Canaanitii
Cercetarile arheologice ii plaseaza pe canaaniti ca locuitori pe teritoriul Israelului de astazi cu cel putin sase sute de ani inaintea expeditiilor militare ale lui Iosua.
Prin comparatie cu Egiptul, canaanitii erau un popor subdezvoltat. Totusi, civilizatia lor a reusit sa produca un sistem de constructii fortificate cu ziduri inalte si masive. Din relatarea Biblei aflam despre cetati cu numele de: Ierihon, Ai, Lachis, Hebron, Debir si Hator.
Canaanitii au avut o scriere proprie, bazata pe un alfabet specific. Recente descoperiri de documente canaanite la Ras Shamra in nordul Palestinei au pus la dispozitia cercetatorilor amanunte interesante despre cultura si civilizatia acelor timpuri.
Religia canaanitilor a fost o marturie a decadentei si imoralitatii unei societati umane desprinsa de Dumnezeu si prabusita la nivelul animalitatii. Zeii cananitilor personificau instinctele animalice ale firii pamantesti cazuta prada poftelor nesabuite. Zeul suprem era un fel de personificare a "fertilitatii" si a ploii. Aceasta caracteristica era comuna si altor popoare primitive. Numirea de Baal nu este un nume propriu, ci unul generic pentru "Zeu". In sistemul canaanit politeist existau o sumedenie de "baali", fiecare dintre ei patronand o anumita "forta". Exista pana si un Baal-Zebub, "Zeu al mustelor", caruia i se cerea ajutorul impotriva acestor suparatoare insecte.
Sistemul ritual religios al canaanitilor consta in oficierea unor slujbe la templele raspandite pe toate inaltimile si in toate vaile tarii. Participantii la ceremonii celebrau fertilitatea dedandu-se la orgii dezgustatoare. Nu era lipsita bestialitatea si abuzurile de tot felul. Uneori, pe altarele pagane erau sacrificati copii.
Starea decazuta a canaanitilor a atras mania lui Dumnezeu si hotararea Lui de a-i nimici cu desavarsire: "Cand Domnul ti le va da in maini si le vei bate, sa le nimicesti cu desavarsire, sa nu inchei legamant cu ele si sa n-ai mila de ele. Sa le surpati altarele, sa le sfarmati stalpii idolesti, sa le taiati pomii inchinati dumnezeilor lor si sa ardeti in foc chipurile lor cioplite." (Deut. 7:2-5).
Evreii au invadat Canaanul in anul 1405 i.H., dar n-au distrus in intregime popoarele tarii. De-a lungul istoriei, ramasita de canaaniti a fost pentru evrei o ispita si un prilej de atragere inspre idolatrie. Una dintre cele mai mari apostazii a avut loc pe vremea imparatului Ahab si a sotiei sale Izabela (1 Regi 16:29-33). Dumnezeu l-a trimis atunci pe proorocul Ilie ca sa intoarca poporul la Sine. (1 Regi 18:16-40).
