Fenicienii au locuit in nord-vestul Palestinei, pe tarmul Marii Mediterane. Unul din orasele lor era vechiul Biblos, oras care avea un comert maritim infloritor inca din secolul al XVIII-lea i. Hr. Inainte de invazia evreilor, sub conducerea lui Iosua (1.380 i. Hr) au ocupat teritorii mai intinse in Canaan. Limitati teritorial de apele marii, fenicienii au fost calatori si cuceritori ai intinderilor de ape. Exploratorii fenicieni au fondat o serie intreaga de colonii de-a lungul coastelor Marii Mediteraneene. Perioada de glorie a acestui popor a fost intre anii 1.050 si 850 i. Hr.
Cu porturi minunate ca Tir si Sidon si cu o nesecata cantitate de lemn (cedru, brad si pin), fenicienii au devenit mesteri in construirea de corabii. Hiram din Tir, prieten cu David si cu Solomon, i-a ajutat pe evrei sa-si construiasca si intretina o flota comerciala.
Religia fenicienilor nu era altceva decat o extensie a religiilor canaanite. Sistemul lor de inchinare mergea pana la sacrificarea de copii.
Una dintre cele mai interesante profetii din Biblie a fost rostita de Ezechiel impotriva Tirului si Sidonului. La vremea cand au fost rostite aceste profetii, cele doua cetati feniciene erau in plina glorie. Rand pe rand, asa cum prevestise Ezechiel, zidurile, turnurile si casele Tirului au fost daramate si aruncate in mare.
Cetatile feniciene Tir si Sidon sunt mentionate si in Noul Testament. Domnul Isus a vindecat in acest tinut o fetita stapanita de demoni (Matei 15,21-28), iar primii crestini au misionat aici intens, cand au fost alungati din Ierusalim (Fapte 11,19). Apostolul Pavel a trecut de mult ori prin Tir si Sidon (Fapte 15,3).
