Palestina sub Ptolemei. – La scurt timp dupa moartea lui Alexandru, Ptolemeu a facut Siria si Palestina tributare Egiptului. Antigon a supus aceste districte temporar si Palestina si-a schimbat stapanii de mai multe ori inainte de 301. In timpul acesta de schimbare si incertitudine multi iudei au parasit Palestina pentru a se aseza in noua cetate Alexandria, unde populatia iudaica a alcatuit cu timpul un mare segment auto-guvernat al capitalei cosmopolitane si s-au elenizat in asa masura incat au avut nevoie ca Scripturile ebraice sa fie traduse in greceste.
Dupa Batalia de la Ipsus din anul 301, unde Antigonus a fost ucis, Siria cazut in mainile lui Seleuc; dar Palestina, pe care o ocupase Ptolemeu, a fost lasata Egiptului, desi Seleuc n-a renuntat niciodata la pretentia asupra ei. Iudea a aflat cum sa traga folos din prilejul de a unelti cu amandoua partile. Sub Ptolemei cetatile principale din Fenicia si Palestina au fost elenizate in masura considerabila si au fost infiintate cetati noi, cu forme de carmuire greceasca. Dar Ierusalimul a ramas centrul unui stat iudaic sub conducerea atat civila, cat si religioasa a marelui preot, care era reprezentantul poporului in relatia cu regele. Mai era si un sfat al batranilor ramas, cum cred unii, de pe vremea lui Neemia. In felul acesta viata poporului inca era reglementata de legile si obiceiurile iudaice, desi a inceput un proces treptat de absorbire a elenismului prin folosirea limbii grecesti si contactele cu slujbasii si colonistii greci de prin orase. Lucrul acesta, insa, s-a dezvoltat incetul cu incetul si si-a ajuns punctul culminant sub Antioh IV (vezi Sec. VII).
De la inceput a fost un razboi continuu de intriga si diplomatie, ca si de lupte intermitente, intre cele trei case al lui Seleuc, Ptolemeu si Antigon. In lupta aceasta Ptolemeu II Filadelful s-a sprijinit pe Palestina ca un stat tampon contra lui Seleuc, de unde si darurile lui liberale facute iudeilor.
Avand o inclinatie literara, Ptolemeu II, impreuna cu consilierii sai, a inceput sa colectioneze carti de la alte natiuni pentru marea sa biblioteca din Alexandria. Oamenii de litere erau bine primiti in aceasta cetatea. Potrivit cu cele spuse de Iosif, regele, la cererea bibliotecarului sef, a solicitat marelui preot Eleazar sa trimita carturari palestinieni pentru a face o traducere in greceste a Scripturilor ebraice. In felul acesta a inceput traducerea care acum este numita Septuaginta. Nu este lucru sigur daca versiunea a fost facuta pentru o prezentare oficiala la biblioteca alexandrina sau daca ea a fost produsa in mod special pentru iudeii alexandrini. Numai Pentateucul a fost tradus atunci, iar alte portiuni ale canonului Vechiului Testament au fost adaugate ulterior (vezi vol. I, p. 39).
Iosif ne spune ca unul din Ptolemei a facut pe Iosif, un nepot al marelui preot Onias I, perceptor pentru intreaga zona a Palestinei, Coele-Siriei, si Feniciei si a revarsat favoruri asupra lui. Palestina era lasata sa se descurce in mare parte singura atata timp cat impozitele erau platite si autoritatea egipteana recunoscuta. Nu se prea stiu multe despre perioada aceasta, dar reiese ca iudeii au dus-o mai bine decat mai tarziu, cand Seleucizii au luat tara. Totusi, s-a format o partida care urma sa predea Palestina in mainile casei Seleucide, nedandu-si seama ce le rezerva viitorul.
In anul 221, anul in care Ptolemeu III a fost urmat de Ptolemeu IV Filopator, Antioh III (cel Mare) a venit in Palestina in drumul sau contra Egiptului, dar actiunea a dat gres. In anul 219 a cucerit Seleucia de la Mediterana. In anul 218 a izbutit sa plaseze garnizoane in diferite locuri in Palestina. In 217 Egiptul s-a luptat cu el si l-a biruit la Raphia, la sud de Gaza. Traditia ne spune ca Ptolemeu IV a vizitat Ierusalimul, a ofensat pe iudei intrand in Sfanta Sfintelor si a fost lovit de o groaza superstitioasa. Egiptul a mai detinut Palestina cam pentru o decada. Invadarea teritoriului egiptean si rascoalele indigene din Egipt dau dovada clara cu privire la ineficacitatea administratiei lui Ptolemeu IV. Moartea lui a survenit pe vremea cand Roma si Filip V din Macedonia semnau un tratat de pace si cand Antioh, care se intarea in Asia, se intorcea la Antiohia.
In anul 203 Ptolemeu IV a fost urmat de fiul sau Ptolemeu V Epifanul, care era in varsta de numai patru ani. Egiptul a cautat ajutorul Romei, dar Filip V din Macedonia si Antioh au facut alianta contra lui Ptolemeu si armatele Seleucide au patruns in Palestina pentru a treia oara. Intr-o batalie decisiva din anul 201/200 din apropiere de Panium, nu departe de muntele Hermon, fortele egiptene au fost infrante. Rezultatul a fost ca Egiptul a pierdut in mod permanent Palestina in favoarea Imperiului seleucid.
Palestina sub Imperiul seleucid. – Iudeii isi schimbasera stapanii si in curand a devenit clar ca n-au castigat prin aceasta. Politica relativ indulgenta a Ptolemeilor a fost inlocuita printr-o supraveghere mai stricta, o mai mare cerere de impozite, amestec in numirea marilor preoti si, ulterior, prin persecutie religioasa.
Antioh III, care venise la tron intr-un timp cand Imperiul seleucid era slab, a izbutit sa-si extinda teritoriul aproximativ pana la granitele originare. La scurt timp dupa ce cucerise Palestina a fost confruntat cu opozitia Romei, care a fost alarmata de puterea lui crescanda si de alianta lui cu Filip V al Macedoniei. In anul 190, la Magnezia, in Asia Mica, Antioh a fost infrant in mod decisiv de catre Roma. A pierdut Asia Mica pentru totdeauna si a platit o mare despagubire. Ca o consecinta a acestei infrangeri au fost sporite impozitele stoarse din Palestina. Se spune ca urmasul lui Antioh, Seleuc IV Filopator, incercand sa adune bani pentru a plati romanilor, a incercat sa confiste tezaurul Templului, dar trimisul lui, Heliodorus, a fost inspaimantat si alungat de aparitii supranaturale (2 Macabei 3,6-19).
Succesorul lui Seleuc IV a fost Antioh IV Epifanul, faimos ca persecutor al iudeilor. Eforturile lui de a cuceri Egiptul au fost blocate de Roma; luptele lui fara de succes cu iudeii au contribuit la slabirea launtrica a imperiului sau. Incepand din timpul sau a avut loc un declin treptat si un secol mai tarziu regatul lui a fost absorbit de Imperiul Roman. Intrucat Roma a detinut o pozitie tot mai dominanta in rasarit pe vremea lui Antioh III si IV, este necesar sa ne indreptam atentia la aceasta noua putere din apus inainte de a trece la perioada lui Antioh IV Epifanul.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
