Cresterea timpurie a Romei. – Roma, compusa la origine din mai multe triburi independente traind pe un grup de sapte coline, a devenit un stat-cetate carmuit de regi electivi, cu un senat sau consiliu de batrani si o adunare care reprezenta poporul. Pe la anul 500 i.Hr. regele a fost inlocuit prin doi consuli alesi anual. In cursul secolului al V-lea legile au fost codificate. Un pas important in ridicarea poporului de rand a fost numirea de tribuni ai poporului, slujbasi care se bucurau de inviolabilitatea personala si care aveau puterea de veto fata de magistrati in apararea poporului de rand. In cursul anilor cuceririlor lui Alexandru in rasarit si a divizarii imperiului intre succesorii sai, Roma a fost ocupata cu lupte pollitice interne si cu expansiune teritoriala in Italia.
La scurt timp dupa ce cucerirea Italiei a fost completa, Roma a fost prinsa intr-o lupta prelungita cu Cartagina, o colonie feniciana pe coasta Africii de Nord care acum se contura la orizont ca rivala cea mai primejdioasa a Romei, Roma incheiase aliante cu districtele de pe toata intinderea coastei Africii pana departe in vest, in Spania si detinea o buna potiune din Sicilia, unde a inceput razboiul cu Cartagina (primul Razboi punic). I-au trebuit Romei 23 de ani (264-241) pentru a ingenunchea Cartagina. Biruitorul a impus o grea despagubire si a luat Sicilia, care a devenit cea dintai provincie romana.
La scurt timp dupa tratatul de pace, Cartagina a trezit gelozia si alarma Romei prin obtinerea unei solide baze in Spania. Aceasta a dus la Al Doilea Razboi Punic (218-201), ca urmare a caruia Cartagina a predat Spania si cea mai mare parte din flota ei, a platit un greu tribut, si a fagaduit sa nu mai porneasca razboi fara permisiunea Romei.
Interventia Romei in Macedonia. – In jurul anului 200 i.Hr., Cartagina, unica ei rivala adevarata ne mai fiind o amenintare, Roma devine stapana a Mediteranei de apus. Achizitionarea de provincii externe a constituit inceputul unui adevarat imperiu. La inceput Roma n-a cautat teritorii noi in rasarit. Dar era cea mai tare putere in Mediterana; si in eforturile ei de a se apara pe sine, comertul ei si pe aliatii ei, a fost atrasa in lupte locale una dupa alta pana cand, cu timpul, a ajuns sa fie cuceritorul recunoscut al intregii lumi mediteraneene.
In acapararea pas cu pas a resturilor imperiului lui Alexandru, prima incurcatura a fost cu Macedonia in cursul celui de al doilea Razboi punic. Filip V al Macedoniei a incercat sa ajute Cartagina, dar Roma a impiedicat lucrul acesta si a format o alianta cu anumite state grecesti si cu Pergamul contra lui Filip. Acest prim Razboi macedonean (215-205) a fost urmat de al doilea Razboi macedonean (200-196). Roma a infrant Macedonia la Cynoscephalae (197), si a declarat toata Grecia libera. Zdrobind puterea Macedoniei, Roma doar slabise rivalul Regatului seleucid si de aici inainte avea sa se socoteasca cu Antioh III (cel Mare).
Roma si Antioh cel Mare. – In timp ce Roma si Filip erau ocupati cu razboiul, si Egiptul era framantat de rascoale indigene, Antioh cel Mare a invadat Siria si Palestina. Cu Batalia de la Panium, 201/200, Egiptul pierduse pentru totdeauna stapanirea asupra Palestinei (vezi p. 26). Curand ea a ajuns pe deplin sub stapanirea casei lui Seleuc si soarta iudeilor s-a intors spre rau.
De indata ce Antioh a incheiat pace cu Egiptul, el a invadat Grecia, dar a fost infrant la Thermopylae de romani si constrans sa fuga inapoi in Asia Mica. La Magnezia, aproape de Smirna, in 190, a fost infrant in chip decisiv de catre romani. Prin tratatul de pace care a urmat Regatul seleucid a trebuit sa plateasca o mare despagubire si sa predea toate posesiunile sale de la vest si nord de muntii Taurus. Roma nu a pastrat acest teritoriu cucerit, ci l-a dat aliatilor ei, mai ales Pergamului si Rodosului.
Roma pune capat Regatului macedonean. – Perseu, fiul lui Filip V, era privit ca un vrajmas al Romei, Ambasadorii trimisi in Macedonia se intorceau mereu cu ingrijorare crescanda. In cele din urma uciderea regelui Pergamului, pe cand calatorea prin Grecia, a fost motivul pentru cel de Al Treilea Razboi Macedonean (171-168), in care la Batalia de la Pydna (168), Roma a zdrobit deplin Macedonia. Ea nu a anexat teritoriul, ci l-a impartit in patru republici separate pe care le-a pus sub protectia sa. In felul acesta s-a sfarsit cu casa dominatoare a Antigonizilor. Regatul Macedoniei, unul din cele trei regate supravietuitoare din fostul teritoriu al lui Alexandru, nu mai exista.
Roma si Antioh IV Epifanul. – Dupa infrangerea de catre Roma, Antioh cel Mare a trimis acolo pe fiul sau Antioh (mai tarziu numit Epifanul) ca ostatic. Cu timpul, insa, Antioh Epifanul a ocupat tronul (175) Imperiului seleucid. In timp ce Roma era ocupata cu al treilea Razboi macedonean (care a dus la sfarsitul Regatului macedonean in 168), a avut sa faca fata unei noi incercari a casei Seleucide de a pune stapanire pe Orientul Apropiat. Antioh Epifanul a pornit contra Egiptului. El era pe punctul de a pune stapanire pe tara cand solul romanilor victoriosi a sosit cu un ultimatum cerand ca Antioh sa paraseasca Egiptul, pe atunci un aliat sub protectia Romei. Antioh, care cunostea bine puterea militara romana, s-a retras.
Astfel la 168 i.Hr., Roma cucerise unul din cele trei regate elenistice care supravietuisera, si-a asumat protectia celui de al doilea, si a respins pe al treilea prin simplul cuvant al unui sol, desi nu a anexat nici unul din teritorii decat la cativa ani mai tarziu. Pagubitul Antioh s-a inapoiat din Egipt si si-a indreptat atentia asupra iudeilor.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
