Cadrul geografic in care va aparea si evolua noua civilizatie si cultura a grecilor, cuprinde nu numai Grecia continentala ci si coasta apuseana a Asiei Mici, insulele Marii Egee, iar mai tarziu coloniile din sudul Italiei si Sicilia. Grecia continentala este o regiune saraca, relieful accidentat si lipsa cailor de comunicatie au determinat fractionarea politica, proprie istoriei Greciei si i-au impins pe greci spre singurele cai de comunicatie accesibile: pe mare. Popoarele care au aparut in acest spatiu in jurul anului 2000 i. Hr. apartineau popoarelor indo-europene.
Grecii din vremurile biblice au ocupat o suprafata mult mai mare decat tara numita astazi Grecia. In secolul V i. Hr., cel mai vestit oras din Grecia era Atena.
Atenienii au avut un rol important in contracararea a doua mari atacuri pe care persii le-au intreprins asupra Greciei in 490 si 480 i. Hr. Atena a devenit un centru politic-cultural. Viata din Atena reprezenta exemplul perfect al modului de viata grecesc. Grecii antici aveau un sistem de guvernare democratic, termen prin care ei intelegeau ca fiecare cetatean trebuia sa-si aduca aportul sau la bunul mers al cetatii. Prin treburile cetatii se intelegea „politica”. Grecii erau un popor inzestrat, inteligent si indreptat spre polemica cu o mare dragoste de libertate si cu simtul frumosului in arta si literatura. Insa Grecia a fost dezbinata si slabita de razboaiele locale. Dupa anul 336, Alexandrul cel Mare, regele Macedoniei a cucerit toata tara. Alexandru s-a dovedit a fi un soldat exceptional: a infrant marele imperiu persan si a cucerit teritorii pana in India. El era mai mult decat un cuceritor, telul sau era acela de a raspandi limba si civilizatia greaca. Insa sperantele sale nu s-au implinit. Alexandru a murit foarte tanar, iar cei patru generali ai sai au impartit imperiul macedonean. Perioada ce i-a urmat este cunoscuta sub numele de „epoca elenistica” (hellen insemnand grec). In aceasta perioada, limba greaca a devenit limba internationala in estul Mediteranei si chiar mai departe. In secolul al II-lea i. Hr., Vechiul Testament a fost tradus in greceste la Alexandria, in Egipt, traducere ce a fost numita si Septuaginta. In anul 146 i. Hr., romanii au distrus Corintul, si acesta a insemnat sfarsitul libertatii politice n Grecia. Cuceritorii romani au preluat ideile grecilor. Limba greaca a fost numita limba oficiala in jumatatea de rasarit a Imperiului Roman. De aceea Noul Testament a fost scris in limba greaca. Intalnirea poporului grec cu crestinismul a avut loc chiar in Atena, oras considerat de Pavel plin de imagini religioase. Pavel le-a vorbit grecilor in termenii lor, a citat din poetii lor.
