Vechiul regat, care de timpuriu in istoria lui a distrus Babilonul, a fost tratat in volumul I (pag 129). Istoria regatului inainte de 1400 i.Hr. nu e bine cunoscuta si chiar succesiunea regilor alcatuieste un subiect de discutie intre invatati. Totusi, dupa 1400 i.Hr., regatul intra in plina lumina a istoriei. Capitala lui, Khattushash, se afla inauntrul marelui cot al Halysului din Asia Mica, in apropiere de satul Boghazköy, care nu e departe de actuala capitala turca, Ancara. Fiind un popor indoeuropean, hittitii erau rasial inruditi cu hurri, de la care au luat o mare parte din religia lor ca si produse ale civilizatiei si culturii mesopotamiene pe care hurri le acceptasera de la babilonieni si asirieni. In felul acesta au luat caracterele scrisului cuneiform, anumite forme ale artei, produse literare ca epopei si mituri, chiar si zei si conceptii religioase. Totusi, in nici un caz nu si-au pierdut propriile valori culturale, ca de exemplu, caracterele scrisului hieroglific, care numai de curand au fost descifrate. Hittitii erau o natiune cutezatoare si semibarbara, ale carei produse de arta n-au ajuns la nivelul inalt pe care il atinsesera egiptenii si nici n-au construit temple ca unele dintre celelalte natiuni, dar legile lor arata ca erau mai buni si mai umani decat cea mai mare parte din celelalte natiuni antice.
Ridicarea puterii hittite – Primul rege mare al hittitilor ce poate fi recunoscut in istorie este Shubbiluliuma, care a domnit de la c.1375 – c.1335 i.Hr. O mare catastrofa de o natura oarecum enigmatica lovise natiunea cu putin timp inainte de urcarea lui la tron. Desi relatarile acestei catastrofe nu sunt clare, se pare ca unele natiuni supuse din Asia Mica de rasarit se ridicasera impotriva stapanirilor lor si distrusesera capitala Khattushash. Dupa ce Shubbiluliuma a castigat tronul, cea dintai grija a lui a fost sa reconstruiasca capitala si sa restaureze ordinea in regat. Lucrul acesta a fost facut printr-un numar de campanii. Cand a fost stapan din nou pe diferitele popoare din Asia Mica de rasarit, regele s-a indreptat impotriva regatului rival Mitanni. Prima lui campanie pare sa fi fost fara succes, deoarece regele Mitanni Tushratta spune intr-una dintre scrisorile sale catre faraonul egiptean ca obtinuse victoria asupra hittitilor, dar Shubbiluliuma trebuie sa fi avut un oarecare succes, asa cum se poate afla dintr-o alta scrisoare din colectia Amarna, scrisa de Rib-Addi din Byblos. A doua campanie a lui Shubiluliuma a fost un succes deplin. El nu numai ca a cucerit capitala regatului Mitanni, dar a patruns prin Siria de sud in Liban. Cand tulburari familiare au izbucnit in familia lui Tushratta, avand ca rezultat uciderea lui, Shubbiluliuma l-a pus pe tron pe Mattiwaza, fiul lui Tushratta, care se refugiase la el, si i-a dat-o pe fiica lui de sotie, in felul acesta legand laolalta cele doua familii regale.
Cum s-a amintit deja in tratarea istoriei egiptene, tocmai la data aceasta cand regele asedia cetatea Carchemis pe Eufrat, a sosit la el o cerere de la vaduva lui Tutankhamen, sa-i trimita pe unul dintre fii lui pentru a deveni sotul ei si rege al Egiptului. Principele trimis ca raspuns la cererea acesta a fost pandit si ucis inainte de a ajunge in tara Nilului. La primirea vestilor despre crima aceasta, Shubbiluliuma a facut o campanie cu succes impotriva egiptenilor, dar a fost silit sa se retraga, fara sa obtina folos din victoria sa din cauza izbucnirii ciumei, care a bantuit tara timp de 20 de ani. Patru dintre fii lui Shubbiluliuma au devenit regi, doi dintre ei, in timpul vietii tatalui lor, unul la Alep, altul la Carchemis. Un al treilea fiu, Arnuwanda II a urmat tatalui sau la tron peste imperiul hittit, si dupa moartea lui, un frate mai tanar, Murshilish II, a castigat tronul. Un numar considerabil de documente contemporane ofera informatii ample cuprinzand domnia regelui celui din urma pomenit. De fapt, el a trebuit sa refaca imperiul tatalui sau, deoarece un numar de revolte izbucnisera la moartea tatalui si a fratelui sau, Arnuwanda II. De aceea, istoria vietii lui e plina de campanii militare impotriva diferitelor popoare din Asia Mica, Siria si a fortelor garnizoanelor egiptene.
