Din punct de vedere al politicii si culturii Irod a fost pe buna dreptate numit "mare". El a izbutit sa mentina un echilibru al supunerii in vartejul schimbator al unui curent politic dificil; pe de alta parte el si-a intarit regatul si a protejat prosperitatea lui, in timp ce pe de alta parte a pastrat prietenia si conlucrarea lui Cezar August. Dar pe langa calitatile lui valoroase, el era stapanit si de o gelozie si de un duh de banuiala in crestere de o asa natura ca l-au facut sa ucida rudele sale cele mai apropiate si pe cei mai buni prieteni.
Irod si Sinedriul. – Aproape imediat dupa ce a castigat tronul, Irod a executat 45 de nobili care condusesera revolta lui Antigon. Multi din barbatii acestia erau membri ai Sinedriului si pierderea lor a necesitat reorganizarea lui. Noul consiliu organizat astfel a fost dominat de Farisei. Totusi, multi din Farisei erau protivnici lui Irod si chiar refuzasera sa depuna juramintele de spunere fata de el; in consecinta el nu le-a permis sa exercite o influenta insemnata in politica. Ca urmare a acestui lucru, Sinedriul a devenit mai ales un loc pentru discutii teologice.
Irod si Hasmoneii. – Irod a insultat restul familiei Hasmonee (Macabeice) numind pe un iudeu obscur babilonian (sau egiptean) ca mare preot. Din cauza ca Irod suspecta pe Hasmonei ca ar fi complotand contra lui, cu timpul a dat la moarte pe batranul Hircan II; pe fiica lui Alexandra, soacra lui Irod; pe nepotul lui Hircan, propriul cumnat al lui Irod, favoritul lui Aristobul III; si in cele din urma pe Mariamne, sora lui Aristobul si propria sotie a lui Irod. Cu exceptia fiilor sai de la Mariamne, aceasta a marcat sfarsitul casei Hasmoneice, care timp de aproape 150 de ani fusese in fruntea treburilor iudaice.
Elenizarea. – Ca si Alexandru cel Mare, patronul lui Irod, August, era hotarat sa unifice lumea romana prin difuzarea culturii grecesti. Irod s-a grabit sa-i urmeze exemplul si a incercat sa faca pentru Palestina ceea ce August facea pe o scara mai larga pentru imperiu. Un val de paganism s-a abatut asupra Ierusalimului. Alergarile si jocurile grecesti erau la ordinea zilei, religia si podoabele paganismului infloreau in vazul templului si altare pentru dumnezei pagani erau inaltate in diferite locuri prin tara. Cand, ca reactie, unii Farisei au complotat contra lui Irod, el s-a razbunat viguros si a nimicit multi din ei.
Irod constructorul. – Irod a construit fortarete in locuri strategice pretutindeni prin cuprinsul domeniilor sale pentru a tine in frau pe iudeii turbulenti; de fapt, chiar si frumosul sau palat din Ierusalim era de fapt o fortificatie. El a consumat ani si mii de talanti la construirea cetatii Cezarea pentru a-i face un port artificial, dar eficient. De asemenea, lucrarile lui de construire l-au dus afara din Palestina. El a daruit locuri pentru piete, gimnazii, si temple pentru comunitati pana departe in Grecia, Rodos si Siria.
Cel mai mare proiect al lui Irod a fost reconstruirea templului din Ierusalim. Templul lui Zorobabel, asa frumos cum fusese el, era acum vechi de peste 500 de ani si avea marea nevoie de reparatii. Irod s-a hotarat sa-si satisfaca propria sa mandrie artistica si in acelasi timp sa castige si prietenia iudeilor, dandu-le un loc maret de inchinare. Optsprezece luni au fost dedicate recladirii sanctuarului propriu-zis si opt ani au fost folositi la platformele inconjuratoare, ziduri, curti si porticuri. Dupa ce lucrarea fusese adusa la punctul acesta si cladirile erau in deplina folosire, mai ramanea inca mult de facut; de fapt detaliile Templului n-au fost terminate decat dupa anul 62 d.Hr., numai cu cativa ani inainte ca sa fi fost distrus de romani.
Ultimele zile ale lui Irod. – Aristobul si Alexandru, fiii lui Irod de la sotia sa Hasmoneana Mariamne, fusesera educati la Roma si erau barbati inalti, placuti, mandri de sangele lor Hasmonean. Cand s-au inapoiat la Ierusalim au devenit obiectele uneltirilor surorii lui Irod, Salomea (Aceasta Salomea (nici o legatura cu Salomea Alexandra Hasmoneana, mama lui Hircan II; vezi p. 34), era bunica Irodiadei, si astfel strabunica Salomeei al carei dans i-a adus ca dar capul lui Ioan Botezatorul de la Irod Antipa (vezi p. 64), un fiu al lui Irod cel Mare si carmuitorul Galileii inaintea caruia a fost judecat Isus.) si ale fiului sau Antipater. Ca urmare, banuielilor lui Irod au fost trezite contra acestor doi fii si ele au dus la executarea lor in anul 7 i.Hr. In acelasi timp vreo trei sute de iudei acuzati de simpatizare cu ei au fost omorati cu pietre. Antipater a continuat sa unelteasca, pana cand, numai cu cinci zile inainte de propria moarte, Irod a ordonat ca si fiul acesta sa fie executat.
Cand Irod se apropia de sfarsitul vietii sale se putea mandri cu multe infaptuiri substantiale. El lasa monumente de mare frumusete artistica; comertul si industria din Palestina erau in stare solida. Dar Irod nu era iubit de poporul sau; ei il urau pentru grelele impozite cerute, pentru activitatile lui paganizante si cruzimile lui nemarginite. Cand a cazut bolnav si s-a spus ca nu se mai poate face bine, o bucurie deliranta a izbucnit in Ierusalim si o gloata de oameni a daramat vulturul de aur – emblema urata a stapanilor lor romani – pe care Irod il pusese la intrarea Templului. Insa, cand s-a inzdravenit, Irod si-a revarsat razbunarea asupra multora dintre acesti celebranti dezamagiti.
Simtind ca ultimele lui zile se apropiasera, batranul rege a ordonat surorii sale Salomea sa inchida in hipodrom pe toti conducatorii iudeilor si sa-i ucida de indata ce el insusi era mort, pentru ca natiunea sa poata fi in doliu cand ii va fi venit timpul. Desi a executat ordinul de arestare si inchidere, Salomea a eliberat mai tarziu pe acei oameni.
Unul dintre ultimele acte ale lui Irod cel Mare a fost uciderea cu rautate a pruncilor din Betleem in stradania zadarnica de a nimici pe Mesia, Isus cel de curand nascut, despre care auzise de la magii din rasarit (Matei 2,1-18). Iosif si Maria au fugit cu pruncul in Egipt, unde au ramas pana cand Irod a murit pe la inceputul anului 4 i.Hr. (cu privire la data, vezi p.242). Istoria de la moartea lui Irod continua in articolul urmator la p. 63-80.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
