Odata cu mezii si persii care i-au urmat, apar pe scena lumii popoarele indo-europene. Singurele natiuni inrudite din punct de vedere etnic si care jucasera un rol in istorie erau hetitii si poporul Mitanni, care au inflorit in mileniul al doilea al erei precrestine. Mezii si persii traiau in tinutul muntos care se afla intre Mosopotamia si India, o tara cu clima aspra care a dat nastere unei natiuni indraznete, sanatoase din punct de vedere moral si puternice de razboinici obisnuiti cu greutatile si cu lipsurile. Ei se autointitulau Arianu, "nobili", iar tarii lor i-au dat numele Ariana sau Iran, nume pe care il poarta si acum.
Primele triburi iraniene cu numele de mezi apar ca barbari curajosi si luptatori in rapoartele regelui asirian Salmanasar III pe mijlocul secolului al IX-lea i.Hr. Sargon II pretinde ca i-a biruit si subjugat in 715 i.Hr., mentionand pe Daiaukku drept conducator al lor, un nume pe care Herodot il reda Deikos (Deioces), caruia ii atribuie fondarea regatului mezilor si pe care il caracterizeaza ca un domnitor intelept si drept. Se spune de asemenea ca Deioces a ajutat triburile mezilor sa devina o natiune si ca a intemeiat capitala Ecbatana. Totusi, este greu de a-l identifica pe Deikos, care este pomenit Herodot si care se pare ca a domnit de la c. 700 la c. 647 i.Hr., cu Daiaukku din rapoartele lui Sargon. Desigur ca este posibil sa fie vorba de doua persoane cu acelasi nume
Fraortes, fiul lui Deioces, a domnit dupa moartea tatalui sau 22 de ani, de la c. 647 la c. 625 i.Hr., si i atribuie cucerirea triburilor persane din sud. Si-a pierdut viata luptand impotriva Asiriei.
Ciaxares, fiul lui Phraortes, a domnit peste mezi timp de 40 de ani, de la c. 625 la c. 585 i.Hr. El a devenit aliatul lui Nabopolasar al Babilonului impotriva Asiriei, cucerind singur Asur in 614 si Ninive impreuna cu babilonienii in anul 612 . Babilonienii au preluat partea cea mai mare si mai civilizata a Imperiului asirian prabusit, in timp ce mezii se pare ca s-au multumit sa preia coloniile de nord si nord-est ale Asiriei. Lui Ciaxares, care astfel a devenit primul mare rege al mezilor, i se atribuie de catre Herodot infrangerea scitilor, al caror teritoriu din Asia Mica i-a revenit de asemenea lui.
In ultimii ani ai sai, Ciaxares a avut de luptat cu lidienii, care sub Alyattes, regele din Sardes, devenisera a treia putere a Asiei si care doreau sa devina stapani ai Anatoliei. In anul al saselea al razboiului lor s-a intamplat ca "in toiul luptei ziua s-a prefacut deodata in noapte". Convinsi ca este o manifestare a dizgratiei zeilor, cele doua natiuni aflate in razboi au devenit dispuse sa incheie un tratat de pace. Lucrul acesta s-a realizat cu ajutorul unor mediatori, printre care este mentionat Labynetus din Babilon, probabil Nabonid . Eclipsa solara din 28 mai 585 i.Hr., despre care se spune ca ar fi fost prezisa de Thales din Milet si care a fost responsabila de incheierea razboiului dintre mezi si lidieni ofera una dintre putinele date fixe ale unor batalii din antichitate. Tratatul incheiat cu Alyattesi-a dat lui Ciaxares tot teritoriul anatolian de la rasarit de raul Halys si a fost pecetluit prin casatoria lui Astiages, fiul lui Ciaxares, cu Aryanis, fiica lui Alyattes.
Astiages, care a domnit peste 30 de ani (Herodot spune 35), de la c. 585 la c. 553/2 sau 550 i.Hr., a fost ultimul rege autentic al imperiului mezilor. Nu se stie aproape nimic despre lunga lui domnie. Istoricii vechi care-l mentioneaza spun doar ca a jucat un rol in afacerile lui Cirus, al carui bunic era, conform izvoarelor grecesti. El o daduse pe fiica sa, Mandane, lui Cambise I, regele vasal al persilor la Ansan. Dar cand fiica sa a nascut un copil, se pare ca Astiages a fost urmarit de teama ca acesta, adica Cirus, avea sa-i ia tronul. Nu se stie cat adevar se afla in legendele grecesti care vorbesc despre incercarile lui Astiages de a-si omori nepotul. E cert, insa, ca temerile lui nu au fost lipsite de temei, deoarece Cirus s-a ridicat impotriva suzeranului sau la c. 553 i.Hr. A fost infrant de doua ori de fortele lui Astiages, dar cu ocazia celei de-a treia confruntari, comandantul ostirii mezilor, Harpagus, si-a tradat stapanul si a trecut cu ostirea sa de partea lui Cirus. Nu mai tarziu de 550 i.Hr., Cirus stapanea peste capitala mezilor, Ecbatana. Si Astiages a cazut in mainile lui Cirus, dar se pare ca fost tratat cu ingaduinta, daca este sa-i credem pe greci, care pretind ca a devenit guvernator al Hircaniei, o regiune la sud de Marea Caspica.
Atunci cand Cirus a preluat imperiul mezilor n-au fost observate schimbari in structura externa a statului, deoarece mezii si persii erau triburi foarte inrudite, asa cum de altfel, prin casatorie, erau si cele doua case regale. De aceea, gasim ca istoricii din antichitate si documentele contemporane ale diferitelor tari se refera la imperiu ca fiind al "mezilor si al persilor" sau de mult ori, simplu, ca cel al "mezilor", desi dupa declinul lui Astiages ei au jucat un rol minor in treburile statului. Asadar, trecerea de la imperiul mezilor la cel al persilor a fost, de fapt, un transfer de putere de la o familie regala la alta si de slujbe de la nobilii mezi la cei persani. De atunci incolo, nobilimea persana a ocupat locurile de frunte in administratia guvernarii, desi unii mezi influenti au continuat sa fie folositi si s-au regasit in pozitii importante de-a lungul intregii perioade persane.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