Regele urmator, Mutallu, a suferit si el de pe urma unei rebeliuni serioase a unui popor supus Gashga, care a izbutit sa cucereasca si sa distruga capitala, Khattushash, fortandu-l pe rege sa-si stabileasca o capitala temporara in alta parte. Cand, pentru oarecare motive, regatul local al lui Amurru din Siria de nord a dorit sa rupa legaturile sale cu hittitii in favoarea Egiptului, la care apartinea mai inainte, Mutallu a intervenit si, cu aliatii sai, l-a constrans pe Amurru sa ramana separat de Imperiul Egiptean. In momentul acesta, l-a intalnit el pe regele egiptean Ramses II in batalia de la Kades pe Orontes. Ramses venise in Siria de nord pentru a-si pretinde vechile sale drepturi. Vestita batalie de la Kades a fost deja descrisa in legatura cu istoria domniei lui Ramses II. Desi Ramses II pretindea ca a castigat o victorie, batalia s-a sfarsit cu o retragere pe urma careia hittitii au obtinut oarecare avantaje. La concluzia aceasta se ajunge plecand de la faptul ca, dupa batalia de la Kades, hittitii au ocupat teritoriul care mai inainte nu fusese sub suzeranitatea lor.
Prietenia cu Egiptul – Urhi-Teshub, urmatorul rege, a domnit netulburat timp de 7 ani, cand a fost detronat si exilat de unchiul sau care s-a facut rege la fel ca Hattushillish III. Relatiile cu Egiptul erau inca incordate in timpul primilor ani ai domniei sale, asa cum stim dintr-o scrisoare pe care regele hittit a trimis-o regelui babilonian Kadashman-Turgu, in care aducea invinuire Babilonului pentru faptul ca era prea prietenos fata de Egipt. Ulterior insa, el insusi a cautat prietenia Egiptului si a incheiat un tratat cu Ramses II in ultimul an dintre cei 21 ai lui. Aceasta a inaugurat o perioada de stransa conlucrare intre cele doua tari, intarita prin casatoria lui Ramses II cu fiica lui Hattushillish 13 ani mai tarziu. Hittitii poate vor fi privit turbulenta dintre popoarele egeene ca semn al necazului viitor si de aceea doreau relatii amicale cu proprii vecini rasariteni si sudici – carmuitorii Kassiti din Babilon si cei egipteni. Precautiile acestea au fost inutile pentru a-i impiedica pe hittiti sa cada prada inaintarii irezistibile a popoarelor maritime prin Asia Mica, Siria si Palestina.
Urmatorii trei regi hittiti, Tuthaliya IV, Arnuwanda III si Tuthaliya V, au fost carmuitori relativ slabi. Prea putine documente au supravietuit pentru a aduce lumina asupra domniei lor. Un tratat cu regatul vasal Amurru din Siria, prevede un embargo asupra bunurilor asiriene si interzice comerciantilor asirieni sa treaca prin tara lor. Lucrul acesta arata ca Asiria era acum in curs de inaltare si era considerata un vrajmas. Merneptah din Egipt i-a ajutat pe hittiti in timpul unei foamete grele pe vremea domniei lui Tuthaliya IV prin transporturi de cereale, dar puterea hittitilor era acum de domeniul trecutului, iar caderea ei nu mai putea fi amanata.
Caderea Imperiului – Pe la 1200 i.Hr., o mare catastrofa a adus Imperiul la un sfarsit brusc. Lucrul acesta e atestat de incetarea brusca a intregului material la data aceea si prin afirmatia egipteana ca "Hatti a fost pustiit". Nici o putere nu s-a dovedit in stare sa reziste popoarelor maritime, care acum s-au revarsat prin tarile din nord, ca un torent. Dovezile arheologice sunt in acord cu observatiile acestea, aratand ca cetatile Anatoliei au fost arse in vremea aceea dupa ce au fost cotropite de vrajmasi.
Cultura si influenta politica au disparut complet din Asia Mica o data cu pieirea Imperiului, desi statele – cetati anterioare supuse din nordul Siriei si Mesopotamiei au dus mai departe cultura si traditia timp de cateva secole, pana cand ele insele au fost absorbite de sirieni in secolul al IX-lea. Cetati ca Hamat pe Orontes, Carchemis pe Eufrat si Karatepe pe raul Ceyhan prezinta un amestec bine echilibrat de cultura indigena aramaica sau chiar feniciana impreuna cu aceea a hittitilor. Acestea erau statele cu care Solomon a intretinut un comert infloritor (2 Cronici 1,17) si de care sirienii de pe vremea lui Elisei au fost inspaimantati cand au ridicat asediul Samariei (2 Regi 3,6-7). Aceste state – cetati sunt numite regate nu numai in Biblie, dar si in rapoartele asiriene ale timpului lor. De fapt, intreaga Sirie a ajuns sa fie cunoscuta ca tara in vorbirea asiriana a perioadei imperiului. Cand cetatile din Siria de nord au fost cucerite si nimicite, si populatia lor, deportata de catre asirieni in sec. al IX-lea si al VIII-lea i.Hr., toata cunostinta cu privire la cultura, limba si caracterele alfabetice ale hittitilor a disparut complet si a fost readusa la viata numai de curand din somnul ei de mai mult de doua milenii si jumatate.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
