Akkadienii, apar in regiunea centrala a Mesopotamiei, la inceputul mileniului III, intemeind importante centre politice si economice ca Akkad, Kis, si Babilon. Regele Sargon I (2334 – 2278 i. Hr.) unifica teritoriul dintre Tigru si Eufrat si intemeiaza puternicul stat akkadian-babilonian.
Regatul sumerian se prabuseste in urma atacurilor triburilor de amoriti si elemiti. De acum inainte civilizatia si cultura mesopotamiana se va dezvolta sub o adevarata hegemonie a unui oras akkadian din centrul Mesopotamiei, care in timpul urmatoarelor doua milenii, va ramane cel mai important centru economic, politic si cultural din Orientul Apropiat, Babilonul.
Reprezentant de seaman al acestei perioade a fost Hammurabi (1792-1750 i.Hr.). El a organizat societatea dupa un cod strict de legi scrise, o adevarata opera juridico-administrativa a Orientului Antic, asa numitul „Cod al lui Hammurabi”. In aceasta perioada, Avraam a parasit orasul Ur, aflat in sudul Babiloniei (Geneza 11, 27-32).
Istoria Babilonului este o insiruire de conflicte cu Asiria, puternicul vecin de la nord. Pana in 605 i. Hr. cand a ajuns imparat in Babilon, un om remarcabil, Nebucadnetar. In cei 42 de ani de domnie a cladit un imperiu care se intindea de la N-V Marii Mediterane pana la portile Egiptului, pana la Marea Rosie si pana la Golful Persic. Indelungata si extraordinara dominatie mondiala exercitata de Nebucadnetar asupra lumii de atunci, este amintita de cateva ori in cartile Bibliei (2 Regi 24, 10-17; Daniel 1,1-3). In anul 586 i. Hr. ostile lui Nebucadnetar au cucerit si daramat Ierusalimul. Cetatenii regatului lui Iuda au fost dusi in Babilon ca robi (2 Cronici 36,6-13).
Extraordinara putere a Babilonului este scoasa in evidenta de visul lui Nebucadnetar in care acest imperiu era simbolizat de capul de aur (Daniel 2,37-45). Puterea Babilonului s-a frant in anul 539 i. Hr. cand cetatea a fost cucerita de mezi, pedeapsa vestita de profetii Ieremia si Isaia (Isaia 14,22; 21,9; 43,14; Ieremia 50,9; 51,37).
