Ar fi un lucru nefolositor sa urmarim rivalitatile, razboaiele si intrigile dintre aceste regate elenistice si certurile familiare ale caselor domnitoare macedonene, ale caror casatorii complicate reciproce si aliante schimbatoare tulbura tabloul cu nume similare si cu amanunte de mica insemnatate. O simpla schema a evenimentelor principale trebuie sa fie de ajuns, pentru a arata cum cele patru regate au devenit trei si mai tarziu au cazut unul cate unul sub stapanirea Romei (vezi vol. IV, p. 824,825).
Regatul lui Lysimah eliminat. – Nu la multi ani dupa Batalia de la Ipsus, din 301, Lysimah a ajuns sa puna stapanire pe doua din cele patru diviziuni ale imperiului asa cum fusesera statornicite la 301 – cel de vest si cel de nord. Dar Lysimah a fost infrant si ucis intr-un razboi cu Seleuc in 281, dupa care Ptolemeu Ceraunus a smuls roadele victoriei de la castigator. In 280 a asasinat pe biruitorul Seleuc, si a pus mana pe Macedonia. In felul acesta, desi Seleuc a obtinut pentru scurt timp titlul a trei din patru diviziuni, de fapt nu a ocupat niciodata Macedonia. Moartea lui a lasat pe fiul sau Antioh I cu ceea ce fusesera teritoriile lui Seleuc si Lysimah. Macedonia a fost carmuita de casa lui Antigonus timp de peste un secol, pana cand a devenit un protectorat al Romei la finele celui de Al treilea razboi macedonean in anul 168 i.Hr., si in cele din urma o provincie a Romei in anul 146.
Cele patru regate reduse la trei. – In felul acesta in decurs de aproape 40 de ani dupa moartea lui Alexandru, si dupa 20 de ani de la divizarea facuta la Ipsus, vastul teritoriu trecuse prin mainile multor pretendenti. Acum, intreg imperiul, cu exceptia unor mici fragmente, era sub controlul a trei dinastii de sange macedonean. Casa lui Ptolemeu stapanea Egiptul; casa lui Antigon, inlocuind pe aceea a lui Casandru, luase in stapanire Macedonia; casa lui Seleuc detinea rasaritul si fostul teritoriu al lui Lysimah din nord (vezi vol. IV, p. 825, harta D, si harta in culori din fata p. 7 din vol. V).
In anul 279 galii navalitori si un val rasaritean al izvorului barbar cunoscut sub numele acesta in istoria romana, a patruns in Macedonia si Grecia, de unde au fost alungati. Unii din ei au cotropit mari parti din Asia Mica. Adapostiti de regi locali care doreau sa hartuiasca pe domnitorii din neamul Seleucid, ei au jefuit tara timp de multi ani si au scos cu sila tribut. In cele din urma, dupa aproape o jumatate de secol, au fost definitiv infranti de carmuitorul Pergamului, care ulterior a devenit cel mai important din statele mici care s-au dezvoltat din fragmente ale imperiului lui Lysimah. De aici mai departe acesti gali au fost marginiti la regiunea din Asia Mica ce si-a luat numele Galatia de la ei. Ulterior aceasta a devenit provincia romana in care Pavel a intemeiat multe biserici si carora le-a scris epistola catre Galateni (vezi Introducere la Galateni in vol. VII).
Desi statele acestea mici si-au pastrat existenta separata aproape tot teritoriul lui Alexandru a ramas sub stapanirea a trei regate elenistice puternice: Macedonia, Egiptul si Imperiul seleucid (acesta din urma numit adesea Siria, deoarece Antiohia a devenit capitala lui principala si teritoriul lui mai tarziu s-a restrans numai la Siria). Aceste trei regate au dominat Mediterana de rasarit pana cand a fost absorbit pe rand ca provincii ale Imperiului roman. In acord cu acestea multe istorii scurte omit mentionarea celor patru diviziuni mai timpurii ale imperiului lui Alexandru si se refera numai la stadiul final ale celor trei regate.
Palestina, situata pe coridorul dintre Egipt si Imperiul seleucid, a ramas timp de multi ani un os de cearta intre "imparatul de miazazi" si "imparatul de miaza-noapte". De aceea Ptolemeii din Egipt si regii Seleucizi (vezi diagrama genealogica de la p. 24) sunt mai importanti pentru studiile biblice decat Macedonia. Palestina a fost sub Ptolemei pana pe la 200 i.Hr., cand a cazut sub controlul Seleucid.
Ptolemeu II Philadelphus si Antiochus I si II. – Ptolemeu II Filadelful a nadajduit sa ocupe Siria si sa o faca, impreuna cu Palestina, un stat tampon contra opresiunii Imperiului seleucid. In anul 272 i.Hr., el a fortat pe succesorul lui Seleuc, Antioh I (280-262/62) ( Dupa moartea lui Seleuc I, succesorii lui au continuat Numaratoarea anilor de la domnia lui in loc de a reNumerota anii fiecarei domnii separate (vezi Vol. I, p. 177). Evenimentele erau relatate in ani ai unei ere care incepea cu domnia lui Seleuc I, adica, de la campania in timpul careia a recucerit Babilonul in anul 312 i.Hr. Aceasta Era seleucida a fost in uz contemporan in timpul regilor Seleucizi, si pana in primele timpuri crestine – si chiar si mai tarziu printre Evrei. O astfel de socotire continua a anilor a fost o noua orientare in cronologia asiatica, facilitand foarte mult acuratetea datarilor istorice. Mai tarziu Grecii au folosit Olimpiadele si Romanii A.U.C., calculand (ab urbe condita, "de la intemeierea cetatii"), dar acestea (vezi p. 239)au fost folosite Numai de istorici, nu in datarea obisnuita.
Anul I al Erei Seleucide era, in calcularea Seleucida oficiala dupa calendarul Macedonean, un an lunar care incepea in toamna lui 312 i.Hr.. Dar in Babilonia era calculat dupa anii lunari babilonieni, din primavara lui 311. Practica iudaica se poate sa fi variat intre calcularea de primavara si cea de toamna, daca e sa judecam dupa 1 si 2 Macabei. Se crede in general ca 1 Macabei, care da Numeroase date in era aceasta, calculeaza din primavara, dar exista o diferenta de pareri cu privire la faptul daca anul acesta din primavara decurgea cu sase luni mai devreme sau mai tarziu decat anul macedonean corespunzator. Din aceasta cauza autorii difera adesea cu un an in datarea evenimentelor iudaice si seleucide din perioada aceasta. Pentru convenienta articolul acesta foloseste datele din 1 Macabei calculand anul 1 cu 312/11 i.Hr., fara sustinere dogmatica in ce priveste exactitatea in toate cazurile.), sa-i dea in stapanire asupra celui mai mari parti din tarile pe tarmul Asiei Mici si Siriei. Timp de o alta decada Ptolemeu a ajutat Grecia in efortul ei lipsit de succes contra domniei macedonene; apoi a semnat un tratat de pace cu Antigon II din Macedonia.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
