunarea Trambitelor) si Ziua Ispasirii sunt ziua intai si ziua a zecea ale lunii a saptea (Lev 23,24-32), nu ale lunii intai; si ca Pastele, care totdeauna vine primavara, este in luna intai (Lev 23,5). Gasim raspunsul la situatia aceasta dificila si la alte probleme, printr-un studiu al originii si naturii calendarului iudaic, asa cum e prezentat in Biblie si in alte relatari antice.
Calendarul ebraic timpuriu, asa cum e dat in Biblie, a fost admirabil adaptat la nevoile unui popor antic, care nu avea ceasornice si nici calendare tiparite si dupa cum stim, nici astronomie. Era bazat pe principii simple: ziua incepand cu apus de soare; saptamana, calculata continuu pe grupe de 7 zile; luna incepand cu luna noua; anul, reglementat dupa sezonul strangerii recoltei.
Natural, un astfel de calendar trebuie sa fie ajustat pentru a tine anul in pas cu sezoanele, dar tot asa trebuie sa se procedeze si cu calendarul nostru solar, folosit in cea mai mare parte a lumii, astazi. Diferenta este ca anul nostru este numai cu aproape un sfert de zi mai scurt decat adevaratul an al sezoanelor determinat de soare, in timp ce anul lunar obisnuit, de 12 luni "lunare", este cu 10 sau 11 zile mai scurt decat adevaratul an solar. Noi ajustam calendarul nostru solar lasand ca eroarea sa continue 4 ani, pana e acumulata o zi intreaga, pe care o adaugam ca 29 februarie. In calendarul lunar eroarea mai mare, de 10 sau 11 zile, fiind ingaduita sa continue pana se acumuleaza o luna; adaugand o a 13-a luna la fiecare 2 sau 3 ani (de 7 ori in 19 ani) si se compenseaza asfel diferenta aceasta.
Israelitii nu posedau cunostintele astronomice avansate cerute pentru dezvoltarea calendarului modern solar, cu ajustarile lui de an bisect, dar Dumnezeu a instituit la Exod o metoda simpla, dar eficienta de a pastra anul calendaristic sa nu iasa permanent din concordanta cu sezoanele anului natural.
Evreii au mostenit elementele calendarului de la stramosii lui semiti, care din timpuri stravechi, isi socotisera lunile dupa luna. Pentru Abraam, probabil, ca si pentru vecinii sai mesopotamieni din Ur, fiecare luna noua, si prin urmare ziua intai a lunii, incepea cu seara lunii noi vizibile, iar descendentii lui nu ar fi avut motiv sa schimbe practica. Chiar si cand erau in Egipt nu a fost nevoie sa paraseasca ziua lor, din seara pana in seara, si luna lor lunara pentru a adopta anul solar egiptean de 365 de zile, deoarece acesti pastori barbosi semiti, care erau o uraciune pentru egipteni, traiau separat in Gosen si tineau propriile obiceiuri.
Desi in mare masura neglijasera Sabatul (PP 258), fara indoiala au pastrat cunostinta acestei zile saptamanale sfinte a lunii lunare – deoarece chiar si un caramidar sclav poate numara sapte zile si poate urmarii revenirea lunii noi. Dar este foarte posibil ca ei sa fi devenit confuzi cu privire la care luna noua urma sa marcheze inceputul anului calendaristic. Nu avem nici o relatare daca ei au pastrat sau nu metoda de a adauga periodic o luna, asa cum se facea in Mesopotamia de catre babilonieni si asirieni. Intr-adevar, nu este mentionat in Biblie cu privire la practica aceasta, desi este evident, calendar mozaic implica aceasta.
Fie pentru ca pierdusera sirul anului sau pentru ca Dumnezeu dorea sa-i desprinda de cultul paganesc asociat cu anul canaanit care incepea toamna, Dumnezeu le-a aratat in mod clar luna de primavara de la care urma sa socoteasca anul. La scurt timp dupa Exod, El l-a instruit pe Moise ca "luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului" (Ex 12,2). Nu a fost nici un cod sistematic de reguli calendaristice, dar legile civile si ceremoniale date prin Moise contin referinte incidentale la elementele calendarului.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
Originea calendarului ebraic
1. Originea calendarului ebraic
